ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2017

Asupra recursurilor de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2015, reclamanta Municipiul Iași, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Iași a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "ROMÂNIA FILM" București obligarea acesteia din urmă la emiterea actului administrativ constând în Protocolul de predare-primire a sălilor de cinematograf "A.", "I.", "B.", "C." și "Tineretului împreuna cu terenurile și bunurile mobile aferente din domeniul privat al statului și din administrarea RADEF " România film" în domeniul public al autorității locale Municipiul Iași precum și trecerea bunurilor mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale.

A mai solicitat reclamanta să se constate faptul că transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf "A.", "I.", "D." și "C." și " Tineretului" din domeniul privat al statului și din administrarea E. în domeniul public al autorității locale, Municipiul Iași, s-a produs prin efectul legii și a operat de drept odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 punctul 8, cu modificările și completările ulterioare precum și obligarea pârâtei RADEF la cuantificarea și la plata tuturor costurilor ocazionate de transferul bunurilor mobile și imobile, procedura ce urmează a se concretiza prin încheierea Protocolului de predare -primire;

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 70 din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Iași, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâtul Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" și a constatat că, prin efectul Legii nr. 303/2008, s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf "A.", "I.", "C." și "J." împreuna cu terenurile și bunurile mobile aferente din domeniul privat al statului și din administrarea E. în domeniul public al autorității locale, Municipiul lași.

Totodată, a dispus obligarea pârâtei E. la emiterea actului administrativ constând în Protocolul de predare-primire al sălilor de cinematograf "A.", "I.", "C." și "J." împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente din domeniul privat al statului și din administrarea RADEF "E." în domeniul public al autorității locale Municipiul Iași urmând ca bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol să treacă în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale locale și in administrarea consiliilor locale, Protocol ce se va emite în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și a respins restul pretențiilor reclamantei ca nefondate.

De asemenea, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. F. S.R.L. în favoarea pârâtei Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" București.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 70 din 18 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "ROMÂNIA FILM" București și intervenienta S.C. F. S.R.L.,în condițiile art. 483 Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "ROMÂNIA FILM" București și-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de recurs invocat vizează, în esență, încălcarea normelor de drept material aplicabile speței respectiv, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 15/1990 actualizată, Hotărârea Guvernului nr. 530 din 1 august 1991, privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei, O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome O.U.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, art. 8 din Legea nr. 303/2008.

Arată că instanța de fond nu a observat că recurenta-pârâta Regia autonomă este legal înființată, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990, prin Hotărârea Guvernului României nr. 530/1991, modificată precum și Legea nr. 213/1998. actul normativ în baza căruia a luat naștere și funcționează regia îl constituie Legea nr. 15/1990, acest act având aceeași putere legislativa ca și Legea nr. 303/2008, cu deosebirea ca efectele acestuia se produc anterior apariției Legii nr. 303/2008, și au continuitate după apariția acesteia. Această lege stabilește forma de organizare în care funcționează E. "E." și reprezintă actul în baza căruia regia și-a înscris dreptul de proprietate asupra activelor sălii și grădinii de spectacol cinematografic în Cartea Funciară.

În contextul unei succinte prezentări cronologice a situației factuale a cauzei, recurenta-pârâtă, într-o serie de argumente în susținerea a motivelor de recurs, a arătat, totodată, că sălile și grădinile de spectacol cinematografic nu sunt proprietatea privată a statului ci sunt proprietatea privată a E.. "România Film".

În continuare recurenta a subliniat că trebuie avut în vedere faptul ca în Anexa nr. 6 privind "Inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului" și Anexa nr. 6 privind "Lista bunurilor concesionate/închiriate/date cu titlu gratuit (Ministerul Culturii și Cultelor) la H.G. nr. 1705/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 bis din 21 decembrie 2006, nu apare înscris nici activ sala și gradina de spectacol cinematografic.

