ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 43/2017

Decizia nr. 43/2017

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 998 din 3 aprilie 2015 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a

fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B.

împotriva Deciziei nr. 156/R din 2 aprilie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția I civilă.

Prin Decizia nr. 1801 din 6 octombrie

2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 998

din 3 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2014, formulată de

revizuentele B. și A.

Împotriva acestei din urmă

decizii, la data de 17 octombrie 2016, B. și A. au formulat o nouă

cerere de revizuire, întemeiată în drept pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că

instanța nu s-a pronunțat pe cererea de anulare a Deciziei nr. 156/R/2014

a Curții de Apel Galați.

Revizuentele au mai arătat și

că decizia în cauză este lovită de nulitate, pentru motivele

arătate de art. 304 pct. 9, fiind greșit aplicate prevederile art. 105

C. proc. civ. și ale art. 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât cauza a fost

judecată de Curtea de Apel ca instanță de recurs, în complet de

trei judecători, în loc de instanță de apel, în complet de doi

judecători, cum era legal.

Analizând excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de

intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia civilă nr. 156/R din 2

aprilie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

I civilă, în calea de atac a apelului, fiind o hotărâre

definitivă.

Recursul declarat împotriva acesteia a

fost respins, ca inadmisibil, de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 998 din 3

aprilie 2015.

Împotriva acestei din urmă decizii,

B.

și A.

au

formulat cerere de revizuire, care s-a respins, ca tardivă, prin Decizia nr.

1801 din 6 octombrie 2016.

În motivare, instanța a

reținut că revizuentele nu au respectat prevederile art. 324 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. privind termenul de declarare a căii extraordinare de

atac, care curge de la pronunțarea hotărârii irevocabile.

Ulterior, împotriva acestei ultime

decizii,

B.

și A. au formulat cerere de revizuire.

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme

de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general

de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod

nedefinit, judecata unui proces.

Astfel, împotriva unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate exercita

calea extraordinară de atac a revizuirii, în condițiile dispozițiilor

art. 322 C. proc. civ., pentru motivele expres prevăzute la pct. 1 - 10.

Din textul de lege enunțat mai

sus, reiese că obiect al unei cereri de revizuire nu îl poate constitui o

hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă

cerere de revizuire, întrucât o astfel de hotărâre nu evocă fondul,

astfel încât o asemenea cerere este inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente

și prevederile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

respingă cererea de revizuire formulată în cauză, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuentele

B. și A.

împotriva Deciziei

civile nr. 1801 din 06octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 12ianuarie 2017.