ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 20 octombrie 2021
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, la data de 18 aprilie 2019, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Galați, obligarea pârâtei la plata sumei de 642.542,76 RON conform facturilor nr. x/2014, y/2014, z/2015, w/2015, t/2017, arătând, în esență, că, la data de 11 iulie 2005, a cedat Municipiului Galați suprafața de 16573,74 mp teren pentru compensarea datoriilor pe care societatea le avea la pârâtă, însă dreptul de proprietate nu a fost înscris la OCPI, iar instituția pârâtă îi datorează TVA raportat la valoarea imobilului, precum și diferența între contravaloarea terenului și creanțele fiscale stinse ca urmare a dării în plată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile O.G. nr. 92/2003 și art. 1075 C. civ.
Prin încheierea nr. 130 din 03 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și s-a dispus declinarea competenței, în favoarea secției a II-a a Tribunalului Galați.
Prin sentința civilă nr. 635 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și s-a dispus declinarea competenței, în favoarea secției I a Tribunalului Galați.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, la data de 05 decembrie 2019, sub nr. x/2019**.
Prin sentința civilă nr. 1157 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Galați, invocată de pârâtă, și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Galați, prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Galați, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Prin decizia civilă nr. 51/A din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1157 din 16 decembrie 2020 a Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului Galați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 mai 2021 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.
Cererea de recurs
Prin cererea de recurs, transmisă prin poștă electronică la data de 19 aprilie 2021, recurenta a precizat că va motiva recursul după ce i se va comunica decizia civilă nr. 51 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
La data de 23 iunie 2021, recurenta-reclamantă a depus motivele de recurs, prin care a indicat un număr de 18 hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de instanțele judecătorești în litigiile anterioare în care reclamanta a avut calitatea de parte, susținând că aceste hotărâri sunt nule de fapt și de drept pentru că nu sunt semnate de membrii completului de judecată; totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 642.542,76 RON.
Apărările formulate în cauză
Municipiul Galați, prin primar, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, întrucât, în mod temeinic și legal, prima instanță a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului Galați și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A mai arătat că, în procesul civil, instanța nu poate introduce în cauză, din oficiu, o altă persoană, această posibilitatea aparținând numai părților, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
La data de 13 iulie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.
Urmare a comunicării motivelor de recurs din 23 iunie 2021, intimata a depus o nouă întâmpinare, la data de 16 iulie 2021, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Soluția instanței de recurs
Examinând recursul, în raport de excepția nulității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În prezenta cauză, prin cererea de recurs formulată la data de 19 aprilie 2021, recurenta a precizat că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii atacate.
Din analiza actelor dosarului, se constată că decizia recurată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 15 aprilie 2021, conform dovezii aflate la dosarul Curții de Apel Galați, secția I civilă.
În ceea ce privește termenul pentru motivarea recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs".
Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel [...].".
Așadar, raportat la data comunicării deciziei atacate, termenul de motivare a recursului a fost de 30 zile de la comunicare și s-a împlinit la data de 16 mai 2021 (duminică), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., a fost prorogat până luni, 17 mai 2021.
La data de 23 iunie 2021, recurenta-reclamantă a depus motivele de recurs, cu depășirea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 487 alin. (1) din același cod.
Prin motivele de recurs, recurenta a prezentat un număr de 18 hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de instanțele judecătorești în litigiile anterioare în care reclamanta a avut calitatea de parte, susținând că aceste hotărâri sunt nule de fapt și de drept pentru că nu sunt semnate de membrii completului de judecată, însă, din analiza actelor dosarului se constată că aceste motive de recurs reprezintă o reiterare a răspunsului la întâmpinare depus în faza procesuală a apelului, pe care instanța de apel l-a analizat în cuprinsul deciziei recurate și asupra căruia s-a pronunțat, reținând, cu privire la nulitatea sentinței primei instanțe, că sentința respectă dispozițiile procedurale prevăzute de art. 426 alin. (3) și alin. (5) teza I C. proc. civ., în sensul că este semnată atât de judecător cât și de către grefierul de ședință, iar împrejurarea că exemplarul ce i-a fost comunicat reclamantei nu poartă aceste semnături nu constituie un viciu procedural. A mai arătat instanța de apel că doar nesemnarea minutei de către judecător atrage nulitatea hotărârii în timp ce nesemnarea hotărârii constituie o neregularitate procedurală ce poate fi remediată, prin semnarea ulterioară a acesteia, chiar dacă în reglementarea actuală a C. proc. civ. nu s-a prevăzut în mod expres această soluție.
Astfel, se reține că prin motivele de recurs depuse la data de 23 iunie 2021, recurenta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să combată raționamentul instanței de apel și nici aspecte de nelegalitate de ordine publică care să vizeze decizia recurată, ci s-a limitat la a relua motivele prezentate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, depus în apel, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat, reținând că răspunsul la întâmpinare nu reprezintă un instrument aflat la îndemâna reclamantului prin care acesta să poată formula cereri noi, astfel că nu i se poate imputa instanței de judecată faptul că nu a analizat, în cuprinsul sentinței pronunțate, solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea hotărârilor judecătorești indicate în cuprinsul răspunsului, instanța nefiind învestită legal cu o astfel de solicitare; a mai reținut instanța de apel că susținerile reclamantei cu privire la nulitatea de fapt și de drept a unor hotărâri judecătorești definitive, sunt lipsite de relevanță, raportat la obiectul pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză.
Prin urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Galați împotriva deciziei civile nr. 51/A din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii cuantumului taxei judiciare de timbru de la 100 RON la 10 RON, prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, taxa judiciară de timbru datorată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. Galați în vederea soluționării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Galați împotriva deciziei civile nr. 51/A din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 90 RON, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 20 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.