ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2016

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. 1202/312/2010 la data de 2 martie 2010, reclamantul Municipiul Slobozi; reprezentat prin Primarul Municipiului Slobozia, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film, a solicitat obligarea pârâtei să încheie cu Primăria Municipiului Slobozia, în termenul ce va fi stabilit de instanță, Protocolul prevăzut de dispozițiile articolului unic, punctul 8 din Legea nr. 303/2008 (art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, modificat), respectiv să predea Consiliului Local a municipiului Slobozia posesia asupra bunurilor trecute (conform Legii nr. 303/2008) în domeniul public al Municipiului Slobozia, respectiv imobilul intitulat Cinematograf Ialomița împreună cu terenul și bunurile mobile, situat în municipiul Slobozia, județul Ialomița și imobilul intitulat Grădina de vară Amfiteatru împreună cu terenul și bunurile mobile, situat în municipiul Slobozia, și obligarea pârâtei să transfere către Consiliul Local al Municipiului Slobozia atât activul și pasivul aferente fiecărui imobil cât și personalul ce le deservește. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că domeniul cinematografie naționale a fost reglementat de-a lungul timpului, începând cu anul 1990, de o serie de acte normative emise în considerațiunea respectării funcției culturale a statului. Dreptul de proprietate al bunurilor în cauză, respectiv dreptul de administrare, rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 1217 din 12 noiembrie 2008 care a conchis că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au aparținut domeniului privat al statului și s-au aflat în administrarea Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film (RADEF - România Film). S-a mai arătat că, toate sălile și grădinile de spectacol cinematografii împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente au fost trecute prin efectul Legii nr. 303/2008 modificată și completată, din domeniul privat al statului și din administrarea pârâtei, în domeniul public al unităților administrativ teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale, și al sectoarelor municipiului București și în administrarea consiliilor locale respective. Astfel, au fost trecute în domeniul public al unităților administrativ teritoriale și bunurile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic. Tot în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că, Sentința comercială nr. 1616 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, nu poate fi pusă practic în aplicare, ceea ce decurge din aceea că a fost dată cu încălcarea Legii nr. 303/2008 în vigoare la data pronunțării. 1.

Prin Sentința civilă nr. 2498 din 5 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția de contencios administrativ și fiscal, unde Dosarul a fost înregistrat sub numărul x/98/2010. 1.

Prin Încheierea nr. 2246 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dispusă strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Ialomița la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal. Față de această situație prin Încheierea din data de 19 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul Ialomița a fost dispusă scoaterea dosarului de pe rolul instanței și înaintarea acestuia la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin Sentința nr. 2635 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, unde cauza a fost înregistrată la data de 15 decembrie 2011. Prin cererea formulată la data 5 octombrie 2011 și depusă în dosarul Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal reclamantul Municipiu Slobozia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 47/2011, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acestei excepții. 1.

Prin încheierea pronunțată la data de 7 martie 2012, Curtea de Apel Galați, admis cererea formulată de către reclamantul Municipiul Slobozia și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate dispozițiilor O.U.G. nr. 47/2011 și suspendarea judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționare excepției. 1.

Prin Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de municipiul Slobozia și s-a constatat că prevederile art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate dispozițiile nr. 1-12, nr. 14 - 91, nr. 93 - 156 și nr. 158 - 166 din Anexa nr. 1 care face parte integrantă din ordonanță precum și cele ale art. 1 alin. (2) din aceea ordonanță sunt neconstituționale. Prin aceeași decizie a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la dispozițiile nr. 13, 92 și 157 din Anexa nr. 1 care face parte integrantă din ordonanță. 1.

La data de 31 martie 2010 SC B. SRL Brăila a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, care a fost încuviințată în principiu prin Încheierea pronunțată la data de 31 ianuarie 2011 de Tribunalul Ialomița. 1.

În ședința publică din data de 28 februarie 2011 pârâta RADEF - România Film a invocat excepția prematurității acțiunii având în vedere faptul că nu există plângere prealabilă formulată în contencios administrativ anterior depunerii cererii reclamantului, fiind astfel încălcate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care a fost unită cu fondul cauzei. 1.

