Decizia nr. 825/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 6728/2018 a Judecătoriei Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la 21 februarie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Galați – secția civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galați, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 225.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a imobilului-teren agricol situat în extravilanul com. Vădeni, jud. Brăila, actualizarea prejudiciului până la data plății integrale, precum și plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 6728 din 5 decembrie 2018, Judecătoria Galați, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Galați, raportat la valoarea obiectului litigiului. Această din urmă instanță a constatat că nu este competentă din punct de vedere teritorial și, prin sentința civilă nr. 155/21.02.2019, a declinat litigiul la Tribunalul Brăila – secția I civilă, în a cărui rază teritorială își are sediul pârâta.

Sentința pronunțată în primă instanță de Tribunalul Brăila Prin sentința civilă nr. 664 din 1 octombrie 2019, Tribunalul Brăila – secția I civilă a respins excepția netimbrării, invocată de pârâta S.C. A. S.R.L., precum și cererea de chemare în judecată, ca nefondată. Împotriva sentinței pronunțate de această instanță a formulat apel reclamanta.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel Galați Prin decizia civilă nr. 18A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva ultimei decizii pronunțate, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galați, prin Primar. În dezvoltarea susținerilor, circumscrise ipotezei de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a evocat, în prealabil, istoricul cauzei în raport de ceea ce a solicitat prin cererea de chemare în judecată și de soluțiile dispuse de instanțe în fazele procesuale anterioare. Statuarea Curții de Apel, potrivit căreia reclamanta nu a dovedit că fapta descrisă în acțiune a fost săvârșită de pârâtă, este netemeinică și nelegală. Municipiul Galați, în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 655,29 m.p., situat în extravilanul comunei Vădeni, județul Brăila, a procedat la închirierea prin licitație publică a respectivului teren. Prin procesul-verbal de adjudecare al comisiei de licitație din 28.07.2017, a fost declarat adjudecatar B. S.R.L. Din verificările efectuate cu privire la terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, s-a constatat că suprafața de 300 ha a fost ocupată, în anul agricol 2016-2017, de S.C. A. S.R.L., fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de constatare nr. x din 27 septembrie 2017, care reprezintă singurul mijloc de probă ce atestă folosirea terenului de către pârâtă. A considerat că, în speță, a făcut dovada utilizării terenului de către pârâtă prin înscrisul menționat anterior, după cum se reglementează și în dispozițiile din C. proc. civ., potrivit cărora dovada unui fapt se poate face prin înscrisuri. În opinia recurentei, sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Astfel, există o faptă ilicită, reprezentată de folosirea fără drept a terenului și neplata de către pârâtă a sumei de 225.000 RON, cu titlu de prejudiciu. În egală măsură, se confirmă și celelalte elemente, prejudiciul, constând în contravaloarea folosirii terenului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtei, nefiind respectate în acest sens obligațiile legale prin folosirea terenului în afara unui contract de închiriere. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 8 ianuarie 2021, la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate și că aceasta a fost promovată în termen. Completul de filtru C4 a constatat că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere. Părțile litigiului nu și-au exprimat, în scris, poziția procesuală cu privire la raport.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Înalta Curte reține că obiectul prezentului litigiu îl constituie o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galați, prin Primar, a solicitat instanței obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata despăgubirilor în sumă de 225.000 RON, pentru lipsa de folosință a terenului agricol situat în extravilanul com. Vădeni, jud. Brăila și la actualizarea prejudiciului până la data plății integrale. Au fost respinse aceste pretenții de către prima instanță a fondului, iar prin decizia atacată, în soluționarea apelului promovat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 664 din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Brăila, s-a reținut că nu s-a demonstrat faptul exploatării fără drept a terenului de către pârâtă, în anul agricol 2017-2018. S-a apreciat că procesul-verbal de constatare nr. x din 27 septembrie 2017, întocmit de reprezentanții reclamantei, nu a probat fapta ilicită pretinsă în cauză și nici nu poate fi folosit ca mijloc de probă în dovedirea celor afirmate prin acțiune (are doar valoarea unui înscris ce emană de la reclamant, întocmit pentru dovedirea susținerilor acestuia și nu se coroborează cu alte probe). În memoriul de recurs nu se regăsesc critici care să se poată circumscrie ipotezei de casare invocată de recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel, fiind dezvoltate aspecte referitoare la fondul cauzei. În esență, s-a susținut că recurenta a închiriat terenul în suprafață de 655,29 m.p. prin procedura de licitație publică, în care adjudecatar a fost declarat B. S.R.L. Procesul-verbal de constatare nr. x din 27 septembrie 2017 reprezintă un înscris prin care se poate face dovada unui fapt juridic în condițiile C. proc. civ., iar, în prezenta speță, poate fi valorificat drept mijloc de probă a faptei ilicite. În accepțiunea recurentei, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. proc. civ., care permit obligarea pârâtei la plata prejudiciului pretins prin acțiune. Toate aceste chestiuni nu se pot constitui în motive de nelegalitate, ci reprezintă critici de netemeinicie, care pun în discuție stabilirea situației de fapt și reevaluarea probatoriului administrat în cauză, respectiv a procesului-verbal de constatare nr. x din 27 septembrie 2017, pentru a se statua dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, în vederea acoperirii prejudiciului reclamat. Se tinde, așadar, la o devoluare a fondului pricinii și la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă, ceea ce este incompatibil cu calea de atac a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv chestiuni ce vizează corecta interpretare și aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, fiind exclusă verificarea temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerință care nu este îndeplinită în cazul de față, raportat la cele reliefate în memoriul de recurs. În concluzie, susținerile recurentei nu se grefează pe cazul de nelegalitate indicat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în speță, nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, așa cum se prevede în dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. Or, sancțiunea care intervine în această situație nu poate fi decât cea a anulării recursului în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.