ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 535/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 155/22.06.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis recursul formulat de recurentul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Confederația Generală a Muncii - Uniunea Generală a Sindicatelor din România, Orașul Năvodari prin Primar, împotriva încheierii din 27.10.2015, pronunțată de Judecătoria Constanța.

A modificat încheierea pronunțată de Judecătoria Constanța în data de 27.10.2015, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății formulată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2013

A dispus trimiterea cauzei Judecătoriei Constanța spre continuarea judecății.

Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut, în esență, că printr-o motivare succintă, dar din care se deduc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ. - prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. când a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, întrucât "dezlegarea prezentului dosar depinde de soluția ce se va pronunța în calea de atac asupra contestației la executare".

În speță, instanța a reținut drept pertinentă critica/apărarea constantă a recurentei potrivit căreia dezlegarea acțiunii de față având ca obiect întoarcerea executării silite nu depinde de soluția irevocabilă ce se va pronunța în dosarul nr. x/2013 având ca obiect recurs împotriva deciziei civile nr. 16/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila ca instanță de apel.

Temeiul cererii de întoarcere a executării silite l-a reprezentat decizia civilă nr. 16/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila, definitivă și executorie, iar cauza acțiunii a reprezentat-o constatarea, de către instanța de apel în dosarul nr. x/2013, a caracterului nelegal al executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 667/02.05.2012 al Bej B. și C. și a dispozițiilor de anulare a actelor de executare întocmite în dosar nr. x/02.05.2012.

De asemenea, s-a reținut că intimații pârâți nu se legitimează cu o soluție de suspendare a executării efectelor deciziei civile nr. 16/10.03.2014 a Tribunalului Brăila, întrucât prin încheierea din data de 30.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2013 instanța de recurs a dispus expres:

"Respinge ca inadmisibile ambele cereri de suspendare a efectelor deciziei civile nr. 16/10.03.2014 a Tribunalului Brăila. Irevocabilă."

Instanța a reținut că recurenta-reclamantă este cea care se legitimează cu o soluție definitivă și executorie și că, potrivit art. 404

1

C. proc. civ. din 1865, întoarcerea executării silite se poate produce dacă s-a desființat însuși titlul executoriu ori s-a anulat executarea silită însăși. Temeiul întoarcerii executării silite, respectiv restabilirea situației anterioare constă în lipsirea acestei executări de suport juridic.

În concluzie, s-a reținut că, întrucât în speță recurenta-reclamantă se legitima - la data promovării cererii de întoarcere a executării silite - cu o soluție definitivă și executorie de anulare a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 667/02.05.2012 al Bej B. și C., pentru care instanța de recurs a pronunțat o încheiere de respingere a cererii de suspendare a executării efectelor deciziei civile nr. 16/10.03.2014, nu se impunea aplicarea art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

Motivele pentru care s-a solicitat suspendarea executării, respectiv suspendarea judecății prezentei acțiuni au existat și la data pronunțării încheierii din data de 30.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2013 și nu s-au schimbat.

De asemenea, instanța a reținut drept pertinentă critica recurentei potrivit căreia soluția primei instanțe este inoportună și conduce la tergiversarea nejustificată a dosarului întrucât prin încheierea recurată s-a suspendat judecata până la soluționarea unui dosar (2862/113/2013) care era la rândul său suspendat conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a altui dosar (7908/118/2013) aflat în rejudecare, în fond după casare și care nu avea stabilit primul termen de judecată.

În acest context, s-a reținut că interesele recurentei-reclamante pot fi grav prejudiciate prin încălcarea principiilor privind celeritatea și echitatea procesului din perspectiva art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Totodată, instanța a reținut că recurenta-reclamantă este cea care a promovat litigiile înregistrate sub nr. x/2013 (contestație la executare), nr. 7908/118/2013 (anulare HCL) și 14254/212/2015 (întoarcere executare), demonstrând demersurile juridice întreprinse în mod constant pentru recunoașterea și apărarea bunurilor despre care pretinde că se legitimează cu drept de proprietate. Este de subliniat că recurenta-reclamantă s-a opus la orice demers juridic de sistare/tergiversare a judecății cauzelor și este puțin probabil ca prin inițiativa promovării acestor litigii să fi urmărit crearea unei situații dezavantajoase, contrară interesului juridic afirmat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. D. S.A., care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii pronunțată de Judecătoria Constanța în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a judecății formulate în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2015

La data de 20.09.2016, recurenta a depus motivele de recurs prin care a relatat pe larg situația litigioasă existentă între părți.

În ședința publică din 21.09.2016 intimatul pârât Orașul Năvodari prin Primar prin apărătorul ales a invocat excepția inadmisibilității căii de atac având în vedere că vizează o hotărâre irevocabilă.

La data de 19.10.2016 intimata S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în subsidiar, solicitând respingerea recursul ca nefondat.

În termenul de amânare a pronunțării, la data de 07.11.2016, recurenta a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului și a arătat că deși pare a fi un recurs la recurs, aspect pentru care instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat, nu este nici pe departe așa. În acest sens a arătat că raportat la dispozițiile vechiul C. proc. civ. - art. 404

2

alin. (3) coroborat cu art. 401 alin. (1), calea de atac exercitată în fața Curții de Apel, respectiv recursul este admisibil, ceea ce a soluționat în fapt Tribunalul prin decizia civilă nr. 155/22.06.2016 fiind apel și nu recurs.

Prin decizia civilă nr. 225/2016 din 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 155/22.06.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ. în referire la art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 244 indice 1 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 din Constituție.

Instanța a reținut că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție.

Totodată, a reținut că în strânsă legătură cu principiul legalității căii de atac este principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, ce constă în faptul că partea nu poate folosi decât o singură dată aceeași cale de atac.

În speță, instanța a constatat că împotriva soluției de suspendare a judecării procesului s-a exercitat calea de atac a recursului, Tribunalul Constanța dispunând admiterea acestuia.

Împotriva acestei decizii pârâta S.C. D. S.A. a formulat recurs, la 11 noiembrie 2016, arătând că va motiva recursul după motivarea deciziei recurate.

La 22 martie 2017, au fost înregistrate la dosar motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă, prin care s-a solicitat admiterea recursului. În motivarea cererii, recurenta, a prezentat, în sinteză, istoricul litigiului dintre părți, cu menționarea motivelor de recurs invocate în cadrul dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel Galați

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 137 și art. 299 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel".

Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta, deoarece conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Decizia nr. 225/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 155/22.06.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil, nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs la recurs ceea ce nu este permis, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod care reglementează condițiile exercitării acestei căi de atac.

Ca urmare, întrucât decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta S.C. D. S.A. este inadmisibil având în vedere dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 225/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va fi respins, ca inadmisibil.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și a obliga recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. la plata sumei de 2.142 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 225/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.142 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.