ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia

nr. 2130/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Galați, secția I civilă, la 26 iunie 2013, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu

cu intimatul B., revizuirea deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013, pronunțată

de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/233/2010, susținând că aceasta este potrivnică

sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Galați.

În drept, revizuentul a invocat dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1086 din 02 decembrie

2013, Tribunalul Galați, secția I civilă, dând eficiență dispozițiilor art. 322

pct. 7 și art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții

de Apel Galați la 07 aprilie 2014.

La 23 aprilie 2014, A., C. și D. au depus

la dosar motive de revizuire, prin care au solicitat menținerea sentinței civile

nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galați și anularea sentințelor nr. 5565

din 10 iulie 2008 și nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, pronunțate de Judecătoria

Galați în Dosarul nr. x/233/2007, respectiv Dosarul nr. x/233/2010, precum și a

deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul

nr. x/233/2010.

Prin decizia civilă nr. 270/R din 04 iunie

2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 635 din 18 mai 2013,

pronunțată de Tribunalul Galați, reținând că în cauză nu este îndeplinită cerința

triplei identități de părți, obiect și cauză.

Totodată, prin încheierea din 23 iulie

2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins cererea de îndreptare a

erorii materiale formulată de E., cu motivarea că aceasta nu a avut calitatea de

parte în dosar.

Împotriva deciziei nr. 270/R din 04 iunie

2014 și a încheierii din 23 iulie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția

I civilă, F., A., D. și C. au declarat recurs, arătând, în esență, că în mod greșit

cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, subliniind că decizia civilă

nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr.

x/233/2010 este contrară sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunțată

de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 3573/2001, precum și sentinței civile nr. 5565

din 10 iulie 2008, pronunțată de aceeași judecătorie în Dosarul nr. x/233/2007.

Prin decizia civilă nr. 3398 din 04

noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat

hotărârile atacate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând

că instanța de revizuire nu a pus în discuția părților și nu a analizat cererile

vizând anularea sentințelor nr. 5565 din 10 iulie 2008 și nr. 11136 din 16 noiembrie

2012, pronunțate de Judecătoria Galați în Dosarul nr. x/233/2007, respectiv Dosarul

nr. x/233/2010, depuse de A., C. și D. la 23 aprilie 2014.

În rejudecarea cauzei după casare, Curtea

de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 88/R din 25 martie 2015,

a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire ce vizează sentința civilă

nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galați și ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței

civile nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galați și a deciziei civile

nr. 635 din 18 iunie 2013 a Tribunalului Galați.

Pentru a decide astfel, curtea de apel

a reținut că, potrivit cererii de revizuire și precizărilor din Dosarul nr.

x/121/2013 al Curții de Apel Galați, revizuenții C. și D. au solicitat menținerea

sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galați și anularea hotărârilor

potrivnice, respectiv anularea sentințelor civile nr. 5565/2008 și nr. 11136/2012,

pronunțate de Judecătoria Galați și a deciziei civile nr. 635/2013 a Tribunalului

Galați.

Raportat la sentința civilă nr. 5565

din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galați, curtea de apel a apreciat că cererea de

revizuire este tardivă.

Curtea de apel a evocat dispozițiile

art. 322 pct. 1, 2 și 7 și art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a subliniat

că cererea de revizuire a fost formulată după expirarea termenului de o lună de

la data comunicării hotărârii definitive.

Astfel, a reținut că așa cum rezultă din

referatul ce însoțește sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei

Galați, hotărârea prin care s-a respins ca nefondat apelul a rămas definitivă și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 509/2008.

Totodată, a reținut că din copia sentinței

civile nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galați și a deciziei civile nr. 509 din 20

noiembrie 2008 a Tribunalului Galați, depuse chiar de revizuenți în Dosarul nr.

x/233/2010 al Judecătoriei Galați (având ca obiect contestație la executare) rezultă

că hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 17 februarie 2009. De

aici se desprinde concluzia că hotărârea din apel a fost comunicată revizuenților

cu 15 zile anterior acestei date [raportat la dispozițiile art. 377 alin. (2)

pct. 3 C. proc. civ. - Dosarul nr. x/233/2010 al Judecătoriei Galați].

A mai apreciat curtea de apel că din motivele

invocate în contestația la executare promovată la data de 08 noiembrie 2010, rezultă

în mod clar faptul că hotărârea definitivă a fost comunicată revizuenților, care

pretindeau că s-au conformat dispozitivului acesteia încă din anul 2008 (Dosarul

nr. x/233/2010 al Judecătoriei Galați).

În ce privește cererile de anulare a sentinței

civile nr. 11136/2012 a Judecătoriei Galați și a deciziei civile nr. 635/2013 a

Tribunalului Galați, subliniind că au fost pronunțate în același dosar, de instanțe

de grade diferite, în fond și recurs, a procedat la analiza globală a acestora.

