ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 740/2015

Decizia nr. 740/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamantul A. Slobozia, reprezentat prin primarul A. Slobozia, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA., a solicitat obligarea pârâtei să încheie cu Primăria A. Slobozia, în termenul ce va fi stabilit de instanță, Protocolul prevăzut de dispozițiile articolului unic, pct. 8 din Legea nr. 303/2008 (art. 2 pct. 5 din Legea nr. 328/2006, modificat), respectiv să predea Consiliului Local al A. Slobozia posesia asupra bunurilor trecute (conform Legii nr. 303/2008) în domeniul public al A. Slobozia, și anume imobilul intitulat Cinematograf Ialomița, împreună cu terenul și bunurile mobile situate în A. Slobozia, județul Ialomița, imobilul intitulat Grădina de vară Amfiteatru, împreună cu terenul și bunurile mobile, situat în A. Slobozia, județul Ialomița și obligarea pârâtei să transfere către Consiliul Local al A. Slobozia atât activul și pasivul aferente fiecărui imobil cât și personalul ce le deservește.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între pârâtă și Primăria A. Slobozia ar fi trebuit să se semneze, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, un protocol privind transferul imobilelor reprezentând sălile de spectacol cinematografic Galax și Ialomița și grădinile de spectacol cinematografic Amfiteatru, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente fiecăruia. Deși s-a solicitat, în repetate rânduri, de către autoritățile publice locale din Slobozia, ca pârâta să-și îndeplinească obligația, aceasta a refuzat predarea tuturor imobilelor și încheierea protocolului de transfer, singurul imobil predat fiind sala de spectacol cinematografic Galax.

Reclamanta a mai menționat că pârâta neagă dreptul puterii legiuitoare de a dispune, prin lege, trecerea bunurilor în cauză din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale, considerând că dispozițiile Legii nr. 303/2008 încalcă dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Prin sentința civilă nr. 2498 din 5 octombrie 2010, pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea pronunțată la data de 31 ianuarie 2011, Tribunalul Ialomița a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către SC C. SRL, în interesul pârâtei.

Prin Încheierea nr. 2246 din 14 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost dispusă strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Ialomița la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea pronunțată la data de 28 februarie 2011, Tribunalul Ialomița a unit cu fondul cauzei excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta SC B. SA.

Prin notele de ședință depuse la data de 7 octombrie 2011, intervenienta SC C. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. Slobozia, excepția lipsei de interes a acțiunii precum și excepția prematurității acțiunii.

Prin sentința nr. 2635 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin încheierea pronunțată la data de 7 martie 2012, Curtea de Apel Galați a admis cererea formulată de către reclamantul A. Slobozia și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 47/2011 și suspendarea judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea excepției.

Prin Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de A. Slobozia și s-a constatat că prevederile art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la pozițiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 și nr. 158-166 din anexa nr. 1, care face parte integrantă din ordonanță precum și cele ale art. 1 alin. (2), din aceeași ordonanță sunt neconstituționale.

Prin aceeași decizie a fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alineatele (1) și (4) din O.U.G. nr. 47/2011, privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la pozițiile nr. 13, 92 și 157 din anexa nr. 1, care face parte integrantă din ordonanță.

Prin încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2013, Curtea de Apel Galați a disjuns soluționarea capătului de cerere privind Cinematograful Ialomița și formarea unui nou dosar, având în vedere că soluționarea acestui capăt de cerere ar fi întârziat judecarea cauzei întrucât cu privire la imobilul menționat a fost perfectat un contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută a fost solicitată prin acțiunea ce reprezintă obiectul Dosarului nr. x/98/2013.

Prin sentința nr. 110 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile prematurității, a lipsei de interes a acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a reclamantului.

Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. Slobozia, reprezentat prin primarul A. Slobozia, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA. și intervenienții în numele altei persoane SC C. SRL și Consiliul Local Slobozia și a obligat pe pârâta RA B. SA să încheie cu primarul A. Slobozia protocolul prevăzut de pct. 5 al articolului unic al Legii nr. 303/2008, privind predarea imobilului "Grădina de Vară Amfiteatru" situat în A. Slobozia, jud. Ialomița, a inventarului bunurilor mobile, personalului, activului și pasivului aferent imobilului mai sus menționat.

De asemenea, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de către intervenienta SC C. SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin înscrisurile aflate în dosarul Judecătoriei Slobozia a fost făcută dovada faptului că anterior formulării cererii de chemare în judecată reclamantul A. Slobozia s-a adresat pârâtei, solicitându-i luarea măsurilor ce se impun pentru urgentarea formalităților și încheierea protocolului privind predarea-preluarea obiectivelor din A. Slobozia aflate în anexa Legii nr. 303/2008.

