ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 63 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați, dispunând suspendarea executării, până la soluționarea pe fond a cauzei, a deciziei autorității pârâte din 8 noiembrie 2011, de angajare a răspunderii solidare a societății reclamante, pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului C.S.U. Galați, declarat insolvabil. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Galați, susținând că este netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. și în raport cu dispozițiile art. 304 1 din același cod. În motivarea recursului se arată, în esență, că prima instanță a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat în cauză, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și interpretând greșit actul juridic dedus judecății. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 din C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit prevederilor legale menționate, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

Referindu-se la noțiunile susmenționate, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește „paguba iminentă” ca fiind - „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” (lit. ș)) iar „cazuri bine justificate” - „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” (lit. t)) . În speță, s-a făcut dovada că intimata-reclamantă a sesizat autoritatea publică emitentă a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.

De asemenea, având în vedere gradul de complexitate pe care îl prezintă fondul cauzei, ce presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt și de drept în care a fost emis actul administrativ contestat, verificare pe care nu o poate face instanța sesizată cu cererea de suspendare, precum și îndoiala serioasă ce poartă asupra legalității actului respectiv, în raport de argumentele de fond și formă invocate de intimata-reclamantă și întemeiate pe înscrisurile prezentate instanței de judecată și pe dispozițiile legale invocate, în mod corect a reținut prima instanță că, în cauză, este îndeplinită și condiția existenței unui caz bine justificat.

În ceea ce privește existența celei de-a treia condiții , referitoare la paguba iminentă, se va reține că și aceasta este îndeplinită în cauză, având în vedere atât cuantumul sumei reprezentând obligația fiscală reținută în sarcina societății intimate, cât mai ales consecința imediată și directă pe care punerea în executare a actului contestat și a celor subsecvente, de instituire a sechestrului asupra bunurilor societății, ar avea-o asupra activității desfășurate de către aceasta. Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate adresa instanței de judecată pentru a obține suspendarea executării actului.

În acest sens sunt, de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării executării actului administrativ contestat în cauză, pe care prima instanță a dispus-o prin hotărârea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Față de considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele și criticile invocate de recurentă, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 63 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.