Prin notele de ședință depuse la data de 7 octombrie 2011 intervenienta SC B. SRL Brăila a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Slobozia, a lipsei de interes a acțiunii, precum și excepția prematurității acțiunii. 1 octombrie Prin Încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2013, Curtea de Apel Galați a disjuns soluționarea capătului de cerere privind Cinematograful Ialomița și formarea unui nou dosar, având în vedere că soluționarea acestui capăt de cerere ar fi întârziat judecarea cauzei întrucât cu privire la acest imobil a fost perfectat contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută a fost solicitată prin acțiunea ce reprezintă obiectul Dosarului nr. y/98/2013, fiind format Dosarul nr. z/44/2013. 1 noiembrie La data de 22 aprilie 2013 a fost dispusă prin Încheiere suspendarea judecării Dosarului nr. z/44/2013 până la soluționarea definită a Dosarului nr. y/98/2013. 1 decembrie Cauza a fost repusă pe rol la cererea SC B. SRL Brăila la data de 12 iunie 2015 după ce a fost făcută dovada soluționării definitive a Dosarului nr. y/98/2013 prin Decizia nr. 914 din 24 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. 1.

La data de 31 august 2015 reclamantul municipiul Slobozia a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia prin hotărâre la plata sumei de 1.589.722 RON. 1.

Prin Notele de ședință depuse la data de 7 octombrie 2015 Consiliul Local Slobozia a invocat excepția nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012 având ca obiect Cinematograful Ialomița și terenul aferent ca mijloc procesual invocat în sprijinul pretențiilor formulate de către reclamantul Municipiul Slobozia. Prin aceleași Note de ședință Consiliul Local Slobozia a solicitat să se constate nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012. 2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 2.1. Prin Sentința nr. 291 din 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile prematurității, a lipsei de interes a acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Slobozia, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Slobozia prin Primar, în contradictoriu cu pârâți Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" intervenienții în numele altei persoane Consiliul Local Slobozia, SC "B." SRL Brăila, ca nefondată, s-a respins cererea de chemare în garanție a Statului Român formulată de către reclamantul Municipiul Slobozia, s-au respins cererile privind constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012, repunerea părților în situația anterioară rectificarea cărții financiare nr. 34684/UAT Slobozia formulate de către intervenientul Consiliul Local al municipiului Slobozia pentru putere de lucru judecat, s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de către SC B. SRL Brăila. 2.2. Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată atât de pârâta RADEF - România Film cât și de către intervenienta SC B. SRL Brăila s-a reținut că a fost întemeiată pi nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În opinia instanței, susținerile pârâtei și ale intervenientei nu se confirmă întrucât prin înscrisurile depuse în dosarul Judecătoriei Slobozia a fost făcut dovada faptului că anterior formulării cererii de chemare în judecată reclamantul municipiul Slobozia s-a adresat pârâtei solicitându-i luare, măsurilor ce se impun pentru urgentarea formalităților și încheierea protocolului privind predarea-preluarea obiectivelor din municipiul Slobozia aflate în anexa Legii nr. 303/2008. 2.3. Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Slobozia precum și a lipsei de interes, instanța a reținut că nu se confirmă. Dispozițiile art. II pct. 1 din O.U.G. nr. 47/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2008, confirmă atât interesul promovării acțiunii de către reclamant cât și legitimarea procesuală activă întrucât potrivit acestor prevederi sălile și grădinile de spectacol cinematografic împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești și în administrarea consiliilor locale respective. Iar punctul 5 prevede că punerea în aplicare a dispozițiilor mai sus amintite se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea RADEF iar protocolul va fi asumat de către consiliile locale prin hotărâre. 2.4. În ceea ce privește calitatea în care Consiliul Local Slobozia stă în proces instanța a reținut prin încheierea din data de 12 noiembrie 2015 că acesta a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu, întrucât la data de 2 ianuarie 2012 reclamantul Municipiul Slobozia a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane conform art. 57 - 59 C. proc. civ. - 1865, cerere la care nu a renunțat pe parcursul procesului, iar o parte nu poate cumula în cadrul aceluiași proces calitatea de intervenient în interes propriu cu cea de intervenient în interesul altei persoane. 2.5. Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut următoarele: La data intrării în vigoare a Articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, sălile de cinematograf aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea RADEF au fost scoase prin efectul legii din proprietatea privată a statului și trecute în proprietatea unităților administrativ teritoriale. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Municipiul Slobozia și s-a constatat că prevederile art. 1 alin. (1) - (4) din O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la pozițiile nr. 1 - 12, nr. 14 - 91, nr. 93 - 156 și nr. 158 - 166 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din ordonanță precum și cele ale art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță sunt neconstituționale. În considerentele deciziei se arată că prin emiterea O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic precum și a altor imobile fără a se ține seama de efectele juridice deja produse de reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 303/2008 și fără respectarea regimului juridic al proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale a fost înfrânt principiul securității raporturilor juridice civile. Prin Sentința nr. 2809 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea promovată de către reclamantul Municipiul Slobozia, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, repunerea părților în situația anterioară și rectificarea cărții funciare nr. 34684/UAT Slobozia. Această sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 914 din 24 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, dreptul de proprietate și de dispoziție asupra Cinematografului Ialomița a ieșit din patrimoniul pârâtei RADEF -„C." așa încât, prin prezenta hotărâre, nu se mai poate da eficiență prevederilor Articolului unic punctul 8 din Legea nr. 303/2008 și celor statuate prin Decizia nr. 19/22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională. 2.6. Cu privire la cererea de chemare în garanție a Statului Român formulată la data de 31 august 2015, instanța a reținut că potrivit art. 60 C. proc. civ. de la 1865 partea poate să cheme în pretenții o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții. Față de obiectul cererii deduse judecății s-a constatat însă că reclamantul Municipiul Slobozia nu ar putea să cadă în pretenții, pentru că nu a fost formulată de către pârâtă cerere reconvențională împotriva sa. 2.7. Pe de altă parte s-a constatat că prin Sentința nr. 2809 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a reținut cu putere de lucru judecat inadmisibilitatea cererilor privind constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012. Astfel fiind, față de cele reținute cu putere de lucru judecat prin Sentința nr. 2809 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, instanța de fond a constatat că se impune respingerea cererii privind constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294/2012 și de repunere în situația anterioară a părților și a cererii de rectificare a Cărții funciare nr. 34684/UAT Slobozia, formulate de intervenientul Consiliul local al municipiului Slobozia. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 291 din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recursuri reclamantul Municipiul Slobozia, prin Primarul municipiului Slobozia și intervenientul Consiliului Local Slobozia, prin Primarul municipiului Slobozia. 3.1. Prin cererea de recurs, Municipiul Slobozia a cerut: - desființarea retroactivă a contractului sus-menționat și repunerea părților semnatare în desființarea retroactivă a contractului sus menționat și repunerea părților semnatare în situația anterioară perfectării sale; - rectificarea Cărții funciare nr. 34684/UAT Slobozia, în sensul radierii din aceasta a dreptului de proprietate intabulat în favoarea cumpărătoarei SC „B. COM" SRL (în speță, dreptul de proprietate asupra construcției Cinematograful „Ialomița", identificată prin numărul cadastral 34684-C1, respectiv dreptul de proprietate asupra terenului aferent tei construcții, identificat prin numărul cadastral 34684); - admiterea cererii introductive formulate de Municipiul Slobozia, pe temeiul dispozițiilor pct. 8 al articolului unic al Legii nr. 303/2008 (art. II pct. 1 - 5 din Legea nr. 28/2006, modificată); - obligarea intimatei-pârâte RADEF „C." de a încheia cu Primarul municipiului Slobozia protocolul de predare primire al Cinematografului „Ialomița" (situat în municipiul Slobozia, județul Ialomița), respectiv de a preda Consiliului Local Slobozia imobilul în cauză (construcția și terenul aferent), împreună cu bunurile mobile aflate în inventar (altele decât cele ce ar aparține, eventual, unor persoane fizice sau unor persoane juridice de drept privat), personalul, activul și pasivul. În subsidiar, în situația în care, admițându-se recursul, totuși, în urma rejudecării cauzei, excepția ridicată de intervenientul C.L. Slobozia nu ar putea fi, la rându-i, admisă, solicităm modificarea (în parte) a hotărârii recurate să se facă în sensul: - constatării calității Consiliului Local Slobozia de intervenient în interesul municipiului Slobozia (iar nu de intervenient în interes propriu, cum greșit a statuat prima instanță); - constatării faptului că cererea introductivă a rămas, în această situație, fără obiect, consecința respingerii ei pe acest considerent; - admiterii cererii de chemare în garanție a Statului Român, pe temeiul reținerii răspunderii sale civile delictuale, cu consecința obligării acestuia, prin Ministerul antelor Publice, la despăgubirea cu suma de 1.589.722 RON (valoarea de piață a imobilului, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012). 