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului A. Slobozia și lipsei de interes, instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 2 pct. 1 din O.U.G nr. 47/2011, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2008, confirmă atât interesul promovării acțiunii de către reclamant, cât legitimarea procesuală activă, întrucât potrivit acestor prevederi sălile și grădinile de spectacol cinematografic împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești și în administrarea consiliilor locale respective. Punctul 5 prevede că punerea în aplicare a dispozițiilor mai sus amintite se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea RA B. SA, iar protocolul va fi asumat de către consiliile locale prin hotărâre.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că la data intrării în vigoare a acestor Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea RA B. SA au fost scoase prin efectul legii din proprietatea privată a statului și trecute în proprietatea unităților administrativ teritoriale.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de A. Slobozia și s-a constatat că prevederile art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 47/2011, privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la pozițiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 și nr. 158-166 din anexa nr. 1, care face parte integrantă din ordonanță precum și cele ale art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță sunt neconstituționale. În considerentele deciziei se arată că, prin emiterea O.U.G. nr. 47/2011, privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, fără a se ține seama de efectele juridice deja produse de reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 303/2008 și fără respectarea regimului juridic al proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, a fost înfrânt principiul securității raporturilor juridice civile.

Se confirmă astfel raționamentul juridic potrivit căruia simpla enumerare de la articolul unic, pct. 8, din Legea nr. 303/2008 reprezintă titlul de proprietate al comunității locale, iar pârâta trebuie să se conformeze dispozițiilor legale și să procedeze de comun acord cu reprezentantul legal al reclamantei la încheierea protocolului menționat de pct. 5 al articolului unic, pct. 8.

Prin sentința nr. 189 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de A. Slobozia, prin primar, în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. și a obligat pârâta RA B. SA să predea intervenientului Consiliul Local al A. Slobozia terenul, bunurile mobile, personalul, activul și pasivul aferente.

Ulterior, prin încheierea din data de 26 noiembrie 2013, pronunțată în temeiul art. 281 C. proc. civ., aceeași instanță a îndreptat, din oficiu, omisiunea vădită din dispozitivul sentinței nr. 189 din 18 septembrie 2013, în sensul adăugării mențiunii „imobilul Gradina de Vară Amfiteatru, situat în municipiu.

Recursurile exercitate în cauză;

3.1. Pârâta RA B. SA a atacat cu recurs sentința nr. 110 din 22 mai 2013, criticând-o pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 3,7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

După expunerea sintetică a istoricului cauzei, recurenta - pârâtă a formulat următoarele motive de nelegalitate:

- Sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere material, în condițiile în care autoritatea publică parte în dosar este una locală, RA B. SA este persoană juridică de drept privat, nu este de utilitate publică și nu prestează un serviciu public, iar competența Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită prin Încheierea de strămutare nr. 2246 din 14 ianuarie 2011.

- Nu au fost respectate exigențele art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., privind motivarea hotărârii judecătorești, pentru că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în legătură cu excepțiile invocate: prematuritatea, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes în promovarea acțiunii A. Slobozia.

- Sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pe de o parte din perspectiva vocației intimatului - reclamant de a solicita încheierea protocolului de predare - primire după trecerea termenului de 6 luni, prevăzut de Legea nr. 303/2008 [încălcarea dispozițiilor articolului unic, pct. 8 din Legea nr. 303/2008, a dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale și a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, astfel cum au fost interpretate prin Deciziile nr. 1217 din 12 noiembrie 2008 și nr. 269 din 16 martie 2010 ale Curții Constituționale] și, pe de altă parte, din perspectiva vocației intimatului - reclamant de a solicita predarea bunurilor mobile, în condițiile în care prin Decizia Curții Constituționale nr. 263 din 16 martie 2010 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de SC C. SRL din Brăila în Dosarul nr. x/3/2008 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și s-a constatat că dispozițiile art. 2 pct. 11 și 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituționale, precum și dispozițiile art. 2 pct. 2, în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic.

3.2. SC C. SRL și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 3, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., formulând critici identice cu ale celeilalte recurente, în ceea ce privește sentința nr. 110 din 22 mai 2013.

De asemenea, recurenta - intervenientă SC C. SRL a formulat recurs împotriva sentinței de completare a dispozitivului nr. 189 din 18 septembrie 2013 și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 26 decembrie 2013.

