ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2017

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar, Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniul Național și Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film - București", au solicitat: - obligarea pârâtului 2 la constituirea Consiliului de Administrație în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare primire în condițiile legii, a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timișoara; - obligarea pârâtului 2 la stabilirea persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare primire în condițiile legii, a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timișoara; - obligarea pârâtului 2 la încheierea protocolului de predare-primire al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timișoara, în conformitate cu Anexa la O.G. nr. 39/2005, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești; - în cazul în care pârâtul 2 refuza încheierea protocolului de predare primire al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timișoara, în conformitate cu Anexa la O.G. nr. 39/2005, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, hotărârea instanței să țină loc. de protocol de predare primire.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 58 din data de 27.02.2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Culturii. A respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantului Municipiul Timișoara, invocate de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film". A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara, prin Primar, Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film". A obligat pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" să încheie cu Primarul Municipiului Timișoara protocolul prevăzut de pct. 8 (subpct. 5) al articolului unic al Legii nr. 303/2008, în scopul predării sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timișoara, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 39/2005 - indicate și în cuprinsul acțiunii - cu excepția sălii - A., situat în Timișoara, str. Lenau, nr. 2, jud. Timiș și a respins, în rest, acțiunea. A luat act de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii în ce privește sala - A., situat în Timișoara, str. Lenau, nr. 2, jud. Timiș și a respins, în întregime, acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Culturii. A obligat pârâta la plata către reclamanți, a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 58 din data de 27.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film", invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din Noul C. proc. civ. Prin motivele de recurs, în temeiul art. 1201 C. civ., s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia din data de 17.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/2012. În dezvoltarea acestei excepții s-a susținut că, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul actelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni. Prin Sentința civilă nr. 1396/2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a obligat regia la încheierea protocolului de predare primire a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timișoara în conformitate cu anexa la O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia. Prin decizia din data de 17.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă și irevocabilă, s-a modificat în tot Sentința civilă nr. 1396/2011 în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara. Față de aceste motive, a solicitat aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. în raport de care să se dispună casarea hotărârii atacate pentru încălcarea autorității de lucru judecat. Cu privire la fondul cauzei, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În acest sens s-a arătat că, în raport de primul petit al cererii, instanța de fond a apreciat că față de dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. reclamanții au înțeles să renunțe la judecata cu privire la încheierea protocolului pentru imobilul cinematograf A. și raportat la această soluție, a considerat că nu mai este necesar a analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a regiei, invocată cu privire la acest petit. Prin primul petit al acțiunii, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului 2, respectiv Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" la constituirea Consiliului de Administrație al regiei, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condițiile legii, a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timișoara. Solicită respingerea acestui capăt de cerere, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a), art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările ulterioare, statuează că atributul constituirii Consiliului de Administrației al regiei, respectiv de selecție a candidaților pentru funcțiile de membrii ai consiliului de administrație ai regiei și de încheiere a contractelor de mandat, precum și de revocare a mandatelor acestora, revine Ministerului Culturii prin ordin al Ministrului Culturii. În aceste condiții, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2351/16.05.2014 a fost stabilit numărul membrilor consiliului de administrație al regiei la 5 (cinci): un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, un reprezentant al Ministerului Culturii și alte trei persoane cu experiență în administrarea/managementul unei regii autonome sau societăți comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv societăți comerciale din sectorul privat, precum și durata mandatului acestuia. Anterior acestui ordin a fost emis Ordinul Ministrului Culturii nr. 2711/10.12.2013 prin care au fost numiți primii trei membrii ai Consiliului de Administrație ai regiei: B., C. și D., stabilindu-se las art. 2 obligația Ministerului Culturii, în calitate de autoritate publică, de a încheia cu membrii astfel nominalizați contracte de mandat având ca obiect administrarea regiei. Mai târziu, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2208/03.04.2014 a fost numit ca membru al Consiliului de Administrație al regiei E.. Prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2574/13.08.2014 a încetat, începând cu data de 08.08.2014, mandatul dl. B., ca urmare a demisiei, iar prin Ordinul nr. 2596/25.08.2014 a încetat, începând cu 01.09.2014, mandatul dl. E., ca urmare a demisiei acestuia. Având în vedere aceste aspecte, componența Consiliului de Administrație al regiei astfel cum a fost stabilită prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2351/16.05.2014 nu este îndeplinită. Ținând cont de aceste considerente, recurenta a solicitat respingerea primului petit al cererii de chemare în judecată prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" la constituirea Consiliului de Administrație al regiei, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condițiile legii, a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timișoara, ca fiind o acțiune îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că prin Sentința civilă nr. 1396/2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a obligat regia la încheierea protocolului de predare primire a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timișoara în conformitate cu anexa la O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia. Prin decizia din data de 17.