ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2016

Asupra recursurilor de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.11.2011, sub nr. x/36/2011, reclamanta S.C. A. S.A. Năvodari a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică, Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită și Consiliul Local al Orașului Năvodari:

- suspendarea dispoziției nr. 1300 din 21 octombrie 2011, suspendarea executării notei de constatare nr. x din 31 august 2011 și a deciziei de impunere din 31.08.2011, anexată notei de constatare, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrative sus-menționate;

- anularea dispoziției nr. 1300 din 21 octombrie 2011;

- anularea notei de constatare nr. x din 31 august 2011 și a deciziei de impunere din 31.08.2011, anexată notei de constatare, ca fiind nelegale și netemeinice, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 1.693.362 RON.

Prin sentința civilă nr. 28/CA din 8 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus:

- admiterea în parte a contestației formulate de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită și Consiliul Local al Orașului Năvodari;

- anularea în parte a dispoziției nr. 1300 din 21 octombrie 2011, a notei de constatare nr. x din 31 august 2011 și a deciziei de impunere din 31.08.2011, pentru suma de 55.860,26 RON, cu consecința exonerării reclamantei de la plata acesteia;

- obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 6232 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile 28/CA/8 februarie 2016 au declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. și pârâții Primarul Orașului Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită și Consiliul Local al Orașului Năvodari.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

(i) În legătură cu diferența obligațiilor fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON (din impozitul total contestat de 2.174.295,99 RON instanța a scăzut suma de 55.850,26 RON care reprezintă impozitul aferent activului Terminal Amoniac, suma de la plata căreia a fost exonerată) instanța de fond a reținut în mod lacunar și fără a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței că este datorată această diferență de impozit calculată pentru perioada 2006-2010.

A mai reținut instanța de fond că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia stabilirea impozitului și a accesoriilor ar fi greșită ca urmare a micșorării suprafeței de teren ocupată de construcții, clădiri și mărirea suprafeței de teren, în considerarea art. 257 lit. a) C. fisc., precum și susținerea potrivit căreia există unele terenuri scutite de la plata impozitului conform art. 258 alin. (4) din C. fisc.

Contrar susținerilor instanței de fond, obligațiile fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON care au fost stabilite abuziv de intimați, nu sunt datorate de reclamantă.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de experții C., D. și E., coroborat cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul F. și expert parte G., precum și răspunsul expertului tehnic judiciar la obiecțiuni, societatea reclamantă nu datorează nici impozitul și nici accesoriile în sumă de 2.118.435,73 RON, cum greșit a reținut instanța de fond.

Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, reclamanta nu ar datora "decât suma de 348.618,82 RON", sumă recunoscută și de către avocatul Primăriei Năvodari, după cum a reținut, de altfel, și instanța de fond.

(ii) Instanța de fond, deși a admis proba cu expertiză tehnică - specialitatea topografie, geodezie și cadastru și expertiză contabilă, în sentința pronunțată nici nu a reținut concluziile experților, nici nu a motivat înlăturarea rapoartelor de expertiză, făcând "abstracție" totală de aceste probe.

(iii) Contrar celor reținute de instanța de fond, suprafața de teren deținută de reclamantă a fost în mod legal declarată în urma înscrierii restului din lotul Incinta Principală, rămas după înființarea societăților Combinatul de Îngrășăminte Chimice S.A. și H. S.A., a actualizării planurilor cadastrale, precum și a actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 27 iunie 2011, însă impozitarea retroactivă a terenurilor este nelegală.

În mod eronat a reținut prima instanță susținerea organului fiscal potrivit căreia "între declarațiile din anii anteriori și ultima declarație dată în 29.07.2011, există o diferență de 803.495,4 mp (80,34 ha) de teren liber nedeclarați ce trebuiau să fie impozitați ca atare", fără să argumenteze pe baza probelor administrate și pe baza unor dispoziții legale de ce a reținut apărarea pârâților potrivit căreia "suprafața de teren supusă impozitării a fost greșit stabilită prin excluderea unei suprafețe de teren ocupate de construcții care ulterior s-a dovedit a fi mai mică".

(iv) În ceea ce privește respingerea petitului de cerere privind obligațiile fiscale în sumă de 2.118,73 RON, prima instanță nu a reținut concluziile de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate în cauză, reținute cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1727 din 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța și, respectiv prin decizia nr. 2099/CA/19.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca instanță de recurs, în dosar nr. x/2012.

Față de lipsa motivelor privind înlăturarea probei cu expertiza tehnică și expertiza contabilă, recurenta-reclamantă a considerat că sentința este nulă în parte, respectiv numai în ceea ce privește respingerea petitului din acțiune privind exonerarea sa de la plata impozitului și a accesoriilor în sumă de 2.118.435,73 RON, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat, în principal, modificarea/casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, să se dispună admiterea în tot a contestației, anularea actelor administrative fiscale nelegale, cu consecința exonerării de la plata sumei precizate în timpul procesului, respectiv 2.174.295,99 RON.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, respectiv doar în ceea ce privește obligațiile fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON și trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la acest petit din acțiunea introductivă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 10 alin. (2) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 4 pct. 1, art. 299, art. 302, art. 302<SUP>1</SUP>, art. 304 pct. 7, 8 și 9 art. 304<SUP>1</SUP>, art. 305, art. 312 - 314 și urm.din vechiul C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au criticat hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

Sentința recurată este parțial nelegală, în ceea ce privește soluția de anulare parțială a dispoziției nr. 1300 din 21 octombrie 2011, a notei de constatare nr. x din 31 august 2011 și a deciziei de impunere nr. 31.08.2011, pentru suma de 55.860,26 RON, și exonerarea de la plata acestor obligații fiscale.

