ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1554/2016

Decizia nr. 1554/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de revizuire

Revizuenta SC A. SA a formulat cerere de revizuire a hotărârilor judecătorești, respectiv Sentința civilă nr. 1943 din 20 martie 2013 a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, Decizia nr. 1589 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, pe de o parte, și Hotărârea nr. 154 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (1865).

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a susținut că Decizia civilă nr. 154 din 14 octombrie 2015 a Tribunalului Constanța, prin care a fost admis recursul formulat de Consiliul Local Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită, Primarul Orașului Năvodari, în contradictoriu cu contestatoarea S.C. A. SA, fiind modificată Sentința civilă nr. 4307 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoare, în mod irevocabil, este contrară Sentinței civile nr. 1943/2013 a Tribunalului Constanța - SCAF, irevocabilă prin Decizia nr. 1589/2013 a Curții de Apel Constanța - SCAF.

Revizuenta a menționat că Hotărârea nr. 154/2015 a adus atingere autorității de lucru judecat, astfel că s-a validat un titlu executoriu ce era emis în baza unor HCL-uri anulate în prealabil de instanța de judecată, de contencios administrativ prin Sentința civilă nr. 1943/2013 a Tribunalului Constanța, irevocabilă prin Decizia nr. 1589/2013 a Curții de Apel Constanța.

La dosarul cauzei a fost formulată întâmpinare de către Consiliul Local Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită, Primarul Orașului Năvodari, prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, motivat de faptul că nu există hotărâri contradictorii pronunțate asupra aceleiași cauze având același obiect și între aceleași părți, conform prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

S-a menționat că în speță hotărârile definitive menționate sunt pronunțate în același dosar, respectiv Dosarul nr. x/212/2012, care a avut ca obiect contestație la executare și excepție de nelegalitate invocată în cadrul aceluiași dosar, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități, părți, obiect, cauză.

În realitate, revizuenta raportându-se impropriu la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., își manifestă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești.

Se reține din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/212/2012, contestatoarea SC A. SA a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor întocmite în Dosarul de executare nr. y din 17 ianuarie 2012.

În cadrul contestației la executare, contestatoarea a invocat excepția de nelegalitate parțială a HCL Năvodari nr. 75 din 28 mai 2010, art. 2 poziția 6 și a HCL Năvodari nr. 76 din 28 mai 2010, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea din 16 august 2012 s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Constanța, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată.

Litigiul privind contestația la executare a fost suspendat până la soluționarea excepției de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - SCAF la 24 octombrie 2012 sub nr. x/212/2012.

Prin Sentința nr. 1943 din 29 martie 2013, Tribunalul Constanța - SCAF a admis excepția de nelegalitate, a constatat nelegalitatea parțială a HCL Năvodari nr. 76 din 28 mai 2010, respectiv a art. 1 poziția 1, în ceea ce privește includerea străzii ... în zona A de impozitare și a fost respinsă excepția de nelegalitate a HCL Năvodari nr. 75 din 28 mai 2010.

Prin Decizia civilă nr. 1589/2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul Consiliului Local Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică, Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită, Primarul Orașului Năvodari împotriva Sentinței nr. 1943 din 29 martie 2013 a Tribunalului Constanța.

Prin aceeași decizie a fost admis recursul S.C. A. SA, modificată în parte sentința recurată în sensul admiterii excepției de nelegalitate a HCL nr. 75 din 28 mai 2010 numai în ceea ce privește art. 2 pct. 6, respectiv str. ..., face legătură între sediul Fertilchim și str. ..., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 154 din 14 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. Z/118/2015, a admis recursul formulat de recurenții-reclamanți Consiliul Local Năvodari, Orașul Năvodari Prin Primar - Direcția Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită și Primarul Orașului Năvodari împotriva Sentinței civile nr. 4307 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/212/2014.

Totodată, a modificat Sentința civilă nr. 4307 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța, în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SA, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită, Primarul Orașului Năvodari.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

Prin Somația emisă în Dosarul de executare nr. y/17 ianuarie 2012 de intimatul Orașul Năvodari prin Primar, contestatoarei i s-a comunicat faptul că a început executarea silită îndreptată împotriva acesteia, pentru suma de 23.450,10 RON, în baza Titlului executoriu nr. y/ 17 ianuarie 2012.

Prin Decizia de impunere nr. 478 din 14 ianuarie 2011, pentru anul 2011,

S-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a impozitelor pe clădiri și terenuri, iar la data de 2 iunie 2011 intimatul a emis nota de constatare nr. 14016, recalculându-se impozitul pe teren pentru anul fiscal 2011, având în vedere încadrarea în zona A de impozitare.

Prin Sentința civilă nr. 368 din 2 februarie 2012 a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x1/118/2011 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Notei de constatare nr. 14016 din 2 iunie 2011.

Instanța a recurs a reținut că Decizia de impunere nr. 478 din 14 ianuarie 2011 nu a fost anulată, astfel, titlul de creanță a devenit titlu executoriu, conform art. 141 alin. (2) C. proc. fisc., fiind începută executarea silită care a generat contestația la executare ce formează obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, în mod greșit a apreciat instanța de fond că în titlul executoriu nu este individualizată creanța urmărită în raport cu perioada aferentă.

Cu privire la contestația la executare, instanța de recurs a avut în vedere că decizia de impunere, care este titlul de creanță, a devenit titlu executoriu, care a fost pus în executare

Astfel, în cadrul contestației la executare nu se poate pune în discuție titlul de creanță - act administrativ fiscal supus controlului de legalitate conform unei proceduri speciale, la instanța de contencios administrativ.