Recursul împotriva sentinței nr. 189 din 18 septembrie 2013 a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta - intervenientă arătând, în esență, că instanța nu a soluționat excepția lipsei de interes, nu a expus argumentele ce au stat la baza admiterii cererii de completare a dispozitivului, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție în interes propriu a Consiliului Local Slobozia și a depășit limitele textului art. 281

1

C. proc. civ., încălcând principiul dezinvestirii instanței și statuările din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește încheierea din data de 26 noiembrie 2013, recurenta - intervenientă a formulat critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând că pe calea prevăzută în art. 281 C. proc. civ. pot fi îndreptate omisiunile privind numele, calitatea și susținerile părților, limite care în speță nu au fost respectate, astfel că sesizarea din oficiu, care viza în realitate o completare sau o lămurire a dispozitivului, era inadmisibilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea, ca neavenite, a recursurilor declarate de SC C. SRL împotriva sentinței nr. 189 din 18 septembrie 2013 și a încheierii din data de 26 noiembrie 2013, care nu au fost recurate și de partea în favoarea căreia a intervenit aceasta, conform art. 56 C. proc. civ., raportat la art. 49 alin. (3) și art. 54 din același cod.

Totodată, a solicitat respingerea celorlalte recursuri, ca nefondate, susținând și argumentând pe larg că excepția necompetenței materiale nu a fost invocată în condițiile legii, așa cum impune art. 304 pct. 3 C. proc. civ., natura litigiului a fost corect stabilită de Curtea de Apel Galați, sentința este motivată conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și analizează corespunzător excepțiile procesuale invocate, iar dezlegarea cauzei s-a făcut cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

5.Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor;

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de cele două recurente și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, cu precizarea prealabilă că recursurile declarate de intervenienta SC C. SRL nu au fost apreciate ca fiind neavenite, în raport cu prevederile art. 56 C. proc. civ., pentru că sentința de completare a dispozitivului și încheierea de îndreptare a erorii materiale constituie, potrivit art. 281 alin. (3) și 281

2

alin. (2), raportat la art. 281

1

alin. (3) C. proc. civ., parte integrantă din sentința inițială, care a fost recurată de pârâta RA B. SA.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit acestui text, se poate cere casarea hotărârii atunci când acesta s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

În speță, niciuna dintre recurente nu a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați în faza judecății în primă instanță, în condițiile art. 159

1

C. proc. civ.; dimpotrivă, în timp ce dosarul se afla pe rolul Tribunalului Slobozia, SC C. SRL a invocat în scris excepția necompetenței materiale a tribunalului.

În altă ordine de idei, se impune mențiunea că soluționarea cererii de strămutare a cauzei de la Tribunalul Slobozia nu are semnificația unui act de judecată asupra competenței de judecare a cauzei, încheierea de strămutare fiind circumscrisă limitelor trasate prin art. 40 alin. (3) C. proc. civ. („În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanțe de același grad”).

Nici motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este întemeiat, pentru că sentința cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pentru care a reținut sau a înlăturat, după caz, apărările părților, expuse în mod clar și logic, cu respectarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., interpretat, în acord cu art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, atât în ceea ce privește respingerea excepțiilor menționate în dispozitiv (prematuritatea, lipsa de interes a acțiunii și calitatea procesuală activă), cât și pentru fondul cauzei.

Motivarea adecvată a hotărârii nu implică reluarea exhaustivă a tuturor susținerilor părților, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le răspundă printr-un argument comun, cu o explicație clară, accesibilă, coerentă și logică.

În speță, cadrul procesual a fost stabilit corect în considerarea particularităților reglementărilor cuprinse în art. 2 din O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia, aprobată prin Legea nr. 328/2006, așa cum au fost modificate prin articolul unic, pct. 8 al Legii nr. 303/2008, privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008:bunurile care fac obiectul normelor juridice respective trec în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale și în administrarea consiliilor locale, (art. 2 pct. 1 și 2); odată cu transferul imobilelor, consiliilor locale preiau activul, pasivul și personalul aferent (art. 2 pct. 3 - 4); punerea în aplicare a prevederilor legale se face printr-un protocol încheiat între primarul unității administrativ - teritoriale și reprezentantul RA B. SA, protocol asumat de consiliul local, prin hotărâre (art. 2 pct. 5).

Legea nr. 303/2011 constituie, așadar, izvor al dreptului de proprietate publică având ca titular unitatea administrativ - teritorială și instituie, în același timp, atribuții pentru primar, ca reprezentant al unității administrativ - teritoriale și pentru consiliul local, ca titular al dreptului de administrare, prevederile generale ale Legii nr. 215/2001, invocate de recurente, nefiind aplicabile în cauză.

În acest context normativ, prima instanță a rezolvat judicios excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei de interes în promovarea acțiunii, pentru că unitatea administrativ - teritorială, titulară a dreptului de proprietate publică născut prin efectul legii, are calitatea de persoană vătămată în drepturile și în interesele sale legitime și poate acționa în contencios administrativ, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite prin lege și nu a încheiat protocolul de predare a bunurilor în termenul de 6 luni prevăzut în art. 2 pct. 5 din O.G. nr. 39/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2011.