În fața Curții, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate parțială a HCL 76/2010, cu privire la zonare, iar Tribunalul Constanța a constatat, prin sentința civilă nr. 1727 din 25 martie 2013, nelegalitatea încadrării în Zona A de impozitare a imobilelor proprietatea reclamantei și a reîncadrat-o în Zona C. Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel Constanța prin Decizia nr. 2099/CA din 09.12.2013.

Anularea hotărârii de încadrare a imobilului în Zona A de impozitare este nelegală, astfel că se impune respingerea excepției de nelegalitate a HCL nr. 75/2010, ca nefondată. Aspectele învederate de reclamantă nu sunt reale, se creează o confuzie pentru acoperirea propriilor erori din titlul lor de proprietate (certificat de atestare).

Hotărârile de zonare adoptate de Consiliul Local Năvodari, pentru care a fost invocată excepția de nelegalitate, au fost aprobate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001.

În lumina probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, se impune a se constata că actele administrative contestate în cadrul dosar nr. x/2011 sunt legale, impozitul datorat de reclamantă fiind calculat potrivit normelor C. fisc.

În concluzie, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței civile nr. 28/CA din 08.02.2016 a Curții de Apel Constanța, în sensul respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată, ca nefondată, cu consecința menținerii actelor fiscale contestate, și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente reține următoarele:

Asupra recursului declarat de reclamanta I. S.R.L.

Nelegalitatea hotărârii primei instanțe invocată de recurenta-reclamantă vizează, în special, motivarea acesteia în privința soluției de menținere a actelor administrative fiscale contestate pentru suma de 2.118.435,73 RON.

Potrivit art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. (1865), modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei".

Susținerile recurentei, circumscrise ipotezei de motivare insuficientă a hotărârii, sunt întemeiate, întrucât din studiul considerentelor hotărârii, prin raportare la dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că prima instanță nu a procedat la o examinare efectivă a constatărilor și concluziilor expertizelor de specialitate efectuate în cauză.

Deși instanța a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării pricinii expertiza tehnică judiciară - specialitatea topografie, cadastru și geodezie și expertiza contabilă judiciară, procedând la încuviințarea lor, inclusiv a obiecțiunilor formulate de reclamantă la expertiza tehnică judiciară, în analiza motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă nu au fost valorificate în niciun fel constatările și concluziile acestor expertize.

În aceste circumstanțe, nu se poate ști dacă prima instanță a omis pur și simplu să examineze cererea reclamantei prin raportare la expertizele de specialitate efectuate în cauză sau, dacă a dorit să înlăture constatările și concluziile acestora, care au fost rațiunile pentru care a procedat în acest sens.

Or, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate legal de instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta (Perez c.Franței, par. 80 și Van der Hurk c. Olandei, par. 59).

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligația instanței de a-și motiva hotărârea presupune, totuși, ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Ruiz Torija și Hiro Balani c. Spaniei, 9 decembrie 1994).

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt întemeiate, astfel că, în temeiul art. 314 și 312 alin. (5) din C. proc. civ. (1865) și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării cauzei, vor fi examinate efectiv motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, prin raportare la constatările și concluziile expertizelor de specialitate administrate în cauză, în privința obligațiilor fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON stabilite prin actele administrative fiscale contestate.

Totodată, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de recurentă, a căror analiză a devenit inutilă, față de soluția dată recursului.

Hotărârea primei instanțe a fost criticată de pârâți sub aspectul soluției de anulare parțială a actelor administrative fiscale pentru suma de 55.860,25 RON.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a dat eficiență celor statuate prin sentința civilă nr. 1727 din 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2012, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2099/CA din 09.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Prin această hotărâre irevocabilă a fost admisă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 1 poz. 1 din H.C.L. nr. 76/2010 și art. 1 poz. 1 din H.C.L. nr. 125/2009, consecința fiind stabilirea nelegală în sarcina reclamantei a unui impozit suplimentar de 55.860,25 RON pentru terenul deținut în Zona Terminal Amoniac.

Criticile formulate de pârâți pe calea prezentului recurs nu reprezintă altceva decât susțineri legate de modalitatea de soluționare a excepției de nelegalitate privind H.C.L. nr. 76/2010 și H.C.L. nr. 125/2009, care nu pot fi primite în acest cadru procesual, întrucât s-ar aduce atingere efectelor hotărârii pronunțate în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, recursul declarat de pârâți urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Orașului Năvodari, Orașul Năvodari prin Primar - Direcția Economică Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control și Executare Silită și Consiliul Local al Orașului Năvodari împotriva sentinței nr. 28/CA din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamanta I. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2016.