ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 63 din 8 februarie 2012,

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Galați, dispunând suspendarea executării, până la soluționarea pe fond a

cauzei, a deciziei autorității pârâte din 8 noiembrie 2011, de angajare a

răspunderii solidare a societății reclamante, pentru obligațiile fiscale

restante ale debitorului C.S.U. Galați, declarat insolvabil.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Galați, susținând că este

netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C.

proc. civ. și în raport cu dispozițiile art. 304

1

din același cod.

În motivarea recursului se arată, în esență, că prima instanță a dispus

suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat în cauză, cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și interpretând

greșit actul juridic dedus judecății.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În cauză sunt

aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor

legale menționate, „

În cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Rezultă,

așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de

anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă

prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

Referindu-se la noțiunile susmenționate,

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește „paguba

iminentă” ca fiind - „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public” (lit. ș)) iar „cazuri bine justificate” - „împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ”

(lit.

t))

.

În speță, s-a făcut

dovada că intimata-reclamantă a

sesizat autoritatea

publică emitentă a

actului administrativ a cărui executare se solicită a

fi suspendată.

De asemenea, având în

vedere gradul de complexitate pe care îl prezintă fondul cauzei, ce presupune

verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt și de drept în care

a fost emis actul administrativ contestat, verificare pe care nu o poate face

instanța sesizată cu cererea de suspendare, precum și îndoiala serioasă ce

poartă asupra legalității actului respectiv, în raport de argumentele de fond

și formă invocate de intimata-reclamantă și întemeiate pe înscrisurile

prezentate instanței de judecată și pe dispozițiile legale invocate, în mod

corect a reținut prima instanță că, în cauză, este îndeplinită și condiția

existenței unui caz bine justificat.

În ceea ce privește

existența celei de-a treia condiții

, referitoare la

paguba iminentă, se va reține că și aceasta este îndeplinită în cauză, având în

vedere atât cuantumul sumei reprezentând obligația fiscală reținută în sarcina

societății intimate, cât mai ales consecința imediată și directă pe care

punerea în executare a actului contestat și a celor subsecvente, de instituire

a sechestrului asupra bunurilor societății, ar avea-o asupra activității

desfășurate de către aceasta.

Este adevărat că

actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar la fel de adevărat

este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru

a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate adresa

instanței de judecată pentru a obține suspendarea executării actului.

În acest sens sunt,

de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie

1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția

juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită

autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii

administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat,

persoanelor cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție

provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să

influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când

există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de

legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei

categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării

executării actului administrativ contestat în cauză, pe care prima instanță a

dispus-o prin hotărârea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Față de

considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele și criticile

invocate de recurentă, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta D.G.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 63 din 8 februarie

2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16

ianuarie 2013.