ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3398/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 23146/233 din 08 noiembrie 2010, contestatorii Ș.I. și Ș.D., în contradictoriu cu intimații G.V. și BEJ Coțac Dănuț Carmen au solicitat instanței anularea somației din 2010 emisă de B.E.J., C.D.C. în Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010, precum și împotriva executării silite înseși. Au mai solicitat și suspendarea executării silite până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză. Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 27088/233 din 28 decembrie 2010, contestatorii U.P. și U.C., în contradictoriu cu intimații G.V. și B.E.J., C.D.C.

au solicitat instanței anularea somației din 2010 emisă de B.E.J., C.D.C., în Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010. Au mai solicitat și amendarea intimatului G.V. cu o amendă judiciară prevăzută de art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât pornirea executării silite a fost efectuată șicanator, totodată, solicitând și suspendarea executării silite. Prin încheierea din 11 aprilie 2011 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 27088/233/2010 la Dosarul nr. 23146/233/2010, iar prin încheierea din 14 mai 2012, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc și a fost respinsă cererea contestatorilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, Judecătoria Galați a respins excepția perimării executării silite și a respins contestația la executare ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galați a reținut referitor la respingerea excepției de perimare a executării silite, că această sancțiune operează în momentul în care creditorul, în mod culpabil a lăsat să treacă un termen de 6 luni de la data îndeplinirii unui act de executare și nu s-au efectuat alte acte de executare. Din Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010 al B.E.J., C.D.C., rezultă faptul că s-au efectuat acte de executare de la data încuviințării executării silite - 15 octombrie 2010, iar intimatul G.V. a stăruit în continuarea executării silite, formulând cereri în acest sens la 03 martie 2011 și 02 martie 2012, nefiind împlinit termenul de perimare a executării silite.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați și devenită irevocabilă la data de 17 februarie 2009, contestatorii Ș.I., Ș.D., U.P. și U.C. au fost obligați să monteze uluce și burlane de scurgere pe aliniamentul C-D al imobilului situat în Galați, , conform schiței întocmite de expertul C.A.

În urma administrării probatoriilor, instanța a concluzionat că lucrările dispuse de Judecătoria Galați prin sentința civilă nr. 5565/2008 au fost efectuate după ce s-a dispus executarea silită a contestatorilor și nu cum susțin aceștia, în anul 2008. Astfel, deși Judecătoria Galați prin sentința civilă nr. 5565/2008 nu a obligat contestatorii și la îndeplinirea unor standarde de calitate în executarea lucrărilor dispuse, instanța a reținut faptul că lucrările efectuate de aceștia nu îndeplinesc condițiile minime de realizare a acestora, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea arhitectură întocmit de expertul N.D.M., apreciindu-se că acest fapt duce la degradarea ambelor imobile, atât a contestatorilor, cât și al intimatului.

Prin Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorii Ș.I., Ș.D.C., U.P. și U.C. împotriva sentinței civile nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, pronunțate de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010, reținând că, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 389 C. proc. civ. și câtă vreme în sarcina lor, prin titlul executoriu s-a stabilit o obligație de a face, aceștia trebuie să-și dea concursul pentru aducerea la îndeplinire, pentru a da eficiență respectului și autorității de care trebuie să se bucure o sentință care constituie titlul executoriu.

În acest sens se reține că, pentru admiterea prezentei contestații la executare, pe motiv că dispozițiile din titlul executoriu au fost executate benevol, era necesar să se facă dovada că această obligație a fost îndeplinită mai înainte de data de 15 septembrie 2010, dată la care s-a depus cererea de executare silită, având în vedere că, susținerea contestatorilor a fost infirmată de constatările personale ale executorului judecătoresc și ale expertului. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub nr. 5127/121 din 26 iunie 2013, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul Ș.I.

