ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5691/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5691/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul B.S. a chemat în judecată pe
pârâții M.A.D.R. – A.D.S. și A.N.S.V.S.A., solicitând să se constate nulitatea
ordinului prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de
concesiune încheiat la 1 septembrie 1999 și a actelor adiționale la acest
contract.
Motivele de fapt și de
drept pe care s-a întemeiat acțiunea.
2.1. Reclamantul a arătat că
măsura rezilierii unilaterală a contractului de concesiune este nelegală,
deoarece rezilierea nu poate fi dispusă decât de instanța de judecată și numai
în caz de interes național sau local și nu pentru nerespectarea de către
concesionar a obligațiilor asumate.
2.2. Concedenta, contrar
clauzelor incluse în actul adițional nu a dispus „în scris”, arătând care
dintre obligațiile asumate de concesionar ar fi fost încălcată sau neexecutată.
2.3. Nu a existat acordul A.N.S.V.
Întâmpinarea formulată de
pârâta A.N.S.V.S.A.
3.1. Se invocă excepția
lipsei calității procesuale pasive, deoarece se solicită anularea unui ordin al
M.A.D.R. – A.D.S. și nu un act emis de pârâtă.
3.2. Pe fondul cererii, se
solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece măsura rezilierii
unilaterale poate fi dispusă de către concesionar fără a fi necesar a se adresa
justiției.
Prin adresa din 20 mai 2008,
pârâta și-a dat acordul cu privire la rezilierea contractului de concesiune.
Întâmpinarea formulată de
pârâta A.D.S.
4.1. Se solicită respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pe perioada derulării contractului de
concesionare, reclamantului, medic veterinar, nu a efectuat nicio acțiune
sanitar-veterinară conform programului acțiunilor strategice de profilaxie,
supraveghere și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de
boli de la animale la om, situație constatată prin referatul nr. 2657 din 2
aprilie 2008.
4.2. A.N.S.V.S.A. Hunedoara
și-a exprimat acordul în vederea rezilierii contractului de concesiune, prin
adresa din 16 aprilie 2008.
4.3. Rezilierea s-a
întemeiat pe prevederile Cap.VIII art. 9 alin. (1) lit. c) din contractul de
concesiune, care prevede că în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de
către concesionar se dispune rezilierea contractului de plin drept.
Hotărârea instanței de
fond.
Prin sentința nr. 9/F/ CA
din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâtei A.N.S.V. SA și a respins acțiunea ca nefondată.
Judecătorul fondului
apreciat că nu s-au găsit motive de anulare a măsurii dispuse privind
rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr. 396/1999 și a actelor
adiționale, având în vedere că prin actul adițional s-a introdus art. 9 lit. i)
conform căruia în toate cazurile în care concesionarul nu și-a executat
obligațiile contractuale, actul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai
fi necesar a se adresa justiției.
În cauză, s-a constatat că
există numeroase înscrisuri din care rezultă deficiențe în activitatea de
identificare și înregistrare a animalelor, neefectuarea la timp a acțiunilor
sanitar-veterinare, neîntocmirea situațiilor la sfârșit de lună, iar A.N.S.V.
SA și-a dat acordul cu privire la rezilierea contractului de concesiune.
Recursul formulat de
reclamantul B.S.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
7.1. Clauza de reziliere
unilaterală este lovită de nulitate absolută, având în vedere că aceasta contravine
legislației care reglementează regimul concesiunilor.
Legea nr. 219/1998 permite
rezilierea unilaterală a contractelor numai pentru cazurile de interes național
sau local și nu pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către
concesionar.
7.2. Instanța de fond a omis
să constate gravele încălcări ale altor dispoziții legale și ale clauzelor
contractuale:
a) măsura rezilierii în
temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 268/2007 modificată prin Legea nr. 199/2006,
numai prin ordin al președintelui A.D.S.;
b) Hotărârea Consiliului de
Administrație al A.D.S. nu suplinește lipsa ordinului președintelui A.D.S.;
c) concedentul avea
obligația să-l pună în întârziere pe concesionar, deoarece ne aflăm în prezenta
unui pact comisoriu de gradul doi;
d) nu există nici un act de
constatare din partea concedentului din care să rezulte modalitatea prin care
s-ar fi încheiat contractul;
e) prin adresa din 25 iulie 2008,
A.N.S.V.S.A. a comunicat recurentului că nu și-a exprimat acordul pentru
rezilierea contractului de concesiune;
f) A.D.S. nu i-a comunicat
recurentului nici un act prin care să fie încunoștințat despre eventuala măsură
luată.
Somația emisă de D.S.V. Hunedoara
nu echivalează cu o comunicare din partea concedentului.
Întâmpinarea formulată de
intimata-pârâtă A.D.S.
Intimata a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu și-a
respectat obligațiile asumate prin contractul de concesiune, iar rezilierea s-a
făcut în acord cu prevederile Cap. VIII, art. 9 alin. (1) lit. e) din
contractul de concesiune.
Întâmpinarea formulată de
intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A.
Intimata solicită
respingerea recursului ca nefondat, deoarece suntem în prezența unui pact
comisoriu de gradul IV și nu este necesară punerea în întârziere a concesionarului.
S-au constatat numeroase
deficiențe în activitatea concesionarului, există numeroase sesizări din partea
crescătorilor de animale și fermieri din raportul de activitate a recurentului,
toate acestea fiind depistate în urma verificărilor efectuate.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 219/1998
cunoaște mai multe cauze de încetare a contractelor de concesiune, printre care
și „nerespectarea obligațiilor contractuale de către concesionar, prin
rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina
concesionarului” – art. 35 alin. (1) lit. c).
Prevederile art. 5 alin.
(1) din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 199/2006 nu conțin
obligația președintelui A.D.S. de a emite ordin în cazul rezilierii unilaterale
a contractelor de concesiune.
Prevederile art. 9 alin.
(1) lit. i) din contractul de concesiune, modificate prin actul adițional nr. 396
din 1 septembrie 1999 reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, conform căruia
măsura rezilierii unilaterale, în cazul în care concesionarul nu și-a
îndeplinit obligațiile contractuale, poate fi dispusă de drept, de îndată, fără
notificarea concesionarului și fără să mai fie necesar a se adresa justiției.
Măsura rezilierii unilaterale
a fost adusă la cunoștința concesionarului prin Decizia nr. 361/2008 a A.N.S.V.
SA, în baza protocolului întocmit între A.D.S.A.N.S.V.A., cu acordul acestei
din urmă autorități.
Din cuprinsul motivelor
de control ale comisiei constituite prin Decizia nr. 258/2008 s-au constatat
numeroase deficiențe pe care recurentul-reclamant nu le-a combătut prin
administrarea de probe (pag.28 dosar de fond).
Față de acestea,
constatându-se că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant nu sunt
întrunite, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va
dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.S. împotriva sentinței civile nr. 9/F/ CA din 13 ianuarie 2009 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 decembrie 2009.