Și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect rezolvată de instanța de fond, care a reținut, cu argumente punctuale, că prin înscrisurile depuse la filele 9-16 din dosarul inițial înregistrat la Judecătoria Slobozia, s-a făcut dovada demersurilor efectuate de reclamant anterior investirii instanței, în vederea urgentării formalităților și încheierii protocolului de predare - primire a obiectivelor cinematografice.

În plus, fiind vorba despre o acțiune îndreptată împotriva unui refuz de rezolvare a unor cereri referitoare la derularea unei proceduri administrative, act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, devin aplicabile prevederile art. 7 alin. (5) din aceeași lege, astfel că nu se poate impune formularea unei plângeri administrative în accepțiunea alin. (1) din acest din urmă articol.

Cu privire la fondul cauzei, concluzia primei instanțe este împărtășită de instanța de control judiciar, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 303/2008, identificate și detaliate anterior, cu prilejul analizei legalității stabilirii cadrului procesual.

Termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, instituit pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale, are scopul de a ordona conduita entităților implicate în procedură, dar nu este prevăzut sub sancțiunea unei decăderi din drepturi a unității administrativ - teritoriale, în cazul în care RA B. SA nu își îndeplinește propriile obligații, și nu vine în coliziune cu prevederile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în sensul celor susținute de recurente.

Criticile referitoare la încălcarea Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, sunt lipsite de fundament, în condițiile în care speța este supusă prevederilor speciale ale Legii nr. 303/2008, iar prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 2 pct. 1 și 5, pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanțe cu privire la imobilele în litigiu.

În ceea ce privește bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, într-adevăr prin Decizia Curții Constituționale nr. 269/2010 s-a constatat neconstituționalitatea art. 2 pct. 2 din Legea nr. 328/2006, pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005, astfel cum au fost modificate prin articolul unic, pct. 8, al Legii nr. 303/2008, în măsura în care se referă la bunurile mobile proprietate a subiectelor de drept privat, dar sentința atacată, astfel cum a fost completată și îndreptată, cuprinde doar obligații pentru RA B. SA, fără a institui vreo măsură din care să rezulte că nu sunt respectate limitele trasate de Curtea Constituțională și că ar fi vizate și bunuri mobile proprietate a altor subiecte de drept privat.

În examinarea criticilor formulate de recurenta - intervenientă împotriva sentinței nr. 189/18 septembrie 2013, Înalta Curte are în vedere că prevederile art. 281

2

C. proc. civ. permit completarea hotărârii, la cererea părților, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal ori accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În speță au fost respectate limitele acestei reglementări, pentru că, pe lângă cererea de obligare a pârâtei „România Film” să încheie protocolul prevăzut în pct. 5 al art. 2 din actul normativ în discuție, acțiunea reclamantului a cuprins și un capăt de cerere privind predarea bunurilor vizate, cerere a cărei rezolvare a fost omisă în sentința inițială.

La rândul său, încheierea de îndreptare din oficiu a erorii materiale este pronunțată cu respectarea limitelor procedurii prevăzute în art. 281 C. proc. civ., fiind necesară din cauza redactării imperfecte a dispozitivului sentinței nr. 189 din 18 septembrie 2013, în care apărea mențiunea obligării pârâtei „să predea intervenientului Consiliul Local al A. Slobozia (…)” omițându-se sintagma „imobilul Grădina de Vară Amfiteatru situat în A. Slobozia”.

Contrar susținerilor recurentei - interveniente, pe calea prevăzută în art. 281 C. proc. civ. pot fi îndreptate nu doar erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților ori cele de calcul, ci și „orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri”, iar omisiunea în discuție era în mod evident rezultatul unei erori materiale, de vreme ce imobilul indicat constituia obiectul material al acțiunii și apărea identificat corect în sentința inițială, cu referire la obligația de încheiere a protocolului de predare.

Hotărârile atacate sunt legale și în ceea ce privește împrejurarea că predarea bunurilor s-a dispus către Consiliul Local Slobozia, pentru că acesta a fost antrenat în proces prin cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de reclamant în condițiile art. 57 - 58 C. proc. civ.,a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu și este titular al dreptului de administrare al obiectivelor cinematografice vizate de Legea nr. 303/2008, în sensul celor detaliate anterior în cuprinsul prezentei decizii.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse, ca nefondate, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate să plătească intimatului - reclamant A. Slobozia, în cote egale, cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat dovedit cu factura și ordinul de plată depuse, în copie, la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de RA B. SA și SC C. SRL împotriva sentințelor civile nr. 110 din 22 mai 2013 și 189 din 18 septembrie 2013, precum și a încheierii din data de 26 noiembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/98/2010, ca nefondate.

Obligă recurentele la plata a câte 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul - reclamant A. Slobozia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015.