Decizia nr. 1102/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 3215/2015 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 septembrie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Slobozia, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - RomâniaFilm, a solicitat: (i) obligarea pârâtei la punerea în executare a sentințelor nr. 110 din 22.05.2013 și nr. 189 din 18.09.2013, pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 740/20.02.2015, respectiv să încheie cu Primarul Municipiului Slobozia protocolul privind predarea imobilului "Grădina de Vară Amfiteatru", situat în municipiul Slobozia, strada x, nr. 132, județul Ialomița; (ii) amendarea conducătorului instituției publice R.A.D.E.F - România Film cu 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a sentințelor nr. 110 din 22.05.2013 și nr. 189 din 18.09.2013, pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați. Prin sentința civilă nr. 3215 din 03 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 07 ianuarie 2016.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 47 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slobozia, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film și a obligat pârâta să pună în executare sentința civilă nr. 110/22.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 189/18.09.2013, pronunțată în același dosar, sub sancțiunea plății de către conducătorul autorității pârâte a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a hotărârilor susmenționate, în sensul predării imobilului "Grădină de Vară Amfiteatru", situat în municipiul Slobozia, strada x, nr. 132, județul Ialomița.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 47/25.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. În motivarea recursului, pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film a redat conținutul apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 08 iunie 2016, intimatul-reclamant Municipiul Slobozia a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, având în vedere faptul că motivele de recurs ce i-au fost comunicate poartă doar semnătura șefului serviciului juridic și nu pe aceea a conducătorului autorității, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. II. Soluția instanței de recurs II.2. Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, reținând că în dosarul acestei instanțe se regăsește un exemplar al motivelor de recurs depus de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film, ce poartă ștampila instituției și semnătura atât a Șefului Serviciului juridic, cât și a Directorului general al acestei instituții, exemplar identic, din punct de vedere al conținutului, cu exemplarul aflat la dosar. II.2. Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Analizând cererea de recurs formulată de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, deși recurenta-pârâtă a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs preiau susținerile din cuprinsul întâmpinării depuse în fața instanței de fond, fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate și fără a le combate în mod efectiv. Întrucât pârâta se limitează la reluarea argumentelor din faza procesuală a fondului, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate, prin prisma motivelor de nelegalitate expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, sau reluarea argumentelor înfățișate în faza procesuală anterioară, nu satisface exigențele legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - România Film.