A apreciat curtea de apel că cererea de

revizuire a acestor hotărâri, în sensul menținerii sentinței civile nr. 5820

din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galați și anulării hotărârilor mai sus menționate,

este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În continuare, a evocat dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru

contrarietate de hotărâri și a reținut că, în speță, nu este vorba de hotărâri contradictorii,

nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Aceasta, întrucât prin sentința civilă

nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galați s-a respins ca nefondată acțiunea

în „obligație de a face”, formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu E.,

în timp ce Dosarul nr. x/233/2010, cu privire la care se invocă contrarietatea de

hotărâri, a avut ca obiect o contestație la executare promovată de contestatorii

A. și F., în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect anularea actelor de

executare din Dosarul nr. x/CDC/2010, ce viza executarea sentinței civile nr.

5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galați.

Astfel, prin sentința civilă nr. 5565

din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galați, ce constituia titlu executoriu, pârâții

A., F., D. și C. au fost obligați, în contradictoriu cu reclamantul B., să monteze

uluce și burlane de scurgere pe aliniamentul CD din schița atașată, iar motivele

contestației la executare vizau faptul că debitorii executaseră de bună voie obligația

ce rezulta din hotărârea judecătorească definitivă, astfel încât nu se impunea recurgerea

la procedura de executare silită.

În acest context, curtea de apel a apreciat

că aceste hotărâri nu sunt contradictorii, prima vizând respingerea cererii reclamantului

având ca obiect obligația de a face, iar a doua o contestația la executare în cadrul

căreia se solicita anularea formelor de executare silită ca urmare a îndeplinirii

de bună voie a obligației rezultând din sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008

a Judecătoriei Galați.

Totodată, a apreciat că nici respingerea

unei acțiuni având ca obiect o obligație de a face în anul 2001, urmată de admiterea

ei în anul 2008, în contradictoriu cu succesorii pârâtei nu este, prin ea însăși,

contradictorie, în condițiile în care într-un interval de 7 ani se puteau schimba

împrejurările de fapt ce au determinat respingerea inițială a cererii.

Împotriva acestei decizii, F., A., D. și

C. au declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, au arătat că au solicitat

revizuirea sentinței nr. 11136/2012, pronunțată de Judecătoria Galați și a deciziei

nr. 635/2013, pronunțată de Tribunalul Galați, întrucât instanța nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, ce se afla sub autoritate de lucru judecat în sentința

nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galați și în decizia civilă nr. 509/2008 a Tribunalului

Galați, vizând o obligație de a face, existând triplă identitate de părți, obiect

și cauză față de sentința nr. 5820/2001 a Judecătoriei Galați.

Astfel, au subliniat că, în speță este

îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză și că, în măsura

în care intimatul nu a fost mulțumit de soluția dată în anul 2001, avea la îndemână

căile de atac, de care însă nu a uzat, ci a revenit, după șapte ani, cu o nouă acțiune,

având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Totodată, au precizat că li s-a încălcat

un drept fundamental, instanța neluând în considerare excepțiile invocate, care

i-au determinat să formuleze contestația la executare.

Au arătat că niciuna dintre instanțele

care au judecat contestația la executare declarată împotriva sentinței nr. 5565/2008

a Judecătoriei Galați și deciziei civile nr. 509 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului

Galați nu a analizat fondul și nu a constatat că obiectul acesteia vizează tot obligația

de a face, astfel că o nouă învestire cu executarea acesteia era inadmisibilă.

Aceasta, întrucât o obligație având același

obiect nu se poate executa de două ori.

În continuare, au prezentat motivele pentru

care consideră că revizuirea este admisibilă, arătând că, în conformitate cu prevederile

art. 509 pct. 5 C. proc. civ., după pronunțarea deciziei, au descoperit înscrisuri

doveditoare care au fost ascunse de B., dar și că intimatul nu are și nici nu a

avut calitate procesuală activă, întrucât nu este proprietarul imobilului din Galați,

str. x.

Au mai arătat recurenții că imobilul vândut

în anul 1992 figurează ca fiind demolat, astfel că solicită clarificarea situației

juridice și locative a intimatului.

În final, au prezentat situația de fapt,

raportat la obiectul obligației de a face a cărei executare o solicită intimatul

și au conchis că au fost executați în mod abuziv, astfel că se impune anularea tuturor

hotărârilor care au condus la reținerea sumelor de bani.

Analizând actele dosarului, precum și decizia

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte retine următoarele:

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că,

deși prin decizia atacată, curtea de apel a respins ca tardiv formulată cererea

de revizuire ce vizează sentința civilă nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galați, recurenții

nu au formulat nicio critică cu privire la acest aspect.

Prin urmare, criticile acestora, conform

cărora sentința nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galați a fost pronunțată cu încălcarea

autorității de lucru judecat, fiind îndeplinită condiția existenței triplei identități

de părți, obiect și cauză, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât

acestea nu vizează nici considerentele și nici dispozitivul deciziei atacate.

De asemenea, tot cu titlu prealabil, Înalta

Curte subliniază că nu pot fi analizate nici susținerile recurenților potrivit cărora,

după pronunțarea deciziei, au descoperit înscrisuri doveditoare care au fost ascunse

de intimat.

