ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 391 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C.E.I.G., în contradictoriu cu pârâta C.C.R., C.C.J.B. și intervenientul S.Î.B.C.G.C. . Totodată, Curtea de apel a respins cererea de intervenție formulată în cauză de intervenientul S.Î.B.C.G.C.. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a introdus acțiunea fără a formula în prealabil contestația administrativă cerută în mod imperativ de Regulamentul C.C. privind organizarea și desfășurarea activităților specifice.

Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că lipsa plângerii prealabile și imposibilitatea efectuării acesteia față de data emiterii deciziei constituie un fine de neprimire a acțiunii . 2. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați, au declarat recurs C.E.I.G. și S.Î.B.C.G.C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., motiv pentru care va admite recursurile, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administrației publice. Reclamantul C.E.I.G. a investit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a Deciziei nr. 25/2010, emisă de Ca.C.

Brăila . Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ. Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea C.C.

se soluționează de instanțele judecătorești specializate, „în condițiile legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică și în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate. Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic suspus executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ.

Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 – „contestația suspendă executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor”), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței. În consecință, reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a C.C. la nivel județean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. De altfel, în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. 1. Soluția adoptată în recurs Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursurile formulate de C.E.I.G. și de S.Î.B.C.G.C. împotriva sentinței nr. 391 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.