ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2397/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 2 iulie 2019 pe rolul Judecătoriei Galați, sub număr de dosar x/2019, reclamantul Municipiul Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 357.039,82 RON reprezentând contravaloare folosință conform situației unui contribuabil emisă de Direcția de patrimoniu - Serviciul de închirieri, concesiuni și vânzări terenuri, actualizarea debitului până la data plății efective și plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 453 C. proc. civ., art. 44 din Constituție, art. 480, art. 969, art. 1082, art. 1429 pct. 2, art. 1437 C. civ.

În ședința publică din 10 decembrie 2019 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați și, prin sentința civilă nr. 7720 din 12 decembrie 2019, a admis excepția și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 457/2020 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galați -

Secția I Civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Galați și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 129.053,76 RON, cu titlu de contravaloare lipsă folosință imobil, pentru perioada 08.01.2018-08.05.2019, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului și penalități aferente sumei acordate, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 457 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galați, pârâta A. S.R.L. a declarat apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul Municipiul Galați a formulat apel incident, solicitând schimbarea în parte a sentinței civile nr. 457 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galați, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a prejudiciului în sumă de 357.039,82 RON reprezentând contravaloare lipsă folosință, conform situației unui contribuabil emisă de Direcția Patrimoniu - Serviciul de închirieri, concesiuni și vânzări terenuri, actualizată.

Prin decizia civilă nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 457 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

A fost admis apelul incident declarat de reclamantul Municipiul Galați împotriva aceleiași hotărâri.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. Galați să plătească reclamantului Municipiul Galați suma de 258.107,52 RON, cu titlu de contravaloare lipsă folosință imobil, pentru perioada 20.09.2016 - 17.05.2019, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului penalități aferente sumei acordate prin prezenta decizie, calculate de la data rămânerii definitive a acesteia.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și au fost înlăturate din cuprinsul acesteia dispozițiile contrare prezentei decizii.

Împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2021 și a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs.

După o scurtă prezentarea situației de fapt, în argumentarea recursului, pârâta A. S.R.L. a arătat că prin încheierea recurată, instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către aceasta și a rămas în pronunțare.

Solicită instanței de recurs să constate că încheierea din 29 septembrie 2021, prin care instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu cuprinde temeiul de drept și de fapt, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate obiecțiunile formulate, ci motivarea este una lapidară, cu trimitere în mod global la obiecțiuni.

În opinia recurentei-pârâte, din motivarea încheierii atacate nu rezultă care au fost motivele pentru care instanța de apel a respins obiecțiunile referitoare la faptul că expertul ar fi trebuit să stabilească contravaloarea lipsei de folosință "prin raportare la chiria stabilită pe piață pentru terenuri similare din aceeași zonă a orașului".

Subliniază că expertul a utilizat pentru evaluarea terenului 4 comparabile fără a ține cont de această indicație a instanței, iar terenurile avute în vedere de expert la evaluarea terenului ce face obiectul litigiului nu pot reprezenta "terenuri similare", câtă vreme acestea au suprafețe mult mai mici.

Totodată, mai arată recurenta, expertul nu a avut în vedere că terenurile avute în vedere pentru comparație ar fi trebuit să se regăsească în aceeași zonă a orașului, făcând trimitere la terenuri din altă zone.

De asemenea, mai susține recurenta, la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului instanța a pus în vedere expertului să se raporteze la prețurile practicate pentru imobile similare situate în aceeași zonă a orașului și având în vedere că terenul este ocupat în proporție de peste 80% de imobilele ce aparțin apelantei-pârâte, criteriu pe care expertul l-a ignorat în totalitate.

Or, expertul nu a avut în vedere acest criteriu, astfel că evaluarea lipsei de folosință a terenului realizată de expert pentru imobilul evaluat în cauză este una total eronată.

În ceea ce privește nelegalitatea deciziei recurate, susține, în esență că instanța de apel a omis să analizeze motivele de apel prin care pârâta a arătat că, raportat la cererea formulată de reclamant, societății pârâte nu-i poate fi reținută o răspundere civilă delictuală constând în ocuparea fără titlu a terenului, deci o posesie nelegitimă.

