ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 522/2020

Ședința publică din data de 4 martie 2020

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 februarie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C., Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Brăila, Comisia Locală de Fond Funciar Comuna Vișani, județul Brăila, Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, D. și E., cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1829 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017. Prin această decizie, Înalta Curte a respins în mod irevocabil, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 804 din 9 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 385 din 7 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 1701 din 10 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire a contestatoarei A.. Decizia este irevocabilă.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 1701 din 10 octombrie 2019.

Motivele invocate de contestatoare sunt, în esență, următoarele:

Se susține că decizia atacată a fost pronunțată fără a se respecta dreptul acesteia la apărare, instanța respingându-i cererea privind acordarea asistenței judiciare din oficiu și punându-i în vedere să își angajeze apărător. Mai susține contestatoarea că a solicitat copiile unor decizii pe care nu le-a primit deoarece nu a putut plăti taxele judiciare ce i-au fost solicitate, având pensia poprită.

Contestatoarea arată că se află în executare silită, măsură pe care o consideră nelegală, și a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către intimați deși hotărârea a fost pronunțată nelegal, iar contestatoarea susține că nu a avut posibilitatea financiară să își angajeze apărător. Consideră că motivele pentru care i-a fost respinsă acțiunea sunt injuste.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivele prevăzute de art. 317 pct. 1, 2, art. 318 și 319 C. proc. civ. din 1865.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, în raport de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ. din 1865.

Prezenta contestație în anulare are ca obiect decizia nr. 1701 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în calea extraordinară de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 1829 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizie prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare împotriva deciziei nr. 804 din 9 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 385 din 7 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Decizia nr. 804 din 9 mai 2017 a fost pronunțată de Înalta Curte în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 385 din data de 07 martie 2017, cererea fiind respinsă ca inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Prin decizia nr. 1829 din 7 decembrie 2017, a cărei revizuire s-a cerut în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă o cerere de contestație în anulare formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o altă contestație în anulare. Conform prevederilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Prin formularea succesivă a unor cereri cu privire la hotărâri care nu mai putea fi retractate, contestatoarea încearcă să eludeze principiul legalității căilor de atac.

Nu este lipsit de relevanță a se menționa că, prin cererea formulată, contestatoarea nu a indicat care sunt motivele de drept care justifică promovarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, aceste motive fiind în mod expres și limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. din 1865.

În consecință, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 317, 318 și 320 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, va admite excepția invocată și va constata inadmisibilitatea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1701 din 10 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2020.