ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5691/2009

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul B.S. a chemat în judecată pe pârâții M.A.D.R. – A.D.S. și A.N.S.V.S.A., solicitând să se constate nulitatea ordinului prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de concesiune încheiat la 1 septembrie 1999 și a actelor adiționale la acest contract.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea. 2.1. Reclamantul a arătat că măsura rezilierii unilaterală a contractului de concesiune este nelegală, deoarece rezilierea nu poate fi dispusă decât de instanța de judecată și numai în caz de interes național sau local și nu pentru nerespectarea de către concesionar a obligațiilor asumate. 2.2. Concedenta, contrar clauzelor incluse în actul adițional nu a dispus „în scris”, arătând care dintre obligațiile asumate de concesionar ar fi fost încălcată sau neexecutată. 2.

Nu a existat acordul A.N.S.V. 3. Întâmpinarea formulată de pârâta A.N.S.V.S.A. 3.1. Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece se solicită anularea unui ordin al M.A.D.R. – A.D.S. și nu un act emis de pârâtă. 3.2. Pe fondul cererii, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece măsura rezilierii unilaterale poate fi dispusă de către concesionar fără a fi necesar a se adresa justiției. Prin adresa din 20 mai 2008, pârâta și-a dat acordul cu privire la rezilierea contractului de concesiune.

Întâmpinarea formulată de pârâta A.D.S. 4.1. Se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pe perioada derulării contractului de concesionare, reclamantului, medic veterinar, nu a efectuat nicio acțiune sanitar-veterinară conform programului acțiunilor strategice de profilaxie, supraveghere și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om, situație constatată prin referatul nr. 2657 din 2 aprilie 2008. 4.2. A.N.S.V.S.A. Hunedoara și-a exprimat acordul în vederea rezilierii contractului de concesiune, prin adresa din 16 aprilie 2008. 4.3. Rezilierea s-a întemeiat pe prevederile Cap.VIII art. 9 alin. (1) lit. c) din contractul de concesiune, care prevede că în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar se dispune rezilierea contractului de plin drept.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 9/F/ CA din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V. SA și a respins acțiunea ca nefondată. Judecătorul fondului apreciat că nu s-au găsit motive de anulare a măsurii dispuse privind rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr. 396/1999 și a actelor adiționale, având în vedere că prin actul adițional s-a introdus art. 9 lit. i) conform căruia în toate cazurile în care concesionarul nu și-a executat obligațiile contractuale, actul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesar a se adresa justiției. În cauză, s-a constatat că există numeroase înscrisuri din care rezultă deficiențe în activitatea de identificare și înregistrare a animalelor, neefectuarea la timp a acțiunilor sanitar-veterinare, neîntocmirea situațiilor la sfârșit de lună, iar A.N.S.V. SA și-a dat acordul cu privire la rezilierea contractului de concesiune.

Recursul formulat de reclamantul B.S. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 7.1. Clauza de reziliere unilaterală este lovită de nulitate absolută, având în vedere că aceasta contravine legislației care reglementează regimul concesiunilor. Legea nr. 219/1998 permite rezilierea unilaterală a contractelor numai pentru cazurile de interes național sau local și nu pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către concesionar. 7.2. Instanța de fond a omis să constate gravele încălcări ale altor dispoziții legale și ale clauzelor contractuale: a) măsura rezilierii în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 268/2007 modificată prin Legea nr. 199/2006, numai prin ordin al președintelui A.D.S.; b) Hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S. nu suplinește lipsa ordinului președintelui A.D.S.; c) concedentul avea obligația să-l pună în întârziere pe concesionar, deoarece ne aflăm în prezenta unui pact comisoriu de gradul doi; d) nu există nici un act de constatare din partea concedentului din care să rezulte modalitatea prin care s-ar fi încheiat contractul; e) prin adresa din 25 iulie 2008, A.N.S.V.S.A. a comunicat recurentului că nu și-a exprimat acordul pentru rezilierea contractului de concesiune; f) A.D.S. nu i-a comunicat recurentului nici un act prin care să fie încunoștințat despre eventuala măsură luată. Somația emisă de D.S.V. Hunedoara nu echivalează cu o comunicare din partea concedentului.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A.D.S. Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de concesiune, iar rezilierea s-a făcut în acord cu prevederile Cap. VIII, art. 9 alin. (1) lit. e) din contractul de concesiune.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A. Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece suntem în prezența unui pact comisoriu de gradul IV și nu este necesară punerea în întârziere a concesionarului. S-au constatat numeroase deficiențe în activitatea concesionarului, există numeroase sesizări din partea crescătorilor de animale și fermieri din raportul de activitate a recurentului, toate acestea fiind depistate în urma verificărilor efectuate. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Legea nr. 219/1998 cunoaște mai multe cauze de încetare a contractelor de concesiune, printre care și „nerespectarea obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului” – art. 35 alin. (1) lit. c). 3. Prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 199/2006 nu conțin obligația președintelui A.D.S. de a emite ordin în cazul rezilierii unilaterale a contractelor de concesiune. 4. Prevederile art. 9 alin. (1) lit. i) din contractul de concesiune, modificate prin actul adițional nr. 396 din 1 septembrie 1999 reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, conform căruia măsura rezilierii unilaterale, în cazul în care concesionarul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, poate fi dispusă de drept, de îndată, fără notificarea concesionarului și fără să mai fie necesar a se adresa justiției. 5. Măsura rezilierii unilaterale a fost adusă la cunoștința concesionarului prin Decizia nr. 361/2008 a A.N.S.V. SA, în baza protocolului întocmit între A.D.S.A.N.S.V.A., cu acordul acestei din urmă autorități. 6. Din cuprinsul motivelor de control ale comisiei constituite prin Decizia nr. 258/2008 s-au constatat numeroase deficiențe pe care recurentul-reclamant nu le-a combătut prin administrarea de probe (pag.28 dosar de fond). 7. Față de acestea, constatându-se că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant nu sunt întrunite, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.