ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5175/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.E.R. a chemat în judecată A.D.S.,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea

în parte a contractului de concesiune încheiat de pârâtă cu SC M.P. SRL, pentru

suprafața de teren aferentă activelor reclamantei; obligarea pârâtei A.D.S. la încheierea

contractului de concesiune/locațiune cu proprietarii activelor, respectiv reclamanții

și obligarea A.D.S. la plata unei despăgubiri pentru daune materiale și morale,

pentru situația de imposibilitate în care l-a pus pe reclamant de a folosi și investi

în activele proprietatea sa.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a demarat împreună cu lichidatorul procedura de identificare

a proprietarului terenurilor aflat sub activele sale, trimițând adresa din 20 decembrie

2005 către A.D.S. Tulcea, prin care-și anunța intenția de concesionare sau cumpărare

a acestor terenuri.

Prin întâmpinare, pârâta

A.D.S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1101

din 17 martie 2009, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și pe

cale de consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului R.E.R.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că din niciun act al dosarului nu rezultă că anterior

formulării acțiunii reclamantul a solicitat pârâtei anularea actului de concesiune

și, că a îndeplinit astfel procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul R.E.R.

Recurentul a reiterat

în principal motivele invocate în fața instanței de fond.

În plus, a susținut că

instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de C. proc. civ. la art. 129

alin. (5), (6) raportat la art. 312 alin. (5), (6) C. proc. civ., precum și faptul

că instanța a soluționat cauza pe fondul unui viciu de procedură cu privire la necitarea

concesionarului SC M.P. SRL.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare:

În conformitate cu dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de

a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

În speță obiectul litigiului

îl constituie anularea în parte a contractului de concesiune încheiat de pârâtă

cu SC M.P. SRL pentru suprafața de teren aferentă activelor reclamantului și obligarea

A.D.S. la încheierea contractului de concesiune cu proprietarii de active.

Întrucât în dreptul administrativ

procedura prealabilă este concepută ca o condiție obligatorie pentru admiterea acțiunii,

neparcurgerea acesteia și sesizarea directă a instanței de judecată, așa cum s-a

întâmplat în speță, contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., conduce

la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, așa cum corect a dispus și instanța de

fond.

Corespondența purtată

între părți, prin care reclamantul și-a manifestat intenția de a cumpăra/concesiona

suprafața de teren aferentă activelor achiziționate, nu probează îndeplinirea procedurii

prealabile.

Nici critica referitoare

la încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 129 alin. (5) și

(6) C. proc. civ., referitoare la necitarea concesionarei SC M.P. SRL nu poate fi

primită de vreme ce cadrul procesual este stabilit de către reclamant iar acesta

nu a chemat în judecată SC M.P. SRL.

Așa fiind, în mod corect

a reținut instanța de fond că în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cum, potrivit art. 109

alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate

de reclamant este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.E.R. împotriva sentinței civile nr. 1101 din 17 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.