În continuare arată că luând în considerare toate aceste aspecte, nu se pune în discuție sub nici o forma trecerea acestor active în domeniul public al Municipiului Iași și cu atât mai puțin a terenurilor și bunurilor mobile aferente.

Mai susține recurenta că atâta vreme cât Legea nr. 213/1998 reglementează în mod expres, dobândirea dreptului de proprietate publică prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al și sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publică, reclamanții nu poate face abstracție de aceste prevederi legale.

Totodată, arată că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia "Legea nr. 303/2008 are caracter special față de Legea nr. 213/1998 (dreptul comun în materie de proprietate publică).

Precizează recurenta-pârâtă ca în analiza motivelor de recurs instanța de control judiciar să aibă în vedere Decizia nr. 227 din 13 martie 2007 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 39/2005 privind cinematografia publicată în Monitorul Oficial al României nr. 283 din 27 aprilie 2007.

Recurenta - intervenientă S.C. F. S.R.L. și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Arată că opinia instanței de fond este criticabilă urmare a faptului că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii, cu referire la admiterea capătului de cerere privind constatarea că prin efectul Legii nr. 303/2008 s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra, printre altele, a sălii de cinematograf "C.", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, din domeniul privat al statului și din administrarea E. în domeniul public al autorității locale, Municipiul Iași.

Susține că dincolo de faptul că Municipiul Iași nu este o "autoritate locală", ci o unitatea administrativ-teritorială cu personalitate juridică ale cărei autorități sunt Primarul și Consiliul Local, hotărârea cuprinde, motive contradictorii și pe acest aspect, în sensul că:

Pe de o parte, instanța de fond afirmă, în considerente, că, deși transferul de proprietate intervine prin efectul legii, acesta nu poate fi considerat pe deplin realizat în absența încheierii protocolului menționat. Prin urmare, nu poate fi primită susținerea reclamantei că acest transfer a operat de drept odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, transferul urmând să-și producă efectele după îndeplinirea formalităților cerute de lege, respectiv încheierea protocolului menționat și asumarea acestuia de către consiliul local.

Pe de altă parte, în dispozitiv, instanța afirmă că transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf, inclusiv C., s-a produs prin efectul Legii nr. 303/2008, ceea ce este în contradicție cu motivarea menționată mai sus, confirmă căreia, prin efectul Legii nr. 303/2008, transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf, inclusiv C., urmează să se producă după încheierea protocolului, adoptarea hotărârii consiliului local Iași și intabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.

Nici cu privire la punctul din dispozitiv care statuează că transferul de proprietate s-a produs, hotărârea Curții de Apel Iași nu este motivată.

Conchide, în sensul că hotărârea instanței de fond pare să pornească de la prezumția că autoritățile locale ar fi apte să asigure o folosire superioară a patrimoniului imobiliar și mobiliar cinematografic rămas decât E., deși, dintre cazurile în care transferul de proprietate s-a produs deja, nu se poate identifica nici un exemplu pozitiv, astfel că prezumția că autoritățile locale ar putea asigura, în actualul cadru legislativ, într-o măsură mai mare decât pârâta, utilizarea superioară a acestui patrimoniu nu are corespondent în realitate.

La data de 23 septembrie 2016, recurenta - intervenientă a depus la dosarul cauzei precizări la motivele de recurs, invocând, printre altele, autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat, în ceea ce privește natura juridică a drepturilor exercitate de către E., sens în care a menționat Decizia nr. 2419 din 23 iunie 2010, pronunțată de ICCJ, secția Comercială, în dosarul nr. x

Față de acestea, arată că instanța de fond a încălcat cele statuate de Înalta Curte, prin Decizia nr. 2419/2010, prin care s-a stabilit faptul că E.. are calitatea de proprietar al spațiului Cinematograf "B." aceasta nefiind proprietate privată a statului în administrarea E..

Prin notele de ședință, recurentele au înțeles să și invoce excepția prematurității prezentei acțiuni, raportat la art. II din O.U.G. nr. 91/2006, susținând că termenul inițial de 6 luni stabilit de Legea nr. 303/2008, fiind un termen de decădere, a fost împlinit la momentul introducerii prezentei acțiuni.