Consideră că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, neindicând în concret în ce anume constă fapta ilicită săvârșită de societatea pârâtă care a achiziționat construcțiile și astfel a obținut o posesie legitimă și implicită a terenului, nu a arătat momentul la care a fost săvârșită această faptă, nu a arătat prejudiciul efectiv suferit de reclamant, nu a arătat cum a dovedit reclamantul acest prejudiciu etc.

Instanța a realizat o aplicare greșită a acestor dispoziții și atunci când a reținut că, deși entitatea reclamantă și-a făcut opozabil dreptul său de proprietate prin notare la cartea funciară abia la data de 08,01.2018, societatea pârâtă, în calitate de terț - și, mai mult, în calitate de petentă care a solicitat în nenumărate rânduri lămuriri cu privire la terenul în litigiu și nu i s-a răspuns niciodată până la momentul transmiterii contractului de închiriere că entitatea reclamantă este proprietara terenului -, trebuie să răspundă civil delictual și să suporte o lipsă de folosință a terenului stabilită în mod unilateral și pentru perioada anterioară notării la cartea funciară (respectiv 21.09.2016 - 01.01.2018).

Așadar, mai susține recurenta, și cu aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material referitoare la înscrierea drepturilor reale în cartea funciară, art. 876 și urm. C. civ., instanța de apel a reținut în mod eronat:

"împrejurarea că dreptul de proprietate al Municipiului Galați a fost notat la cartea funciară abia la data de 08.01.2018 este lipsită de relevanță din punct de vedere al momentului de la care Municipiul a devenit proprietar, înscrierea respectivă având doar efect de opozabilitate față de terți și nu efect constitutiv de drepturi" (pag. 12 hotărâre).

Rezultă din motivarea hotărârii atacate că, deși instanța de apel reține că și entitatea reclamantă a omis să întreprindă demersurile necesare pentru a-și valorifica lipsa de folosință, reținând deci și o culpă a instituției reclamante, soluționând cauza prin decizia apelată, în mod contradictoriu, a admis apelul incident formulat în cauză și a respins apelul principal, reținând doar culpa pârâtei.

În raport cu împrejurările cauzei, recurenta apreciază că instanța de apel ar fi trebuit să constatate că prejudiciul invocat în prezenta cauză este cauzat și de "contribuția victimei", în concret de neîndeplinirea obligațiilor pe care le enunță și să se rețină incidența în cauză a prevederile art. 1371 alin. (1) C. civ.

Susține că instanța de apel, ignorând conținutul înscrisurilor aflate la dosar, îi impută societății pârâte împrejurarea că "deși prin întâmpinarea formulată la fond pârâta a susținut că la data de 30.03.2018 a revenit cu solicitarea de a achiziționa terenul, aceasta nu a depus nicio dovadă în acest sens" (pag. 8 hotărâre), "însăși pârâta a rămas în pasivitate, nu a mai întreprins niciun alt demers, revenind cu solicitarea de a cumpăra terenul abia la data de 20.12.2018, dar aceasta în condițiile în care, anterior, la 19.11.2018, reclamantul deja îi comunicase că a emis un contract de închiriere pentru terenul în litigiu (...) (pag. 10 hotărâre)".

Or, din adresa nr. x/09.07.2019 emisă de Municipiul Galați (aflată la dosar), rezultă că societatea pârâtă A. S.R.L. nu a stat în pasivitate, ci a adresat mai multe cereri entității reclamante, respectiv: cererea nr. x/19.12.2016, cererea nr. x/30.03.2018.

Așa fiind, solicită instanței de recurs să constate că instanța de apel, pe de o parte, a reținut în mod eronat că societatea pârâtă a stat în pasivitate și că nu a întreprins demersuri pentru a lămuri situația terenului pe care sunt edificate construcțiile ce îi aparțin. Pe de altă parte, deși reține că societatea pârâta a întreprins o serie de demersuri, înaintând entității reclamante mai multe cererii de achiziționare a terenului, cereri la care nu a primit răspuns, reține că o atare atitudine nu poate avea nicio relevanță în înlăturarea răspunderii civile delictuale.

Nu în ultimul rând, consideră că în motivarea hotărârii recurate instanța de apel a reținut aspecte străine de cauză, respectiv: expertul parte desemnat la cererea apelantei-reclamante, B., a stabilit exact aceeași valoare a lipsei de folosință ca și expertul principal, în ciuda faptului că cei doi experți au ajuns la concluzii similare cu privire la valoarea despăgubirilor, apelanta-pârâtă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză; expertul parte desemnat la cererea apelantei-pârâte a avut un punct de vedere similar celui exprimat de expertul principal.

