ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 554/212 din 10 ianuarie 2012, contestatoarea
SC M.F. SA, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Navodari, Orașul Năvodari
prin Primar și Primarul Orașului Năvodari, a formulat contestație la executare împotriva
somației din 12 decembrie 2011 și a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 și
a solicitat suspendarea executării titlului executoriu și a somației de plată până
la soluționarea definitivă a contestației la executare în temeiul art. 403 și urm.
C. proc. civ.
Prin încheierea din 8
martie 2012 Judecătoria Constanța a dispus suspendarea executării silite începută
în dosarul de executare din 2011 până la soluționarea irevocabilă a contestației
la executare.
La termenul de judecată
din 3 aprilie 2012, contestatoarea SC M.F. SA a formulat excepția de nelegalitate
a deciziei de impunere din 31 august 2011 ce a stat la baza emiterii somației
din 12 decembrie 2011 și a titlului executoriu din 12 decembrie 2011 emise de intimați.
Prin încheierea din 8
mai 2012, Judecătoria Constanța a admis cererea formulată de contestatoarea SC
M.F. SA și a sesizat instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel
Constanța, cu soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere din
data de 31 august 2011, suspendând totodată judecata cauzei până la soluționarea
irevocabilă a acestei excepții.
Dosarul a fost înregistrat
pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal, sub nr. 636/36/2012.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința nr. 408
din data de 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate
invocată de reclamanta SC M.F. SA.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că actul fiscal în cauză, decizia de impunere
din 31 august 2011, poate supus procedurii administrative prin atacarea sa cu contestație
reglementată de dispozițiile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, precum și cu
acțiune în anulare.
Dispoziția legală invocată
prevede că, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative
fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă
de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile
sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
A reținut, totodată, că
potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se
prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Astfel, judecătorul fondului
a constatat că, în condițiile în care contestatoarea are la dispoziție atât calea
specială a contestației administrative, cât și calea acțiunii în anulare, demersul
procedural privind excepția de nelegalitate a unui astfel de act administrativ este
inadmisibil.
Recursul declarat împotriva
sentinței nr. 408 din data de 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs reclamanta SC M.F. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului,
recurenta-reclamantă SC M.F. SA a arătat, în esență, că instanța de fond, a interpretat
greșit textele legale și a pronunțat o soluție nelegală.
A susținut că pe calea
contenciosului administrativ, prin intermediul excepției de nelegalitate, se poate
analiza legalitatea oricărui act administrativ ce îndeplinește condițiile prevăzute
de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar decizia de impunere este un astfel de act
administrativ. Mai mult decât atât, de acesta depinde soluționarea fondului, motiv
pentru care a fost sesizată în primul rând instanța de contencios administrativ.
A mai arătat că excepția
de nelegalitate a deciziei de impunere a fost invocată motivat de faptul că, pe
de o parte, aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 și 46 C. proc.
fisc., între acestea enumerându-se și lipsa motivării, condiție ad validitatem a
actului administrativ a cărei nesocotire atrage nulitatea actului, iar pe de altă
parte, de faptul că incinta Principală nr. 1 și incinta Terminal Amoniac fac parte
din zone industriale, incompatibile cu Zona A de impozitare.
Procedura în fața
instanței de recurs.
Intimații-pârâți Consiliul
Local Năvodari, Orașul Năvodari, prin Primar, Direcția Economică, Serviciul de Impozite,
Taxe Locale, Control și Executare Silită și Primarul Orașului Năvodari au formulat
întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă
ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, arătând
că decizia de impunere nu a fost contestată în cadrul procedurii jurisdicționale
administrative și nu s-au urmat dispozițiile art. 205 alin. (1) și art. 209
alin. (2) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc.
II. Considerentele și
soluția instanței de recurs.
Examinând actele și lucrările
dosarului, în raport de motivele invocate și de cadrul legal aplicabil în cauză,
Înalta Curte constată recursul formulat neîntemeiat pentru considerentele care vor
fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 4 alin.
(1) teza I din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral
cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată
oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții
interesate”.
În cauză, este necontestat
că obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă decizia de impunere din 31
august 2011 ce a stat la baza emiterii somației din 12 decembrie 2011 și a titlului
executoriu din 12 decembrie 2011 emise de intimați, excepție invocată în cadrul
unei contestații la executare, Dosarul nr. 554/212/2012 aflat pe rolul Judecătoriei
Constanța.
Or, în doctrina de specialitate,
precum și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a reținut în mod constant că din coroborarea
art. 4 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea
acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate.
Astfel, potrivit art.
5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ
actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă
procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției
de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare
a unei proceduri judiciare speciale.
Decizia de impunere fiscală
poate fi atacată în condițiile art. 205 și urm. C. proc. fisc., pe calea unei contestații
fiscale, la organul fiscal competent și doar decizia de soluționare a contestației
poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 218
alin. (2) C. proc. fisc.
Cu alte cuvinte, competența
instanței de contencios administrativ, de a verifica pe calea excepției legalitatea
unui act administrativ, nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004
atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea
căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială.
Deci, sintetizând, actele
administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe
vor fi exceptate și de la controlul de legalitate pe calea excepției de nelegalitate
reglementat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, recursul
va fi respins, ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC M.F. SA Năvodari împotriva sentinței nr. 408 din 13 septembrie 2012 a Curții
de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 25 iunie 2013.