Or, apărările debitoarei privesc legalitatea titlului de creanță, ceea ce nu poate fi analizat pe calea contestației la executare.

De asemenea, s-a reținut că într-adevăr s-a constatat nelegalitatea art. 1 pct. 1 HCL nr. 76/2010, însă acest fapt avea efect asupra titlului de creanță, respectiv Decizia de impunere nr. 478 din 14 ianuarie 2011 care a individualizat creanța în raport cu HCL nr. 76/2010.

Concluzionând, instanța de recurs a reținut că, întrucât este învestită cu o contestație la executare, deci legalitatea actelor de executare, nu poate aprecia asupra legalității titlului de creanță - decizia de impunere, în raport cu excepția de nelegalitatea admisă.

Astfel cum rezultă din cele prezentate la pct. 1 al prezentei decizii, revizuenta SC A. SA a formulat cerere de revizuire a hotărârilor judecătorești, respectiv Sentința civilă nr. 1943 din 20 martie 2013 a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 1589 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, pe de o parte, și Hotărârea nr. 154 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (1865).

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, printre altele, următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite. Revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunțate în același proces; în al doilea proces să nu se fi invocat puterea excepției lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Analizându-se hotărârile menționate de revizuentă ca fiind contradictorii, se constată că în cadrul contestației la executare a fost invocată excepția de nelegalitate soluționată prin Sentința civilă nr. 1943/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1589/2013 a Curții de Apel Constanța - SCAF.

De asemenea, este necontestat faptul că decizia de impunere nu a fost anulată în procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, fiind menținută și în procedura care a vizat controlul de legalitate al acesteia în fața instanței de contencios administrativ, astfel cum au susținut intimații în întâmpinare, invocând Decizia nr. 2142/CA din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța.

Or, în acest context, este evident că titlul de creanță a devenit titlu executoriu, care nu mai poate fi supus cenzurii în cadrul contestației la executare formulată.

Dincolo de aceste aspecte, instanța învestită cu cererea privind excepția de nelegalitate trebuia să verifice admisibilitatea acestei excepții din perspectiva îndeplinirii condiției dacă soluția ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului care viza contestația la executare depinde de actele administrative, respectiv hotărârile consiliului local, implicit condiția relevanței acestor acte în raport cu obiectul cauzei.

Cum obiectul cauzei îl reprezintă contestația la executare și nu anularea deciziei de impunere, respectiv a deciziei prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, potrivit Titlului IX, respectiv art. 215 - 218 C. proc. fisc. (vechiul C. proc. fisc.), condiția relevanței excepției nu era îndeplinită.

De altfel, conform art. 4 alin. (3) din Lege nr. 554/2004, în vigoare la momentul soluționării cauzei, admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ nelegal, ci doar înlăturarea lui din litigiul în care a fost invocată excepția, raportul de drept administrativ existent între autoritatea emitentă și destinatarul actului nefiind nici modificat, nici stins.

Față de cele menționate, cât și având în vedere că în cadrul contestației la executare nu poate fi analizată legalitatea titlului de creanță - titlu executoriu, susținerile/argumentele revizuentei referitoare la contrarietatea între hotărârile care privesc contestația la executare și excepția de nelegalitate, sunt fără fundament.

În altă ordine, după cum se constată, obiectul Sentinței civile nr. 1943/2013, irevocabilă prin Decizia nr. 1589/2013 a Curții de Apel Constanța, este diferit de obiectul cauzei în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 154/2015 a Tribunalului Constanța, aceasta având ca obiect contestație la executare.

Nu este îndeplinită condiția triplei identități: părți, obiect, cauză, respectiv, obiect și cauză.

Excepția de nelegalitate a fost invocată ca un mijloc de apărare în cadrul dosarului privind contestația la executare.

Astfel, nu se poate cere revizuirea pentru hotărâri pronunțate în același dosar.

De asemenea, nu este îndeplinită condiția ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, având același obiect, fiind evident că obiectul hotărârilor menționate este diferit.

Prin urmare, instituția puterii lucrului judecat nu poate fi reținută în cauză.

Mai mult, din analiza jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal rezultă că cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. (1864), referitoare la tripla identitate: persoane, obiect, cauză, nu sunt îndeplinite în ipoteza în care se invocă autoritatea de lucru judecat într-o cauză ce vizează excepția de nelegalitate a unui act administrativ prin raportare la o hotărâre definitivă/irevocabilă pronunțată de o altă instanță în soluționarea excepției de nelegalitate a aceluiași act administrativ, dar într-un alt litigiu, având obiect și cauze diferite (ex: Decizia nr. 1365/2007 și nr. 1397/2012).

Dacă în contextul relevat de jurisprudența menționată nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat, cu atât mai puțin hotărârea privind excepția de nelegalitate a hotărârilor C.L. nu poate avea putere de lucru judecat în cauza care a avut ca obiect contestația la executare, soluționată prin Decizia nr. 154/2015, susținerile revizuentei fiind greșite.

În consecință, soluția asupra excepției de nelegalitate nu poate fi opusă în cauza având ca obiect contestația la executare.

De asemenea, așa cum s-a reținut anterior, titlul de creanță este valabil, iar condiția relevanței excepției de nelegalitate nu a fost îndeplinită.

Analizând strict cuprinsul cererii de revizuire, se constată că revizuenta și-a manifestat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești, respectiv Hotărârea nr. 154/2015.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (1865), astfel că va fi respinsă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SA împotriva Deciziei nr. 154 din 14 octombrie 2015 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2016.

Procesat de GGC - LM