Aceasta, întrucât recursul vizează hotărârea

prin care a fost respinsă cererea de revizuire, întemeiată de autorii căii de atac

pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar în măsura în care apreciază că,

în speță, a intervenit un alt motiv de revizuire, aceștia îl pot invoca numai pe

calea unei alte cereri de revizuire.

Totodată, se cuvine subliniat că, deși

potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs

trebuie să cuprindă dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază,

cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., recurenții nu au indicat niciunul dintre motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 sus-menționat.

Înalta Curte constată însă că, în ce privește

criticile recurenților vizând faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea de

revizuire a sentinței nr. 11136/2012, pronunțată de Judecătoria Galați și a deciziei

nr. 635/2013, pronunțată de Tribunalul Galați, deși în speță era îndeplinită condiția

triplei identități de părți, obiect și cauză, acestea pot fi încadrate în motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin prisma căruia va

fi analizat recursul.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. presupune fie lipsa de temei legal, fie încălcarea

sau aplicarea greșită a legii; în concret, recurenții au afirmat că în mod nelegal

cererea lor de revizuire a sentinței nr. 11136/2012, pronunțată de Judecătoria Galați

și a deciziei nr. 635/2013, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost respinsă ca

inadmisibilă, atâta vreme cât erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale

acesteia, reținându-se în mod eronat că în speță nu este îndeplinită condiția triplei

identități de părți, obiect și cauză.

În analiza acestor critici, Înalta

Curte va porni de la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform cărora revizuirea

unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și

a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere

când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași

calitate.

Așadar, rațiunea reglementării cazului

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de

a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când

instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți și ea vizează imposibilitatea executării hotărârilor,

întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea

din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza

doar pe calea revizuirii și a anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul

autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie

însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la

respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte constată că prin cererea de

revizuire soluționată prin decizia atacată, revizuenții au solicitat anularea sentinței

nr. 11136/2012, pronunțată de Judecătoria Galați și a deciziei nr. 635/2013, pronunțată

de Tribunalul Galați, susținând că prin aceste hotărâri s-a încălcat autoritatea

de lucru judecat izvorând din sentința civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei

Galați.

Totodată, constată că, prin sentința civilă

nr. 5820 din 28 iunie 2001, Judecătoria Galați a respins ca nefondată cererea prin

care reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta E., solicitând obligarea acesteia

la montarea unei uluci, astfel încât apa rezultată din precipitații să nu se mai

scurgă pe terenul său, precum și constituirea unei servituti de trecere prin curtea

pârâtei.

Pe de altă parte, prin sentința civilă

nr. 5565 din 10 iulie 2008, definitivă prin decizia civilă nr. 509 din 20

noiembrie 2008 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria

Galați a luat act de renunțarea reclamantului B. la judecata capătului de cerere

privind obligarea pârâților F., A., D. și C. la desființarea gardului din punctele

F-G-H din schița atașată la acțiune, a luat act că a rămas fără obiect capătul de

cerere privind desființarea gardului în punctele C-D din aceeași schiță și a obligat

pârâții să monteze uluce și burlan de scurgere pe aliniamentul C-D.

Împotriva actelor de executare dispuse

de B.E.J. G., în dosarul de executare nr. x/CDC/2010, în baza titlului executoriu

reprezentat de sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, definitivă prin decizia

civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin nerecurare,

A., F., D. și C. au formulat contestație la executare, arătând că au executat de

bună voie, încă din anul 2008, obligația ce rezulta din titlul executoriu, astfel

încât nu se impunea recurgerea la procedura de executare silită.

Prin sentința civilă nr. 1136 din 16

noiembrie 2012, Judecătoria Galați a respins ca nefondată contestația la executare

formulată de F., A., D. și C. în contradictoriu cu intimații B. și B.E.J G., iar

prin decizia nr. 635 din 18 iunie 2013 Tribunalul Galați a respins ca nefondate

recursurile declarate de recurenții-contestatori împotriva sus-menționatei sentințe.

Astfel, cum obiectul cererii de chemare

în judecată este reprezentat de pretenția concretă a reclamantului, iar cauza acesteia

o reprezintă situația de fapt calificată juridic, Înalta Curte impune părților concluzia

că între pricina privind contestația la executare ce viza executarea silită a obligației

de a face, stabilită în sarcina contestatorilor prin sentința nr. 5565 din 10 iulie

2008 a Judecătoriei Galați și pricina prin care s-a respins ca nefondată acțiunea

în „obligație de a face”, formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu E.,

nu există identitate de obiect și de cauză.

Prin urmare, constatând că cererea de revizuire

privind sentința nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Galați, este

tardiv formulată, iar hotărârile pretins contradictorii vizează tocmai punerea în

executare a acesteia, în mod corect curtea de apel a respins calea de atac de retractare

a sentinței nr. 11136/2012 a Judecătoriei Galați și deciziei nr. 635/2013 a Tribunalului

Galați, reținând că în cauză nu este incidență ipoteza de revizuire prevăzută de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai

sus, hotărârea atacată se dovedește a fi legală, astfel că, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurenții F., A., D. și C. împotriva deciziei civile nr. 88/R din 25 martie

2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 octombrie 2015.