Procedura în fața instanței de recurs

Examinând admisibilitatea recursurilor, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., raportul fiind intocmit în sensul că recursurile sunt admisibile, în principiu, iar prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursurile au fost admise în principiu.

Intimatul-reclamant Municipiul Iași prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

În recurs s-au administrat înscrisurile depuse la dosar de către părțile litigante.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor recurentei-pârâte Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" București precum și a intervenientei S.C. "F." S.R.L. față de prevederile legale incidente cauzei dar raportat și la apărările intimatei-reclamante, incluzând precedentul judiciar față de care a și susținut autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat, Înalta Curte a constatat că sunt nefondate, astfel încât vor fi respinse.

Prioritar, Înalta Curte, va analiza excepția invocată de recurente, respectiv excepția prematurității prezentei acțiuni, raportat la dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 91/2016, sens în care constată că această excepție nu poate fi primită pentru următoarele motive:

Excepția este fundamentată pe ideea că recurenta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" București nu ar mai putea fi obligată, pe cale judecătorească, la încheierea protocolului de predare -primire, anterior expirării termenului de 6 luni introdus prin O.U.G. nr. 91/2016, interesul de a acționa nefiind unul născut și actual.

Înalta Curte, reține că această excepție nu poate fi primită, în condițiile în care dispozițiile art. II pct. 1 din O.U.G. nr. 47/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2008, confirmă atât interesul promovării acțiunii de către reclamant întrucât potrivit acestor prevederi sălile și grădinile de spectacol cinematografic împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești și în administrarea consiliilor locale respective. Iar punctul 5 prevede că punerea în aplicare a dispozițiilor mai sus amintite se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea RADEF iar protocolul va fi asumat de către consiliile locale prin hotărâre.

De asemenea, adoptarea Legii nr. 303/2008, prin care toate sălile și grădinile de spectacol cinematografic, enumerate în anexa nr. 1 cuprinsă in Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, au trecut, prin efectul legii (fără a mai fi necesara o Hotărare de Guvern, asa cum prevedea Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia), din domeniul privat al statului și din administrarea E. în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și in administrarea consiliilor locale respective, a fost determinata de necesitatea urgentarii reformarii domeniului cinematografiei.

În acest context, și dealtfel, așa cum a reținut și instanța de fond în considerentele sentinței recurate, susținerile recurentei-pârâte RADEF potrivit cărora nu se mai pot încheia Protocoale de predare -primire în afara termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 303/2008, conform art. II punctul 5, nu pot fi reținute din moment ce O.U.G. nr. 47/2011 a fost respinsă prin Legea nr. 105/2013, ca urmare a declarării neconstituționalității acesteia, prin Decizia nr. 981/2012 pronunțată de Curtea Constituțională.

Mai mult decât atât, intimatul-reclamant Municipiul Iași, deși a notificat, așa cum reiese din adresa din 13 decembrie 2016, nu primise răspuns negativ conform adresei nr. x din 22 decembrie 2016,cererea de comunicare informații și nici termenul de răspuns nu expirase, acestea trebuind să ducă, în opinia recurentelor, fie la soluția respingerii ca lipsită de interes actual, fie ca prematură.

Instanța constată că până la momentul soluționării cauzei termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001 au expirat fără ca să răspundă în totalitate cererii de informații, datele furnizate nelămurind problema ce a făcut obiectul cererii de informații.

În mod evident numai un răspuns complet și clar poate fi apreciat ca reprezentând o îndeplinire adecvată a obligației ce revenea pârâtei în calitatea sa de instituție publică în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 544/2001,pârâta neputându-se prevala de nerespectarea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001 pentru a solicita respingerea acțiunii în condițiile unui răspuns lacunar din partea sa.