a solicitat, în contradictoriu cu intimatul G.V., revizuirea Deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010, aceasta fiind potrivnică sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Galați, prin care s-a respins acțiunea reclamantului G.V., având ca obiect - obligația de a face - împotriva pârâtei Ș.M. Prin Decizia civilă nr. 1086 din 2 decembrie 2013, Tribunalul Galați, dând eficiență dispozițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. (2) C. proc. civ. și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, aceasta fiind mai mare în grad față de cele ce au pronunțat hotărârile pretins a fi potrivnice.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 270/R din 4 iunie 2014 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.I., reținând că în cauză nu este îndeplinită cerința triplei identități - de părți, obiect și cauză, neputând fi primită apărarea revizuentului în sensul că atât prima judecată - finalizată prin sentința civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galați, cât și cea de-a doua, finalizată prin Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 a Tribunalului Galați, s-ar fi purtat asupra aceluiași imobil, ce a aparținut mamei sale, Ș.M., legiuitorul instituind obligația identității de obiect al acțiunii și nu bun asupra căruia se poartă judecata.

Cum în prima cauză, obiectul l-a constituit - obligația de a face, iar în cea de-a doua, contestație la executare, prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea din 23 iulie 2014 (fila 51), Curtea de Apel Galați a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de Ș.M., care a învederat că nu este decedată, așa cum greșit s-a consemnat în practicaua deciziei, cu motivarea că aceasta nu a avut calitatea de parte în dosar. Împotriva Deciziei nr. 270/R din 4 iunie 2014 și a încheierii din 23 iulie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, recurenții Ș.D., Ș.I., U.C. și U.P. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora astfel cum au fost formulate în scris și depuse la dosar.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, Curtea de Apel Galați, în mod greșit a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, apreciind că în cauză nu a fost îndeplinită cerința triplei identități - de părți, obiect și cauză, având în vedere că în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții consideră că Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010 este contrară sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 3573/2001, precum și sentinței civile nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007, de către Judecătoria Galați. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și vor fi admise în considerarea următoarelor argumente: Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată. A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Constituie motiv de casare nu numai inexistența motivării, dar și insuficiența ei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției, în raport de care să poată exercita calea de atac împotriva acesteia, iar instanța ierarhic superioară să poată cenzura legalitatea și temeinicia acesteia. În speță, Înalta Curte, verificând considerentele hotărârii atacate, constată că aceasta cuprinde sumar argumentele în sprijinul soluției pronunțate, încadrându-se astfel, în ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru ca hotărârea să fie susceptibilă de reformare pe calea recursului. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că la fila 12 din dosarul Curții de Apel Galați se află cererea revizuentului Ș.I.

formulată la data de 23 aprilie 2014, prin care acesta arată că își menține cererea de revizuire formulată la data de 26 iunie 2013, sens în care solicită menținerea sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Galați și anularea sentințelor nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de Judecătoria Galați, sentința civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galați, precum și Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010. De asemenea, la filele 13 și 14 aflate în dosarul Curții de Apel Galați, revizuenții U.C. și U.P. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., solicitând revizuirea sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3573/2001, precum și a sentinței civile nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de către Judecătoria Galați, solicitând menținerea sentinței civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Galați și anularea sentințelor nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de Judecătoria Galați, sentința civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galați, precum și Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 23146/233/2010. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, Curtea de Apel Galați nu a analizat cererile formulate de revizuienții U.C.

și U.P., acestea nefiind puse în discuția părților, potrivit principiului disponibilității, precum și pentru asigurarea contradictorialități, iar instanța nu a argumentat motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate cererile formulate, considerente în raport de care se apreciază că în cauză nu a fost stabilit cadrul procesual, astfel cum prevăd dispozițiile legale. Tot în același context, se reține că instanța de revizuire a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra cererilor de revizuire și prin prisma precizărilor formulate de revizuenții Ș.I. și U.C., U.P., aflate în dosarul cauzei la filele 12, 13, cu referire la extinderea cererilor în ceea ce privește sentința civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de către Judecătoria Galați.

Astfel, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenții Ș.D., Ș.I., U.C. și U.P., va casa decizia și încheierea atacate și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenții Ș.D., Ș.I., U.C. și U.P. împotriva Deciziei civile nr. 270/R din 4 iunie 2014 și a încheierii din 23 iulie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.