3.2. În recursul formulat de Municipiul slobozia, au fost invocate motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7 și 9, în condițiile art. 304 1 din C. proc. civ. - 1865, cărora le-au fost subsumate, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a calificat în mod greșit cererea formulată de Consiliul Local Slobozia ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, deși, în Dosarul nr. x/98/2010 (din care s-a disjuns și format dosarul de față, Dosarul nr. z/44/2013), a avut calitatea de intervenient în interesul altei persoanei, respectiv Municipiul Slobozia; - în mod greșit, instanța de fond a respins ca nefondată cererea principală (de obligare a pârâtei RADEF - C. la încheierea protocolului prevăzut de Legea nr. 303/2008) ca nefondată, când, în realitate, aceasta rămăsese fără obiect, ca urmare a soluției irevocabile care fusese pronunțată cu privire la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012; - soluția dată cererii de chemare în garanție a Statului Român este greșită, argumentația instanței de fond fiind netemeinică și nelegală, fiind contrară prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. - 1865; - instanța de fond a respins în mod greșit excepția nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294/2012 care fusese invocată de Consiliul Local Slobozia, invocând, din oficiu, autoritatea de lucru judecat derivată din Sentința nr. 2809/F din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului Ialomița, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 914 din 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a II-a civilă, în Dosarul nr. y/98/2013; - pe cale de consecință, instanța de fond a respins greșit și cererile conexe (excepția nulității absolute a Contractului nr. 3294/2012) privind repunerea părților în situația anterioară și de rectificare a Cărții funciare nr. 34684/UAT Slobozia, formulate de intervenientul Consiliul Local al municipiului Slobozia. 3.3. Prin cererea de recurs, Consiliul Local Slobozia a solicitat următoarele: - desființarea retroactivă a contractului sus menționat și repunerea părților semnatare în situația anterioară perfectării sale; - rectificarea Cărții funciare nr. 34684/UAT Slobozia, în sensul radierii din aceasta a dreptului de proprietate intabulat în favoarea cumpărătoarei SC „B. COM" SRL (în speță, dreptul de proprietate asupra construcției Cinematograful „Ialomița”, identificată prin nr. cadastral 34684-C1, respectiv dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestei construcții, identificat prin numărul cadastral 34684); - admiterea cererii introductive formulate de Municipiul Slobozia, pe temeiul dispozițiilor pct. 8 al Articolului unic al Legii nr. 303/2008 (art. II pct. 1 - 5 din Legea nr. 328/2006, modificată); - obligarea intimatei-pârâte RADEF „C." de a încheia cu Primarul municipiului Slobozia protocolul de predare primire al Cinematografului „Ialomița" (situat în municipiul Slobozia, județul Ialomița), respectiv de a preda Consiliului Local Slobozia imobilul în cauză (construcția și terenul aferent), împreună cu bunurile mobile aflate în inventar (altele decât cele ce ar aparține, eventual, unor persoane fizice sau unor persoane juridice de drept privat), personalul, activul și pasivul. În subsidiar, în situația în care, admițându-se recursul, totuși, în urma rejudecării cauzei, excepția ridicată de C.L. Slobozia nu ar putea fi, la rându-i, admisă, modificarea (în parte) hotărârii recurate să se facă în sensul: - constatării calității Consiliului Local Slobozia de intervenient în interesul Municipiului Slobozia (iar nu de intervenient în interes propriu, cum greșit a statuat prima instanță); - constatării faptului că cererea introductivă a rămas, în această situație, fără obiect, cu consecința respingerii ei pe acest considerent; - admiterii cererii de chemare în garanție a Statului Român, formulate de Municipiul Slobozia, e temeiul reținerii răspunderii sale civile delictuale, cu consecința obligării acestuia, prin Ministerul Finanțelor Publice, la a despăgubi Municipiul Slobozia cu suma de 1.589.722 RON (valoarea de piață a nobilului, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012). 