ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 930/2016

Decizia nr. 930/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă - sub nr. x/121/2014 la data de 30 decembrie 2014, revizuenta A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul cu nr. x/233/2012 și menținută prin Decizia civilă nr. 489 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, arătând în motivarea cererii formulate că soluția pronunțată este în contradicție cu hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/233/2012, soluționat prin Sentința civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 442 din 3 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați.

Prin Decizia civilă nr. 244 din 27 martie 2015 a Tribunalului Galați, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, reținându-se incidența dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire referitoare la hotărâri definitive potrivnice se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Cum în speță, hotărârile despre care se apreciază că sunt potrivnice au fost pronunțate de Judecătoria Galați și respectiv de Tribunalul Galați, solicitându-se revizuirea Deciziei nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a constatat că soluționarea cererii de revizuire este de competența instanței mai mare în grad, respectiv Curtea de Apel Galați.

Prin Decizia civilă nr. nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că revizuenta a invocat contradictorialitatea dintre soluțiile pronunțate în Dosarul nr. x/233/2012 și Dosarul nr. x/233/2012, susținând că prin Sentința civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 442 din 3 iunie 2014 a Tribunalului Galați s-a statuat irevocabil că amenda contravențională aplicată pârâtului este legală, în lipsa unei autorizații de construcții iar în Dosarul nr. x/233/2012 al Judecătoriei Galați, după ce prin Sentința civilă nr. 965 din 4 februarie 2014 este obligat pârâtul să desființeze fosa septică, prin Decizia civilă nr. 348 din 24 iunie 2014 a Tribunalului Galați, s-a admis apelul pârâtului și s-a respins acțiunea în obligație de a face, reținându-se că ar exista o autorizație de construcție pentru fosa septică în discuție.

S-a mai reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități: părți, obiect, cauză, având în vedere că Dosarul nr. x/233/2012 a avut ca obiect "demolare construcție" (fosă septică), în timp ce al doilea Dosar nr. x/233/2012 a avut ca obiect "plângere împotriva procesului-verbal de contravenție" încheiat de Poliția Locală.

Totodată, instanța a reținut că hotărârile nu sunt contradictorii, în cel de-al doilea proces respingându-se cererea de desființare fosă septică și pe considerentul că reclamanta nu avea calitatea de proprietar la momentul construirii, astfel că nu era necesar acordul său iar amplasarea fosei pe aleea de acces aflată în indiviziune nu încalcă prerogativele pârâtei conferite de dreptul de proprietate, aceasta putând să facă racordarea la utilități și prin partea nordică a proprietății.

În concluzie, s-a constatat nu numai că nu este întrunită condiția triplei identități, ci nici cea a caracterului contradictoriu al hotărârilor, motiv pentru care nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a formulate recurs revizuenta A., prin care a solicitat casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și in rejudecare, admiterea cererii de revizuire și anularea Deciziei civile nr. 384 din 24 iunie 2014 și implicit a Deciziei civile nr. 489/R din 26 noiembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Galați, respectiv Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/233/2012.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituția României, având în vedere că deși la dosarul cauzei exista împuternicirea avocațială a apărătorului său, cauza a fost luată cu prioritate, peste ordine, în lipsa avocatului.

O altă critică formulată de recurentă vizează faptul că decizia recurată poartă mențiunea "irevocabilă", aspect pe care îl consideră a fi tot o încălcare a dreptului la apărare deoarece a fost expusă riscului decăderii din termenul de a mai formula calea legală de atac, respectiv recurs.

Cu privire la motivarea deciziei recurate, a arătat recurenta că deși nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități, totuși, Decizia nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în apel, este in contradicție cu Sentința civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul civil nr. x/233/2012, întrucât aceste două hotărâri stabilesc regimuri civile diferite pentru aceeași situație de fapt.

Astfel, a arătat recurenta că instanța de apel, în Dosarul civil x/233/2012 deși a constatat că haznaua/fosa septică este edificată fără autorizație, totuși a decis că a-l obliga pe pârât să o mute i-ar provoca acestuia un prejudiciu injust, în condițiile în care recurenta ar avea posibilitatea racordării la utilitățile necesare și prin altă latură a proprietății iar în Dosarul nr. x/233/2012, Judecătoria Galați a respins contestația intimatului B., constatând că fosa este construită fără autorizație.

Contradictorialitatea celor doua hotărâri constă, în opinia recurentei, în faptul că prima hotărâre, respectiv Sentința civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Galați a constatat ca fiind nelegală, fără autorizația necesară unei astfel de lucrări, construirea fosei septice, iar a doua hotărâre, respectiv Decizia nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați menționează că deși fosa a fost construită nelegal, totuși aceasta nu stânjenește accesul pietonal, legalizând în acest mod o situație de fapt constatată ca nelegală de o altă instanță.

În continuare, a susținut recurenta că prin decizia atacată instanța a reținut o situație de fapt nereală invocată de pârât, anume aceea că nu ar fi avut calitatea de de coproprietar al căii de acces, deci nu era necesar acordul său la data construirii fosei, în condițiile în care din înscrisurile de puse la dosar rezultă că autorul lor, B. a devenit coproprietar al aleii ocupate de fosa intimatului B. încă din anul 1996 iar autorizația de construire a casei, în care nu este inclusă și fosa septică a fost emisă în anul 1999.

A mai arătat recurenta că prin păstrarea amplasamentului fosei septice, i s-a încălcat dreptul de a se putea racorda la rețeaua publică de apă potabilă prin singurul punct posibil, respectiv prin conducta amplasată în subsolul drumului de centură la care are acces direct, o altă variantă însemnând cheltuieli mult mai mari.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304, Înalta Curte, apreciind că criticile dezvoltate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de punctele 5 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., le va cenzura din perspectiva acestor motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, care prevăd că: "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie."

În speță, subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare pe de o parte, pentru că dosarul a fost luat în lipsa avocatului său, iar pe de altă parte, că decizia recurată poartă mențiunea "irevocabilă", astfel că ar fi existat riscul de a nu fi declarat calea de atac a recursului, în termenul legal.

Criticile astfel formulate se dovedesc a fi nefondate, nefiind dovedită vătămarea produsă, mai mult, prin declararea prezentei căi de atac, în termenul legal, eventuala vătămare ce i-ar fi fost produsă recurentei a fost acoperită. În egală măsură, este de reținut că nu poate fi imputată instanței atitudinea procesuală a recurentei care nu a înțeles să facă demersurile necesare în vederea asigurării prezenței avocatului său la termenul stabilit, astfel încât nu se confirmă criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. Faptul că revizuenta sau avocatul său au fost lipsă la dezbateri nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, instanța asigurând pârghiile participării părții la proces.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta a susținut, în esență, greșita evaluare de către instanță a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că cele două hotărâri pronunțate în litigiile dintre părți sunt contradictorii.

Din această perspectivă, examinând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, constatarea potrivit căreia nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate, respectiv identitatea de obiect dintre cele două cauze, fiind temeinică și legală și făcând practic imposibil demersul examinării pretinsei contradictorialități a celor două hotărâri.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte subliniază că situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurentă nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate, fiind chestiuni ce țin de administrarea și interpretarea probatoriilor, aspecte ce nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, recurenta A. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă recurenta să-i achite intimatului B. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.

Procesat de GGC - CL