ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 554/212 din 10 ianuarie 2012, contestatoarea SC M.F. SA, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Navodari, Orașul Năvodari prin Primar și Primarul Orașului Năvodari, a formulat contestație la executare împotriva somației din 12 decembrie 2011 și a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 și a solicitat suspendarea executării titlului executoriu și a somației de plată până la soluționarea definitivă a contestației la executare în temeiul art. 403 și urm. C. proc. civ. Prin încheierea din 8 martie 2012 Judecătoria Constanța a dispus suspendarea executării silite începută în dosarul de executare din 2011 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

La termenul de judecată din 3 aprilie 2012, contestatoarea SC M.F. SA a formulat excepția de nelegalitate a deciziei de impunere din 31 august 2011 ce a stat la baza emiterii somației din 12 decembrie 2011 și a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 emise de intimați. Prin încheierea din 8 mai 2012, Judecătoria Constanța a admis cererea formulată de contestatoarea SC M.F. SA și a sesizat instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Constanța, cu soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere din data de 31 august 2011, suspendând totodată judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a acestei excepții. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 636/36/2012.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 408 din data de 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC M.F. SA. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că actul fiscal în cauză, decizia de impunere din 31 august 2011, poate supus procedurii administrative prin atacarea sa cu contestație reglementată de dispozițiile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, precum și cu acțiune în anulare. Dispoziția legală invocată prevede că, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.

Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. A reținut, totodată, că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Astfel, judecătorul fondului a constatat că, în condițiile în care contestatoarea are la dispoziție atât calea specială a contestației administrative, cât și calea acțiunii în anulare, demersul procedural privind excepția de nelegalitate a unui astfel de act administrativ este inadmisibil.

3. Recursul declarat împotriva sentinței nr. 408 din data de 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC M.F. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă SC M.F. SA a arătat, în esență, că instanța de fond, a interpretat greșit textele legale și a pronunțat o soluție nelegală. A susținut că pe calea contenciosului administrativ, prin intermediul excepției de nelegalitate, se poate analiza legalitatea oricărui act administrativ ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar decizia de impunere este un astfel de act administrativ.

Mai mult decât atât, de acesta depinde soluționarea fondului, motiv pentru care a fost sesizată în primul rând instanța de contencios administrativ. A mai arătat că excepția de nelegalitate a deciziei de impunere a fost invocată motivat de faptul că, pe de o parte, aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 și 46 C. proc. fisc., între acestea enumerându-se și lipsa motivării, condiție ad validitatem a actului administrativ a cărei nesocotire atrage nulitatea actului, iar pe de altă parte, de faptul că incinta Principală nr. 1 și incinta Terminal Amoniac fac parte din zone industriale, incompatibile cu Zona A de impozitare. 4. Procedura în fața instanței de recurs.

Intimații-pârâți Consiliul Local Năvodari, Orașul Năvodari, prin Primar, Direcția Economică, Serviciul de Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită și Primarul Orașului Năvodari au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că decizia de impunere nu a fost contestată în cadrul procedurii jurisdicționale administrative și nu s-au urmat dispozițiile art. 205 alin. (1) și art. 209 alin. (2) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc. II. Considerentele și soluția instanței de recurs. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de cadrul legal aplicabil în cauză, Înalta Curte constată recursul formulat neîntemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. În cauză, este necontestat că obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă decizia de impunere din 31 august 2011 ce a stat la baza emiterii somației din 12 decembrie 2011 și a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 emise de intimați, excepție invocată în cadrul unei contestații la executare, Dosarul nr. 554/212/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.

Or, în doctrina de specialitate, precum și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut în mod constant că din coroborarea art. 4 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Decizia de impunere fiscală poate fi atacată în condițiile art. 205 și urm. C. proc. fisc., pe calea unei contestații fiscale, la organul fiscal competent și doar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. Cu alte cuvinte, competența instanței de contencios administrativ, de a verifica pe calea excepției legalitatea unui act administrativ, nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială. Deci, sintetizând, actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe vor fi exceptate și de la controlul de legalitate pe calea excepției de nelegalitate reglementat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, recursul va fi respins, ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.F. SA Năvodari împotriva sentinței nr. 408 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.