3.4. În recursul formulat de intervenientul Consiliul Local Slobozia au fost invocate următoarele aspecte: - instanța de fond a calificat în mod greșit cererea formulată de Consiliul Local Slobozia ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, deși, în Dosarul nr. x/98/2010 (din care s-a disjuns și format dosarul de față, Dosarul nr. z/44/2013), a avut calitatea de intervenient în interesul altei persoanei, respectiv Municipiul Slobozia; - în mod greșit, instanța de fond a respins ca nefondată cererea principală (de obligare a pârâtei RADEF - C. la încheierea protocolului prevăzut de Legea nr. 303/2008) ca nefondată, când, în realitate, aceasta rămăsese fără obiect, ca urmare a soluției irevocabile care fusese pronunțată cu privire la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3294 din 11 decembrie 2012; - soluția dată cererii de chemare în garanție a Statului Român este greșită, argumentația instanței de fond fiind netemeinică și nelegală, fiind contrară prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. - 1865; - instanța de fond a respins în mod greșit excepția nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3294/2012 care fusese invocată de Consiliul Local Slobozia, invocând, din oficiu, autoritatea de lucru judecat derivată din Sentința nr. 2809/F din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului Ialomița, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 914 din 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a II-a civilă, în Dosarul nr. y/98/2013; - pe cale de consecință, instanța de fond a respins greșit și cererile conexe (excepția nulității absolute a Contractului nr. 3294/2012) privind repunerea părților în situația anterioară și de rectificare a Cărții funciare nr. 34684/UAT Slobozia, formulate de intervenientul Consiliul Local al municipiului Slobozia. 3.5. Intimata-intervenientă SC B. SRL Brăila a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor celor două recursuri, susținând, în esență că soluția instanței de fond este greșită și solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. 4. Soluția instanței de recurs 4.1. Recursurile formulate de recurentul-reclamant Municipiul Slobozia și, respectiv, de intervenientul-recurent Consiliul Local al municipiului Slobozia, ambele prin Primarul municipiului Slobozia, sunt nefondate, fiind respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 4.2. Înalta Curte a constatat că cele două recursuri au conținuturi identice/același conținut, astfel încât vor fi analizate împreună. În cauză este necontestat că obiectul principal al acțiunii, în Dosarul nr. z/44/2013, care a fost disjuns din Dosarul nr. x/97/2010, îl constituie cererea de obligare a intimatei-pârâte RADEF C. să încheie cu Primarul municipiului Slobozia, Protocolul de predare-primire a Cinematografului „Ialomița” situat în municipiul Slobozia, prin care să-l predea Consiliului Local Slobozia, împreună cu bunurile mobile aflate în inventar, personalul, activul și pasivul. Într-adevăr, prin art. II din O.U.G. nr. 7/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, s-au dispus următoarele: „Art. II din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Articolul II va avea următorul cuprins: Art. II - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în Anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor C., împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. 2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, trec în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora. 3. Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor C. personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. 4. Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul și pasivul aferent fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare. 5. Punerea în aplicare a dispozițiilor art. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor C., în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. 6. Pentru realizarea interesului public general privind accesul la cultură, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure pentru o perioadă de minimum 15 ani, cu periodicitatea necesară, difuzarea de film cinematografic - cu prioritate a acelor producții cinematografice realizate în condițiile O.G. nr. 39/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006 cu modificările și completările ulterioare, precum și alte activități culturale. 7. Consiliile locale sunt obligate ca în termen de maximum 4 ani să asigure prin investițiile necesare reabilitarea, dotarea și modernizarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic preluate. 8. În cazul în care se constată nerespectarea de către reprezentanții autorităților administrației publice locale a obligațiilor ce le revin, conform protocoalelor de preluare încheiate, precum și conform prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii și Cultelor va iniția procedurile necesare pentru trecerea respectivelor imobile din domeniul public local în domeniul privat al statului. 9. Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, se interzice autorităților administrației publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorități administrativ-teritoriale. 