ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3398/2014

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 23146/233

din 08 noiembrie 2010, contestatorii Ș.I. și Ș.D., în contradictoriu cu

intimații G.V. și BEJ Coțac Dănuț Carmen au solicitat instanței anularea

somației din 2010 emisă de B.E.J., C.D.C. în Dosarul de executare nr.

471/CDC/2010, precum și împotriva executării silite înseși. Au mai solicitat și

suspendarea executării silite până la pronunțarea unei soluții definitive în

cauză.

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 27088/233 din 28 decembrie

2010, contestatorii U.P. și U.C., în contradictoriu cu intimații G.V. și B.E.J.,

C.D.C. au solicitat instanței anularea somației din 2010 emisă de B.E.J.,

C.D.C., în Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010. Au mai solicitat și amendarea

intimatului G.V. cu o amendă judiciară prevăzută de art. 1081 alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. civ., întrucât pornirea executării silite a fost efectuată

șicanator, totodată, solicitând și suspendarea executării silite.

Prin încheierea din 11 aprilie 2011 s-a

dispus conexarea Dosarului nr. 27088/233/2010 la Dosarul nr. 23146/233/2010,

iar prin încheierea din 14 mai 2012, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a executorului judecătoresc și a fost respinsă cererea

contestatorilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 11136 din 16

noiembrie 2012, Judecătoria Galați a respins excepția perimării executării

silite și a respins contestația la executare ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Galați a reținut referitor la respingerea excepției de perimare a executării

silite, că această sancțiune operează în momentul în care creditorul, în mod

culpabil a lăsat să treacă un termen de 6 luni de la data îndeplinirii unui act

de executare și nu s-au efectuat alte acte de executare. Din Dosarul de

executare nr. 471/CDC/2010 al B.E.J., C.D.C., rezultă faptul că s-au efectuat

acte de executare de la data încuviințării executării silite - 15 octombrie

2010, iar intimatul G.V. a stăruit în continuarea executării silite, formulând

cereri în acest sens la 03 martie 2011 și 02 martie 2012, nefiind împlinit

termenul de perimare a executării silite.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin

sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Galați,

definitivă prin Decizia civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Galați și devenită irevocabilă la data de 17 februarie 2009,

contestatorii Ș.I., Ș.D., U.P. și U.C. au fost obligați să monteze uluce și

burlane de scurgere pe aliniamentul C-D al imobilului situat în Galați, ,

conform schiței întocmite de expertul C.A.

În urma administrării probatoriilor,

instanța a concluzionat că lucrările dispuse de Judecătoria Galați prin

sentința civilă nr. 5565/2008 au fost efectuate după ce s-a dispus executarea

silită a contestatorilor și nu cum susțin aceștia, în anul 2008.

Astfel, deși Judecătoria Galați prin

sentința civilă nr. 5565/2008 nu a obligat contestatorii și la îndeplinirea

unor standarde de calitate în executarea lucrărilor dispuse, instanța a reținut

faptul că lucrările efectuate de aceștia nu îndeplinesc condițiile minime de

realizare a acestora, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică

judiciară în specialitatea arhitectură întocmit de expertul N.D.M.,

apreciindu-se că acest fapt duce la degradarea ambelor imobile, atât a

contestatorilor, cât și al intimatului.

Prin Decizia civilă nr. 635 din 18

iunie 2013, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins ca nefondat recursul

declarat de contestatorii Ș.I., Ș.D.C., U.P. și U.C. împotriva sentinței civile

nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, pronunțate de Judecătoria Galați în Dosarul nr.

23146/233/2010, reținând că, instanța de fond a interpretat și aplicat corect

dispozițiile art. 389 C. proc. civ. și câtă vreme în sarcina lor, prin titlul

executoriu s-a stabilit o obligație de a face, aceștia trebuie să-și dea

concursul pentru aducerea la îndeplinire, pentru a da eficiență respectului și

autorității de care trebuie să se bucure o sentință care constituie titlul

executoriu.

În acest sens se reține că, pentru

admiterea prezentei contestații la executare, pe motiv că dispozițiile din

titlul executoriu au fost executate benevol, era necesar să se facă dovada că

această obligație a fost îndeplinită mai înainte de data de 15 septembrie 2010,

dată la care s-a depus cererea de executare silită, având în vedere că,

susținerea contestatorilor a fost infirmată de constatările personale ale

executorului judecătoresc și ale expertului.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați, secția I civilă, sub nr. 5127/121 din 26 iunie 2013,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul Ș.I. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatul G.V., revizuirea Deciziei civile nr. 635

din 18 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Galați în Dosarul nr.

23146/233/2010, aceasta fiind potrivnică sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie

2001 pronunțată de Judecătoria Galați, prin care s-a respins acțiunea

reclamantului G.V., având ca obiect - obligația de a face - împotriva pârâtei Ș.M.

