ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1112/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1112/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 585 din 14 septembrie 2006 Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de C.N. privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că acesta nu a funcționat, nu a promovat și nici nu n-a participat la un concurs de promovare pe loc sau efectivă în funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.N. care a susținut că din 26 octombrie 2003 a funcționat în cadrul unui Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și apoi în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, numit în condițiile Legii nr. 92/1992 care nu prevedeau susținerea unui concurs pentru ocuparea funcției de execuție la acest nivel.
Mai mult, atât Legea nr. 92/1992 cât și reglementările ulterioare (Legea nr. 303/2004 și O.U.G. nr. 27/2006) au confirmat pentru toți cei aflați deja în funcții de execuție că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea acestora.
Astfel fiind, și cum în opinia sa promovarea într-o funcție de execuție superioară și exercitarea atribuțiilor corespunzătoare îl îndreptățesc să dețină gradul profesional, refuzul manifestat de Consiliul Superior al Magistraturii este nejustificat.
Recursul este fondat.
Condiționarea promovării în funcția de execuție de promovarea unui examen sau concurs astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 și respectiv Legea nr. 303/2005, are în vedere exclusiv funcțiile vacante existente la nivelul Tribunalelor, Curților de Apel și Parchetelor corespunzătoare.
Pentru funcțiile de execuție la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție (CSJ) și respectiv Parchetului general sau PNA actele normative menționate nu mai impun aceeași condiție, numirea făcându-se în raport de criterii precum pregătirea profesională și vechimea.
Că este așa rezultă din chiar modul de structurare al dispozițiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P.N.A. și care se regăsesc în capitole distincte de cele referitoare la instanțele și parchetele inferioare în grad.
În acest context urmează a se reține că numirea lui C.N. la 1 septembrie 2002 la P.N.A., structură autonomă înființată la nivel național specializată în combaterea infracțiunilor de corupție condusă de un Procuror general și coordonată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, – prin ordin al Ministrului Justiției la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe baza recomandării Procurorului General al PNA, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 92/1992 și O.G. nr. 43/2002, reprezintă în fapt o promovare.
Recurentul a funcționat în cadrul P.N.A. și respectiv D.N.A. îndeplinind funcție de execuție și de conducere, până în 2006, în tot acest timp desfășurând activitatea specifică conform competențelor pe care constituția le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție astfel încât este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător acestei structuri – acesta fiind un drept câștigat.
Faptul că încadrarea la P.N.A. se face pe o perioadă limitată - art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 43/2002 - cât și posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta, acordul persoanei încadrate fiind determinant pentru prelungirea mandatului cât și pentru revenirea la post.
Astfel fiind, în raport cu considerentele expuse Curtea reține ca întemeiat recursul declarata de C.N. și pe cale de consecință urmează a se anula hotărârea Plenului C.S.M. și dispune obligarea acestuia să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N. împotriva Hotărârii nr. 585 din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 585 din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe reclamant.
Admite cererea reclamantului de recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.