ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2013

HOTĂRÂRE
13.02.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin Sentința nr. 391 din 24 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamantul C.E.I.G., în contradictoriu cu pârâta C.C.R., C.C.J.B. și

intervenientul S.Î.B.C.G.C. .

Totodată, Curtea de

apel a respins cererea de intervenție formulată în cauză de intervenientul S.Î.B.C.G.C..

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a introdus

acțiunea fără a formula în prealabil contestația administrativă cerută în mod

imperativ de Regulamentul C.C. privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice.

Prin urmare,

judecătorul fondului a constatat că lipsa plângerii prealabile și

imposibilitatea efectuării acesteia față de data emiterii deciziei constituie

un fine de neprimire a acțiunii .

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Galați, au declarat recurs C.E.I.G. și S.Î.B.C.G.C.,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curți asupra recursurilor

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea

recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va

admite recursurile, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art.

10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice

care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor

administrației publice.

Reclamantul C.E.I.G.

a investit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a

Deciziei nr. 25/2010, emisă de Ca.C. Brăila .

Potrivit pct. 227 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15

zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în

condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se

prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de

apel în a cărei rază teritorială se află sediul  entității verificate, în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că,

potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea

C.C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate, „în condițiile

legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de

asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței

soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului

administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică și

în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această

premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut

în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului

administrativ care  dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic suspus executării

și care  poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ.

Or, din interpretarea

normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 – „contestația suspendă executarea

deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a

contestațiilor”), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține măsurile

de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de conturi

județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată contestația

administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință,

reținând că actul administrativ supus  contestării este emis de o structură

deconcentrată a C.C. la nivel județean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I

din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în

competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în

materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau

instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o

hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în

litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința

plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de

20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia

de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul

administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

1.

Soluția adoptată în

recurs

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304

pct. 3 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa

hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la

Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal .

Admite recursurile

formulate de C.E.I.G. și de S.Î.B.C.G.C. împotriva sentinței nr. 391 din 24

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4690/2013
ă cât și decizia de impunere la organul emitent și, fără a aștepta pronunțarea unei decizii de către acesta, a formulat acțiune la Curtea de Apel Galați prin care a solicitat anularea celor două acte administrative fiscale. Prin sentința nr
ÎCCJ 2015-02-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 378/2015
se doar asupra unor subiecte de drept expres și limitativ prevăzute, respectiv persoanelor încadrate în cadrul F. Pe cale de consecință, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 554/
ÎCCJ 2013-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3224/2013
un blocaj financiar și chiar falimentul reclamantei. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta D.G.F.P. Galați a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 3
ÎCCJ 2015-03-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1425/2015
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5727 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contes
ÎCCJ 2015-02-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 740/2015
ă a formulat critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând că pe calea prevăzută în art. 281 C. proc. civ. pot fi îndreptate omisiunile privind numele, calitatea și susținerile părților,
Sursă