ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. J.V.P.S.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.D. R. și I.T.R.S.V. S. să se constate nulitatea absolută a raportului din 9 martie 2007 emis de M.A.D.R. – D.G. C.S.C., anularea actelor subsecvente, precum și suspendarea executării măsurilor dispuse în raport până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ. În motivarea cererii de suspendare a executării actului, reclamanta a arătat, în esență, că prin actul atacat s-a propus rezilierea de către I.T.R.S.V.S. a contractelor de gestionare pentru 5 fonduri de vânătoare, măsură pe care o consideră nelegală și a cărei executare îi aduce grave prejudicii.

Prin încheierea de la 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ, raport din 9 martie 2007 emis de M.A.D.R. – D. G.C.S.C. Pentru a hotărî astfel, prima Instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea 554/2004 modificată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, arătând că este nelegală și netemeinică, fără a indica vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta - reclamantă critică, în esență, încheierea atacată, pe următoarele aspecte: - actul juridic atacat este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis de o autoritate inexistentă la data respectivă și semnat de o persoană fără calitate oficială; - în cazul în care rezilierea contractelor devine efectivă și vânătorii nu mai pot exercita vânătoarea, fie nu vor mai plăti cotizațiile, fie vor cere returnarea celor achitate, creându-se astfel o pagubă în patrimoniul reclamantei. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) și ale art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004, în soluționarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, Instanța trebuie să verifice îndeplinirea a trei condiții cumulative și anume: existența unei reclamații administrative împotriva actului administrativ sau a unei acțiuni judecătorești privind anularea acestuia, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube în patrimoniul părții pretins vătămate prin respectivul act administrativ a cărui suspendare se solicită. Prima condiție este îndeplinită prin aceea că reclamanta a solicitat prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 9209/1/2007 și anularea actului a cărui suspendare s-a solicitat prin capăt separat de cerere formulat în cadrul aceleiași acțiuni.

În ceea ce privește condiția existenței unui „caz bine justificat", din textul legal rezultă că legiuitorul nu a indicat în mod expres și, nici măcar cu titlu exemplificativ situațiile care se pot încadra în această sintagmă, lăsând acest aspect la aprecierea și interpretarea judecătorului, în funcție de datele concrete ale fiecărei spețe deduse judecății. Din regimul juridic aplicabil actului administrativ se deprinde ca trăsături principale legalitatea acestuia și emiterea în regim de putere publică, aspecte care determină și forța juridică specială acestuia și anume executarea lui „ex oficio", fiind titlu executoriu prin el însuși, adică de imediată aplicare.

Instanța învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui astfel de act administrativ, trebuie să verifice, dacă la emiterea actului s-a creat în realitatea juridică o aparență de legalitate, care să dea și forța juridică a executării imediate și din oficiu, iar pentru aceasta trebuie să se raporteze și la aspecte de fond ale cauzei, fără însă a-l antama în totalitate.

Or, din susținerile recurentei - reclamante, formulate în motivarea cererii de suspendare rezultă că aceasta se plânge de fapt de eventualitatea rezilierii unor contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare, care a fost propusă prin raportul din 9 martie 2007, măsură pe care poate să o dispună doar I.T.R.S.V.S., cum din actele dosarului nu rezultă că până la data soluționării cererii de suspendare în primă Instanța s-ar fi dispus de autoritatea competentă, printr-un act administrativ executoriu măsura rezilierii contractelor menționate, nu se poate vorbi de existența unui caz bine justificat, nefiind posibilă suspendarea executării unei propuneri de reziliere.

În ceea ce privește existența unei pagube iminente, nici această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că, însăși instituția recurentă afirmă în motivele de recurs că există eventualitatea creării unei pagube, în situația în care ar deveni efectivă rezilierea, recunoscând astfel că, de fapt, nici măcar măsura rezilierii nu este executorie, fiind deci exclusă iminența apariției vreunui prejudiciu. Prin urmare, constatându-se că încheierea atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.J. V.P.S.S., împotriva încheierii din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008 Irevocabilă.