Așadar, aceste susțineri sunt nefondate, întrucât unitatea administrativ teritorială titulară a dreptului de proprietate publică născut prin efectul legii, are calitatea de persoană vătămată în drepturile și interesele sale legitime și poate acționa în contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite prin lege și nu a încheiat protocolul de predare a bunurilor în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. II pct. 5 din O.G. nr. 39/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2011.

În ceea ce privește susținerea recurentei-interveniente privind pretinsa nerespectare de către instanța de fond a prezumției puterii de lucru judecat ce decurge din Decizia nr. 2419/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, în dosarul nr. x, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Această abordare este greșită, având în vedere că această prezumție constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

În concret, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 2419/2010, în dosarul nr. x, soluționat irevocabil, s-a constatat că reclamanta, respectiv S.C. G. S.R.L., îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit Cinematograful B., inclusiv complexul cabinei de protecție și 2 birouri, situat în Iași, Jud. Iaș și a fost obligată pârâta E. la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta S.C. G.. S.R.L. Iași pentru activul denumit Cinematograful "B..", inclusiv complexul cabinei de protecție și 2 birouri, situat în Iași, 48, Jud. Iași, deținut de reclamantă în calitate de locatar, contract ce a fost încheiat ulterior în data de 29.12.2010 potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x de H..

Așadar, Înalta Curte a reținut că "în ipoteza supusă prezentei analize, simpla enumerare de la art. unic pct. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2008 nu reprezintă titlul de proprietate al comunității locale. Pentru ca bunul să devină, în mod legal, un bun domenial, după cum chiar art. unic pct. 8 alin. (5) din Legea nr. 303/2008 o spune, sunt necesare: protocolul încheiat intre primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea E.; hotărârea consiliului local, ca act administrativ translativ de proprietate; la care trebuie să se adauge intabularea dreptului de proprietate, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

În altă orine de idei, reclamanta S.C. G.. S.R.L. Iași persoană juridică de drept privat ar putea cumpăra un activ din cele enumerate în Legea nr. 303/2008, în condițiile parcurgerii procedurii menționate anterior.

Din cele statutate în decizia sus- menționată nu reiese pretinsa nerespectare de către instanța de fond a prezumției puterii de lucru judecat ce decurge din Decizia nr. 2419/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, în dosarul nr. x, cu atât mai mult cu cât și instanța de fond a reținut că cinematograful B. nu se mai află în prezent, în posesia pârâtei, și nici în proprietatea statului, acesta fiind înstrăinat în baza unei hotărâri judecătorești definitive ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

În continuare, Înalta Curte analizând punctual aspectele supuse contestării judiciare, corespunzător modului în care au fost structurate motivele de recurs și având în vedere că cele două recursuri au conținuturi identice/același conținut, vor fi analizate împreună.

Recurentele și-au întemeiat criticile și susținerile cuprinse în cererile de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta-interveninetă S.C. "F." S.R.L a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acesta acest motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât sentința cuprinde motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței și pentru care a reținut sau înlăturat, după caz, apărările părților, expuse în mod clar și logic, cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., interpretat, în acord cu art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, atât în ceea ce privește respingerea excepțiilor menționate în dispozitiv (lipsa de interes a acțiunii și calitatea procesuală activă) cât și pentru fondul cauzei.

Motivarea adecvată a hotărârii nu implică reluarea exhaustivă a tuturor susținerilor părților, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le răspundă printr-un argument comun, cu o explicație clară, accesibilă, coerentă și logică.

Referitor la criticile expuse de recurente privind aplicarea greșită a normelor de drept material invocându-se în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Nefondate sunt criticile recurentelor referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestora, având în vedere că în speța de față sunt incidente dispozițiile Legii nr. 303/2008 iar, prin decizia nr. 269/16 martie 2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. II pct. 1 și 5, pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanțe cu privire la imobilele din litigiu.

Într-adevăr, prin art. II din O.U.G. nr. 7/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, s-au dispus următoarele:

"Art. II din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27.07.2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

Articolul II va avea următorul cuprins: Art. II - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în Anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și E., împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.

Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, trec în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora.

Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonomă de Distribuție și E personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul și pasivul aferent fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare.

Punerea în aplicare a dispozițiilor art. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și E., în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre.

Pentru realizarea interesului public general privind accesul la cultură, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure pentru o perioadă de minimum 15 ani, cu periodicitatea necesară, difuzarea de film cinematografic - cu prioritate a acelor producții cinematografice realizate în condițiile O.G. nr. 39/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006 cu modificările și completările ulterioare, precum și alte activități culturale.

Consiliile locale sunt obligate ca în termen de maximum 4 ani să asigure prin investițiile necesare reabilitarea, dotarea și modernizarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic preluate.

În cazul în care se constată nerespectarea de către reprezentanții autorităților administrației publice locale a obligațiilor ce le revin, conform protocoalelor de preluare încheiate, precum și conform prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii și Cultelor va iniția procedurile necesare pentru trecerea respectivelor imobile din domeniul public local în domeniul privat al statului.

Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, se interzice autorităților administrației publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorități administrativ-teritoriale.

Hotărârile emise cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la pct. 9 sunt nule de drept.

În cazul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozițiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant și au fost respectate toate clauzele contractuale.

În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenția de cumpărare a consiliului local al autorității administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare.

După finalizarea procesului de transfer al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, Ministerul Culturii și Cultelor va iniția procesul de reorganizare a Regiei Autonome de Distribuție și E., costurile aferente fiind suportate de la bugetul de stat".

Ulterior, prin O.U.G. nr. 47/2011, s-au legiferat următoarele:

"Art. 1 - (1) Pentru sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "E.", începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "E.", astfel cum prevăd dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute la pozițiile 134-166 din Anexa nr. 1, libere de sarcini, trec din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "E.".

(3) Clădirile cu altă destinație decât aceea de cinematograf, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 2, aflate în proprietatea privată a statului, trec în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "E.".

(4) Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. Art. 2 - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. II pct. 13 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare".

În anexa 1 la O.U.G. nr. 39/2005, la poziția 201, 205,202,203 și respectiv 204" este indicat în mod expres și sălile de cinematograf din municipiul Iași " A.", "I.", B.", " C." și "Tineretului."

Referitor la criticile privind admiterea cererii principale (de obligare a pârâtei E. să încheie Protocolul prevăzut de Legea nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nrr. 7/2008), instanța de recurs constată că sunt nefondate din moment ce, prin Decizia nr. 2419/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Dosar nr. x s- a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit Cinematograful B., inclusiv complexul cabinei de protecție și 2 birouri, situat în Iași, Jud. Iași și a fost obligată pârâta E. la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta S.C. G.. S.R.L. Iași pentru activul denumit Cinematograful "B..", inclusiv complexul cabinei de protecție și 2 birouri, situat în Iași, 48, Jud. Iași, deținut de reclamantă în calitate de locatar, contract ce a fost încheiat ulterior în data de 29.12.2010 potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x de H..

Prin urmare cinematograful B. nu se mai află în prezent, în posesia pârâtei, și nici în proprietatea statului, acesta fiind înstrăinat în baza unei hotărâri judecătorești definitive ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Sub acesta aspect, prin Decizia nr. 269/16.03.2010 Curtea Constituțională a admis în parte excepția de neconstituționalitate, respectiv a declarat neconstituționalitatea art. II punctele 11 și 12 din legea in referința, precum și a art. II punctul 2, in măsura in care se refera la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate in inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic.

Așadar, Cinematograful B. se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat, respectiv S.C. G.. S.R.L. Iași, astfel că în privința acestuia nu mai poate fi obligată pârâta la încheierea protocolului menționat și nici nu poate opera transferul de proprietate în favoarea reclamantei.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente cauzei, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respingerea recursurilor ca nefondate.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" București și de intervenienta S.C. "F." S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 70 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.