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă și irevocabilă, s-a modificat în tot Sentința civilă nr. 1396/2011 în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara. Într-adevăr, autoritatea lucrului judecat, reglementată în art. 1201 C. civ., are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre. Prin urmare, principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală investită, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces. PENTru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, în cauză acesta fiind obligarea Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" la încheierea protocolului de predare-primire al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timișoara, în conformitate cu anexa la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia. Or, între cele două acțiuni formulate de către reclamanți împotriva pârâtei, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 19/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, precum și ale prevederilor art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, prin care a statuat că, prevederile art. 1 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate la pozițiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 și nr. 158-166 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, precum și cele ale art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, sunt neconstituționale. Ca urmare a dispozițiilor O.U.G. nr. 47/2011 în cărțile funciare aferente cinematografelor s-au anulat înscrierile privitoare la dreptul de proprietate stabilit în favoarea Municipiului Timișoara și a fost intabulat ca drept de proprietate publică în favoarea Statului Român și în administrarea RADEF. Prin Deciziile nr. 980/22.11.2012 și nr. 981/22.11.2012 pronunțate de Curtea Constituțională s-a reținut încă o dată faptul că, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, iar prevederile O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituționale. Așa fiind, urmare deciziilor enunțate mai sus, legiuitorul a înțeles să adopte Legea nr. 103/2013 pentru respingerea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 47/2011, text intrat în vigoare la data de 25.04.2013. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta-pârâtă. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că, prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a prevăzut, în articolul unic pct. 8, că sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "România-film", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. În legătură cu regimul juridic al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, Înalta Curte constată că imobilele cu destinația de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheie, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "România-film" nu are natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, modalitatea practică de preluare a acestor imobile. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980 și nr. 981 din 22 noiembrie 2012, prin care s-a statuat că, în conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale. Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire a imobilelor în cauză, reglementat prin dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat, în deciziile menționate, că acesta reprezintă "modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică și spre administrare bunurile mobile și imobile prevăzute la pct. 1 - 4 din actul normativ criticat", adică obligația de predare a acestor imobile. Potrivit prevederilor punctului 8 din actul normativ indicat, subpct. 1 și 5 - "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective (...). Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre." Din interpretarea acestor dispoziții legale și ținând cont de ceea ce reclamanții au solicitat prin cererea dedusă judecății, rezultă fără putință de tăgadă că, dispozițiile punctului 8 din Legea nr. 303/3008 instituie dreptul de proprietate al comunității locale asupra sălilor de cinematograf și grădinilor de spectacol, iar recurenta-pârâtă RADEF "România Film" are obligația de a se conforma dispozițiilor legale, în sensul de a încheia protocolul de predare - primire a acestor săli. Concluzionând, Înalta Curte constată că nu poate fi primită apărarea recurentei-pârâte în sensul că, acțiunea reclamanților ar fi formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece doi membrii ai Consiliului de Administrație al regiei și-au dat demisia, ci are în vedere faptul că, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2351/16.05.2014 s-a stabilit componența Consiliului de Administrație al Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film", iar constituirea acestuia este o obligație de diligență, nu de rezultat. Din interpretarea dispozițiilor legale expuse mai sus, rezultă în mod clar, faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf și spectacole aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea RADEF "România Film", sunt scoase, prin efectul legii, din proprietatea privată a statului și trec, de drept, în proprietatea unităților administrativ teritoriale. Așa fiind, nu poate fi primită apărarea recurentei-pârâte în sensul că trebuie respins primul petit al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" la constituirea Consiliului de Administrație al regiei, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condițiile legii, a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timișoara, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Temeiul juridic al soluției În consecință, pentru considerentele arătate, apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.