Prin Decizia civilă nr. 1086 din 2

decembrie 2013, Tribunalul Galați, dând eficiență dispozițiilor prevăzute de

art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. (2) C. proc. civ. și-a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, aceasta fiind mai mare

în grad față de cele ce au pronunțat hotărârile pretins a fi potrivnice.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă,

prin Decizia civilă nr. 270/R din 4 iunie 2014 a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.I., reținând că în cauză nu

este îndeplinită cerința triplei identități - de părți, obiect și cauză,

neputând fi primită apărarea revizuentului în sensul că atât prima judecată -

finalizată prin sentința civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei

Galați, cât și cea de-a doua, finalizată prin Decizia civilă nr. 635 din 18

iunie 2013 a Tribunalului Galați, s-ar fi purtat asupra aceluiași imobil, ce a

aparținut mamei sale, Ș.M., legiuitorul instituind obligația identității de

obiect al acțiunii și nu bun asupra căruia se poartă judecata.

Cum în prima cauză, obiectul l-a

constituit - obligația de a face, iar în cea de-a doua, contestație la

executare, prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin încheierea din 23 iulie 2014

(fila 51), Curtea de Apel Galați a respins cererea de îndreptare a erorii

materiale formulată de Ș.M., care a învederat că nu este decedată, așa cum

greșit s-a consemnat în practicaua deciziei, cu motivarea că aceasta nu a avut

calitatea de parte în dosar.

Împotriva Deciziei nr. 270/R din 4

iunie 2014 și a încheierii din 23 iulie 2014 pronunțate de Curtea de Apel

Galați, secția I civilă, recurenții Ș.D., Ș.I., U.C. și U.P. au declarat recurs,

solicitând admiterea acestora astfel cum au fost formulate în scris și depuse

la dosar.

Criticile aduse deciziei atacate se

referă în esență la faptul că, Curtea de Apel Galați, în mod greșit a respins

ca inadmisibilă cererea de revizuire, apreciind că în cauză nu a fost

îndeplinită cerința triplei identități - de părți, obiect și cauză, având în

vedere că în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții consideră că Decizia civilă

nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010

este contrară sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunțată de

Judecătoria Galați în Dosarul nr. 3573/2001, precum și sentinței civile nr.

5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007, de către

Judecătoria Galați.

Analizând decizia atacată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de

drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (1) și

(3) C. proc. civ. și vor fi admise în considerarea următoarelor argumente:

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii înseamnă că

aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată,

care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

A nu motiva o hotărâre și a nu

prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților,

echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Constituie motiv de casare nu numai

inexistența motivării, dar și insuficiența ei.

Motivarea hotărârii este necesară

pentru ca părțile să cunoască motivele avute în vedere de instanță la

pronunțarea soluției, în raport de care să poată exercita calea de atac

împotriva acesteia, iar instanța ierarhic superioară să poată cenzura legalitatea

și temeinicia acesteia.

În speță, Înalta Curte, verificând

considerentele hotărârii atacate, constată că aceasta cuprinde sumar

argumentele în sprijinul soluției pronunțate, încadrându-se astfel, în ipoteza

avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru

ca hotărârea să fie susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte constată că la fila 12 din dosarul Curții de Apel

Galați se află cererea revizuentului Ș.I. formulată la data de 23 aprilie 2014,

prin care acesta arată că își menține cererea de revizuire formulată la data de

26 iunie 2013, sens în care solicită menținerea sentinței civile nr. 5820 din

28 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Galați și anularea sentințelor nr. 5565

din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de Judecătoria

Galați, sentința civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galați,

precum și Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul

Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010.

De asemenea, la filele 13 și 14 aflate

în dosarul Curții de Apel Galați, revizuenții U.C. și U.P. au formulat cerere

de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

solicitând revizuirea sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunțată

în Dosarul nr. 3573/2001, precum și a sentinței civile nr. 5565 din 10 iulie

2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de către Judecătoria Galați,

solicitând menținerea sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunțată de

Judecătoria Galați și anularea sentințelor nr. 5565 din 10 iulie 2008,

pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de Judecătoria Galați, sentința civilă

nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galați, precum și Decizia civilă

nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr.

23146/233/2010.

Din această perspectivă, Înalta Curte

constată că, Curtea de Apel Galați nu a analizat cererile formulate de

revizuienții U.C. și U.P., acestea nefiind puse în discuția părților, potrivit

principiului disponibilității, precum și pentru asigurarea

contradictorialități, iar instanța nu a argumentat motivele de fapt și de drept

pentru care au fost înlăturate cererile formulate, considerente în raport de

care se apreciază că în cauză nu a fost stabilit cadrul procesual, astfel cum

prevăd dispozițiile legale.

Tot în același context, se reține că

instanța de revizuire a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra cererilor de

revizuire și prin prisma precizărilor formulate de revizuenții Ș.I. și U.C., U.P.,

aflate în dosarul cauzei la filele 12, 13, cu referire la extinderea cererilor

în ceea ce privește sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. 12608/233/2007 de către Judecătoria Galați.

Astfel, motivarea hotărârii

judecătorești justifică echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul

părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că

judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de

acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea

promovării căii de atac.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul declarat de recurenții Ș.D., Ș.I., U.C. și U.P., va

casa decizia și încheierea atacate și va dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

recurenții Ș.D., Ș.I., U.C. și U.P. împotriva Deciziei civile nr. 270/R din 4

iunie 2014 și a încheierii din 23 iulie 2014 pronunțate de Curtea de Apel

Galați, secția I civilă, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 noiembrie 2014.