ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1829/2017

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 770/2013 din 21 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Judecătoria Făurei a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Vișani și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Brăila, respectiv, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.08.1987 și pentru existența autorității de lucru judecat, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.02.1972; de asemenea, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Brăila la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 106/R din 08 aprilie 2015, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a constatat nulitatea pentru nemotivare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în recurs, A. a formulat contestație în anulare care a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 23/R din 01 februarie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al aceleiași instanțe; a respins ca tardivă, cererea aceleiași revizuente formulată împotriva deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, date de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a disjuns cererile formulate de revizuienta A. pentru revizuirea sentinței civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei și respectiv a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secția I civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2010

*

și a dispus formarea a două dosare separate, pentru a căror soluționare a fixat termen de judecată la 18 ianuarie 2017.

Împotriva acestei decizii revizuentă A. a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 385 din 7 martie 2017 a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă și a obligat recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2, alin. (2) C. proc. civ. șiart. 318-320 din același cod.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 804 din 9 mai 2017 a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 385 din 07 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 și a obligat contestatoarea A. la plata către intimata B. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 804 din 9 mai 2017 și a deciziei nr. 385 din 7 martie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a formulat contestație în anulare A..

Examinând contestația în anulare formulată, prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanță, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este inadmisibilă.

Astfel, cu privire la contestația în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 385 din data de 07 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin art. 129 combinat cu art. 126 din Constituția României, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Căile de atac sunt prevăzute de lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art. 129 din Constituția României, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărâri judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., când completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește condițiile de formă, respinge recursul printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, hotărârea nr. 385 din 7 martie 2017 a fost pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din data de 31 octombrie 2016, recursul fiind respins ca inadmisibil.

Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind supusă niciunei căi de atac și prezenta contestație în anulare, raportat la dispozițiile legale mai sus-menționate este inadmisibilă.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

În ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 804 din data de 9 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță, hotărârea nr. 804 din 9 mai 2017 a fost pronunțată de Înalta Curte în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 385 din data de 07 martie 2017 pronunțată de aceeași instanță în soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare nu are cale de atac, calea de atac fiind respinsă ca inadmisibilă și prezentan contestație în anulare, raportat la dispozițiile legale mai sus-menționate, este inadmisibilă.

Față de cele ce preced, urmează ca Înalta Curte să respingă ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 804 din 09 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 385 din 07 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 804 din 09 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 385 din 07 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în contradictoriu cu intimații D., E., COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BRĂILA, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR COMUNA VIȘANI, JUDEȚUL BRĂILA, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BRĂILA, C. și B..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.