ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2015

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1213/44/2012, revizuenta P.M.N.

în contradictoriu cu intimata G.A.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.

543 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 17490/233/2010,

considerând că aceasta este netemeinică și nelegală.

A invocat cazul de revizuire reglementat

de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că instanța de

judecată nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. A arătat că instanța s-a

limitat la a reține că în cauză există autoritate de lucru judecat,

nepronunțându-se asupra celorlalte motive de recurs care vizau fondul

litigiului, respectiv motive de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din

24 ianuarie 1994 (lipsa prețului, dolul, lipsa acordului la încheierea

contractului, lipsa semnăturii și a consimțământului valabil exprimat, vicierea

consimțământului datorită violențelor și temerilor exercitate de pârâtă și

familia acesteia în perioada încheierii contractului).

Revizuenta a mai invocat și motivul de

revizuire reglementat prin dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând

că, după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, a fost descoperit

un înscris nou, respectiv un raport de expertiză, efectuat în Dosarul penal nr.

5598/P/2008, care confirmă nesemnarea contractului de vânzare-cumpărare de

către revizuenta.

Prin Decizia civilă nr, 68/R din 6

februarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins cererea de

revizuire a Deciziei civile nr. 543/R din 24 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Galați formulată de P.M.N., ca inadmisibilă, reținând în esență,

că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca nefondat

recursul declarat de aceeași parte împotriva Deciziei civile nr. 21 din 20

ianuarie 2012 a Tribunalului Galați, decizia respectivă neevocând, astfel,

fondul.

Prin urmare, s-a constatat că cererea

de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă, nefiind

îndeplinită condiția impusă de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuenta P.M.N. iar prin Decizia nr. 661 din 20 februarie 2014

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, s-a

respins ca inadmisibil recursul.

În argumentarea soluției pronunțate,

Înalta Curte a reținut că a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei

decizii pronunțate într-o cerere de revizuire, respectiv Decizia civilă nr. 68/R

din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, care a fost

formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, irevocabilă,

nesusceptibilă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

S-a constatat că recursul declarat în

cauză, nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 299 din același cod.

Împotriva Deciziei nr. 661 din 20

februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a

formulat cerere de revizuire revizuenta P.M.N. iar prin încheierea din 4

noiembrie 2014, Înalta Curte a dispus introducerea în cauză în calitate de

revizuent a numitului P.V., moștenitor al lui P.M.N., urmare a decesului

acesteia.

Prin cererea de revizuire, s-au

invocat dispozițiile art. 322 pct. 2, 5, 6, 8 C. proc. civ., în sensul că

instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, revizuenta a fost pusă sub curatelă,

nu a fost apărată și a fost împiedicată să se prezinte la judecată și să

încunoștiințeze instanța despre aceasta.

A mai susținut revizuenta că pricina

trenează de aproape 12 ani, și în plus, începând din anul 2008, din completele

de judecată învestite cu soluționarea cauzei au făcut parte aceiași doi

magistrați care nu au înțeles să formuleze cereri de abținere iar cererea de recuzare

a fost respinsă.

De asemenea, s-a susținut că o altă

cerere formulată, privind suspendarea judecății până la data soluționării

dosarului penal ce se află în strânsă legătură de cauzalitate cu acțiunea de

față, a fost respinsă și că nu s-a acordat importanța cuvenită cauzei și

înscrisurilor depuse.

În continuare, a arătat revizuenta că

a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a

plângerii penale îndreptate împotriva numitei G.G., cauză în care s-au făcut

cercetări penale, inclusiv o expertiză judiciară în care s-a confirmat

existența actului fals însă în mod nelegal s-a dispus prin rezoluție scoaterea

de sub urmărire penală, plângerea împotriva acestei rezoluții fiind

înregistrată pe rolul instanțelor de judecată din Galați.

În final, a susținut revizuenta că în

faza anterioară de judecată, în mod abuziv nu s-a ținut cont de cererea pentru

acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat, cauza s-a judecat la

primul termen iar întâmpinarea intimatei i-a fost comunicată doar cu două zile

înaintea termenului de judecată astfel încât nu a mai avut posibilitatea să

formuleze un răspuns și să-și exercite pe deplin dreptul la apărare.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra

excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte

cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând, cu prioritate,

tardivitatea formulării cererii de revizuire de față, invocată din oficiu, în

raport cu prevederile art. 324 C. proc. civ., constată că aceasta este tardivă,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit normei legale anterior

evocate, termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună și se

va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., când hotărârea a

fost dată de instanța de recurs, de la pronunțare.

În cazul prevăzut de pct. 5 al art. 322

C. proc. civ., termenul de o lună curge din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat

cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art.

322 pct. 6 același cod, potrivit căruia revizuirea se poate cere dacă (...)

incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost

apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere, termenul este de 6 luni și

curge de la dobândirea capacității.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art.

322 pct. 8 C. proc. civ., termenul este de 15 zile și se socotește de la

încetarea împiedicării, potrivit art. 324 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, revizuenta, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 2, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicită revizuirea

Deciziei nr. 661 din 20 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil

recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 68/R din 6 februarie

2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Deși a invocat cazurile de revizuire

menționate anterior, din memoriul depus la dosarul cauzei nu pot fi

identificate aspecte ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5, 6 și

8 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește cazul

prevăzut de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., cu referire la descoperirea unui

înscris nou, respectiv raportul de expertiză efectuat într-un dosar penal, se

constată că acesta nu întrunește condițiile prevăzute cumulativ de textul legal

invocat, respectiv caracterul de noutate și imposibilitatea înfățișării lui cu

cele două ipoteze, fiind reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare

mai presus de voința părții.

Referitor la cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia cei puși sub curatelă

nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie, se constată de

asemenea că susținerile revizuentei nu sunt de natură a atrage incidența

acestui caz de revizuire, nefiind dezvoltate de altfel argumente în acest sens.

În ceea ce privește cazul de revizuire

prevăzut de pct. 8 al art. 322 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea se

poate cere dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să

înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința

sa, se constată de asemenea a nu fi fost dezvoltate argumente în sensul

textului legal invocat pentru a demonstra îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de acest caz de revizuire, respectiv că împiedicarea înfățișării și

înștiințarea instanței s-au datorat unei împrejurări mai presus de voința sa.

Așa fiind, revenind la cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea

se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori dacă s-a dat mai mult

decât s-a cerut, termenul de o lună în care partea are deschisă calea

revizuirii curge de la pronunțare în situația unei hotărâri date în recurs.

Astfel, având în vedere că hotărârea

atacată este o hotărâre pronunțată în recurs, termenul de o lună pentru

declararea cererii de revizuire se calculează de la 20 februarie 2014, data

pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, termen care se constată

împlinit la data de 20 martie 2014.

Constatând că cererea de revizuire

pendinte a fost formulată la 18 aprilie 2014, cu depășirea termenului legal,

Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ., urmează

să o respingă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de

revizuire formulată de revizuentul P.V. împotriva Deciziei nr. 661 din 20

februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 ianuarie 2015.