ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 385/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 770/2013 din 21 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Judecătoria Făurei a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Vișani și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Brăila, respectiv, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.08.1987 și pentru existența autorității de lucru judecat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.02.1972. De asemenea, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Brăila la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 106/R din 08 aprilie 2015, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a constatat nulitatea pentru nemotivare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în recurs, A. a formulat contestație în anulare care a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 23/R din 01 februarie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al aceleiași instanțe; a respins ca tardivă, cererea aceleiași revizuente formulată împotriva deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, date de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a disjuns cererile formulate de revizuienta A. pentru revizuirea sentinței civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei și respectiv a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția I civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2010

*

și a dispus formarea a două dosare separate, pentru a căror soluționare a fixat termen de judecată la 18 ianuarie 2017.

Pentru a decide în acest sens, curtea a reținut că prin cererea cu a cărei soluționare a fost învestită la 16 iunie 2016, revizuenta, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea hotărârilor mai sus enumerate, invocând nulitatea acestora decurgând din pronunțarea lor cu încălcarea legii și a dreptului său la apărare.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2016, instanța, din oficiu, a invocat excepțiile inadmisibilității cererii de revizuire a deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, tardivității revizuirii deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016 și excepția propriei necompetențe materiale în soluționarea cererilor de revizuire a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila și a sentinței civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei.

Excepțiile evocate au fost apreciate ca fiind întemeiate, în considerarea următoarelor:

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia obiectul revizuirii îl pot constitui doar hotărârile judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile instanțelor de recurs, atunci când acestea evocă fondul, raportat la faptul că decizia atacată a fost pronunțată tot în soluționarea unei cereri de revizuire, respectiv a deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, respinsă la rândul ei ca inadmisibilă.

Astfel, constatând că prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă ca inadmisibilă o cale de atac de retractare și că prin urmare aceasta nu poate evoca fondul, curtea a reținut că nu sunt îndeplinite în speță cerințele legale evocate și ca atare că autoarea demersului judiciar nu are deschisă calea de atac a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016.

În ceea ce privește revizuirea deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, curtea a reținut că, deși inadmisibilă la rândul ei pentru argumentele anterior expuse, în ordinea de analiză a excepțiilor primează tardivitatea declarării cererii.

Astfel, a notat că cererea de revizuire promovată la 16 iunie 2016 a fost declarată cu depășirea termenului de o lună instituit de art. 324 alin. (1) pct. 1 și 4 C. proc. civ., calculat de la 01 februarie 2016, data pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.

Cu privire la cererile de revizuire a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția Civilă și a sentinței civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2010, curtea a dispuns dispungerea în vederea discutării excepției propriei necompetențe materiale în soluționarea acestora, față de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei decizii revizuentă A. a declarat recurs, solicitând constatarea nulității acesteia, precum și a deciziilor civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, nr. 23/R din 01 februarie 2016 și nr. 106/R din 08 aprilie 2015, toate pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția Civilă și a sentinței civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei.

De asemenea, a solicitat instanței de recurs să constate nulitatea absolută absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/19.02.1972 și nr. y/29.08.1987 și existența dreptului de propietate al defuncților săi părinți F. și G. asupra terenurilor agricole situate în orașul Făurei și comuna Vișani, județul Brăila, precum și obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ., fără să-și structueze însă criticile subsumat acestora.

În dezvoltarea susținerilor formulate, autoarea a făcut o expunere amplă parcursului procesual al litigiului, detaliind situația de fapt dintre părți și exprimând-și nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în fiecare dintre fazele procesuale, invocând nulitatea absolută a acestora.

În esență, recurenta a susținut că deciziile Curții de Apel Galați, secția I civilă au fost pronunțate de judecători incompatibili, cu încălcarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. și art. 4 și 99 lit. h) și m) din Legea nr. 303/2004, argument în considerarea căruia a susținut că hotărârile evocate ar fi lovite de nulitate absolută potrivit art. 1200 pct. 1 C. civ., coroborat cu art. 105 alin. (2) și art. 106 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că, în diferitele faze procesuale, instanțele au pronunțat hotărârile fără să respecte prevederile legale în materia citării, sens în care a precizat ca la doua termene de judecată instanța a făcut referire doar la citarea pârâților D. și E., fără a se referi la citarea și a celorlalte părți în cauză. A mai susținut, recurenta că instanța nu a precizat la unul dintre termenele de judecată care anume dintre părți au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Totodată, a criticat soluționarea cu prioritate de către instanțele de judecată a excepției inadmisibilității diferitelor căi extraordinare de atac exercitate, fără să analizeze excepțiile nulității absolute a hotărârilor date în fazele procesuale anterioare, excepții pe care le-a invocat prin memoriile depuse.

La 02 martie 2017, intimații C. și B. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.

În temeiul dispozițiilor art. 316, coroborat cu art. 298 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare, apreciind că, în măsura în care autoarea nu are deschisă calea de atac exercitată, nu este legal învestită cu verificarea niciunui alt aspect referitor la cererea de recurs.

Astfel, analizând decizia atacată din perspectiva normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speța dedusă judecății, recurenta-revizuentă A. a promovat prezentul recurs împotriva unei decizii irevocabile pronunțate în calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii unor decizii irevocabile.

Potrivit art. 328 C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar atunci când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a revizuirii exercitată împotriva unor decizii irevocabile, fiind deci irevocabilă la rândul său, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5, raportat la art. 328 C. proc. civ., nesusceptibilă de a mai fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A..

Față de faptul că recurenta-revizuentă a căzut în pretenții, având în vedere că intimata B. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON și a făcut dovada efectuării lor, instanța supremă, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. o va obliga pe recurenta-revizuentă în favoarea acestei intimate la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2017.