Recurenta solicită a se constata că nu există la dosar niciun document din care să rezulte că expertul parte desemnat de apelantă a ajuns la aceeași valoare a lipsei de folosință ca și expertul principal. Dimpotrivă, din raportul de expertiză depus la dosar rezultă că expertul parte a avut o altă opinie, lucrarea fiind semnată de acesta cu mențiunea "punct de vedere separat ce va fi depus". De asemenea, acesta a transmis la dosar un e-mail în care a arătat că:

"convorbirile telefonice (și pe cale electronică) purtate cu expertul desemnat au condus la concluzia existenței unor divergențe de opinii cu privire la elaborarea raportului de expertiză tehnică judiciară dispus de către instanță. Contractul de prestări servicii cu pârâta A. S.R.L. nu a fost semnat și nici onorariul expertului parte nu a fost achitat, drept pentru care nu voi putea depune opinia separată".

Or, împrejurarea că expertul parte nu a mai depus la dosar opinia separată/punctul de vedere separat nu poate fi apreciată de instanță ca fiind o achiesare a acestuia la concluzia expertului principal, cu atât mai mult cu cât în cauză apelanta a formulat în temeiul dispozițiilor art. 337-338 C. proc. civ. obiecțiuni la raportul de expertiză.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată a cererii de apel altei instanțe decât cea care a pronunțat hotărârea atacată, în conformitate cu prevederile art. 497 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant MUNICIPIUL GALAȚI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2022 a fost respinsă excepția netimbrării și, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise asupra excepției nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant MUNICIPIUL GALAȚI prin întâmpinare, Înalta Curte a amânat pronunțarea pentru 16 noiembrie 2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2021 și a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2021, recurenta a susținut, în esență, că prin această hotărâre instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, iar încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde temeiul de drept și de fapt, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate obiecțiunile formulate, motivarea fiind lapidară, cu trimitere în mod global la obiecțiuni.

Se observă că recurenta se referă la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia încheierii recurate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de situația de fapt reținută în cauză.

În concret, ceea ce urmărește recurenta este reanalizarea concluziilor raportului de expertiză în funcție de obiecțiunile la raport pe care aceasta le-a făcut în fața instanței de apel.

Or, recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei-pârâte cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

De altfel, principalul argument al recurentei îl reprezintă chiar nereținerea de către instanța de apel a unei stări de fapt, astfel cum a fost relevată de recurentă prin probele administrate în cursul procesului, A. S.R.L. subliniind faptul că la evaluarea terenului aflat în discuție, dar și la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a acestuia, expertul nu a avut în vedere anumite criterii pe care pârâta le-a considerat și le consideră relevante.

Or, aceste aspecte vizează aprecierea probatoriului, respectiv aspecte ce excedează controlului instanței de recurs.

Față de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care dispun în sensul că instanța supremă examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, nu pot fi primite spre analiză criticile recurentei privind stabilirea de către instanța de apel a rațiunilor pentru care au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se constată că toate argumentele invocate de către pârâtă A. S.R.L. în cuprinsul cererii de recurs constituie nemulțumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel Galați a soluționat pe fond cauza și vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 1371 alin. (1) C. civ. art. 876 și urm. C. civ. etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Reevaluarea de către instanța de recurs a situației de fapt pe aspectele invocate de recurentă nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, prevalându-se de o încălcare a dispozițiilor de drept material referitoare la înscrierea în cartea funciară, se constată că, în realitate, recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, aspecte ce nu pot forma obiectul analizei instanței de recurs.

Și atunci când recurenta susține că în motivarea deciziei recurate instanța de apel a reținut aspecte străine de cauză, în realitate aceasta impută instanței tot greșita stabilire a situației de fapt, aducând în discuție chestiuni ce vizează exclusiv aspecte factuale ale cauzei a căror apreciere intră în atribuția instanțelor devolutive (ex: valoarea lipsei de folosință stabilită de expertul parte desemnat la cererea reclamantei și de expertul principal etc.).

Față de considerentele expuse, se reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2021 și a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2021 și a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2022.