10. Hotărârile emise cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la pct. 9 sunt nule de drept. 11. În cazul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozițiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant și au fost respectate toate clauzele contractuale. 12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenția de cumpărare a consiliului local al autorității administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare. 13. După finalizarea procesului de transfer al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, Ministerul Culturii și Cultelor va iniția procesul de reorganizare a Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor C., costurile aferente fiind suportate de la bugetul de stat”. Ulterior, prin O.U.G. nr. 47/2011, s-au legiferat următoarele: „Art. 1 - (1) Pentru sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "C.", începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "C.", astfel cum prevăd dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare. (2) Sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute la pozițiile 134 - 166 din Anexa nr. 1, libere de sarcini, trec din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "C.". (3) Clădirile cu altă destinație decât aceea de cinematograf, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 2, aflate în proprietatea privată a statului, trec în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "C.". (4) Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. Art. 2 - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. II pct. 13 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare”. În anexa 1 la O.U.G. nr. 47/2011, la poziția 82 se află menționat Cinematograful „Ialomița” din municipiul Slobozia. Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3294 din 11 decembrie 2012, încheiat cu Statul Român prin RADEF C., pe de o parte și SC B. SRL Brăila, pe de altă parte, a fost vândut imobilul Cinematograful „Ialomița”, cu teren în suprafață de 820 mp. Prin Sentința civilă nr. 2809 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin Decizia nr. 118/A din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel București și irevocabilă prin Decizia nr. 914 din 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de Municipiul Slobozia prin Primar, în contradictoriu cu Statul Român, prin MFP, SC B. SRL și RADEF C. Acțiunea avea ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32947 din 11 decembrie 2012 și pe cale de consecință, desființarea lui și repunerea părților în situația anterioară, iar ca urmare a constatării nulității absolute a acestui act să de dispună rectificarea Cărții funciare nr. 34684 UAT Slobozia și radierea dreptului de proprietate intabulat. În ceea ce privește criticile recursurilor referitoare la Încheierea din 12 noiembrie 2015, prin care instanța de fond a calificat calitatea procesuală a Consiliului Local Slobozia ca fiind aceea de intervenient în interes propriu, instanța de recurs apreciază că sunt nefondate. Este adevărat că, „prin Notele de ședință” din data de 7 octombrie 2015, Consiliul Local Slobozia a cerut instanței, între altele, să constate că are calitatea de intervenient în interesul Municipiului Slobozia, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, prin cererea formulată de Municipiul Slobozia la data de 4 ianuarie 2012, în temeiul art. 57 - 59 C. proc. civ. - 1865, pentru chemarea în judecată a altei persoane - Consiliul Local Slobozia pentru ca, odată introdus în cauză, să poată pretinde aceleași drepturi cu cele pretinse prin cererea introductivă, aceasta dobândise o calitate distinctă, proprie. Referitor la criticile privind respingerea cererii principale (de obligare a pârâtei RADEF - C. să încheie Protocolul prevăzut de Legea nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 7/2008), instanța de recurs constată că sunt nefondate din moment ce, prin Contractul autentificat sub nr. 3294 din 11 decembrie 2012, Cinematograful Ialomița și terenul aferent fuseseră vândute de Statul Român prin RADEF C., iar demersul judiciar al Municipiului Slobozia împotriva acestui contract fusese respins definitiv și irevocabil, așa cum s-a arătat, prin Sentința nr. 2809 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului Ialomița, Decizia nr. 118/2014 a Curții de Apel București și Decizia nr. 914/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri care nu puteau fi ignorate de instanța de fond. Pe cale de consecință, dată fiind existența hotărârilor enumerate mai sus și celelalte critici aduse soluției instanței de fond sunt neîntemeiate. În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție a Statului Român, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod corect că prin chemarea în garanție a Statului Român se urmărește obținerea unor despăgubiri care au un alt temei juridic/un temei juridic distinct de cel al acțiunii de față. În concluzie, recursurile vor fi respinge, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.