ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.

J.V.P.S.S. a solicitat în

contradictoriu cu

pârâții M.A.D.

R. și I.T.R.S.V.

S. să se constate nulitatea absolută a raportului

din

9 martie 2007 emis de M.A.D.R. –

D.G.

C.S.C., anularea actelor

subsecvente, precum și

suspendarea executării măsurilor dispuse în

raport până la

soluționarea în fond a

acțiunii în contencios administrativ.

În motivarea cererii de

suspendare a executării actului, reclamanta a arătat, în esență, că prin actul

atacat s-a propus

rezilierea de către

I.T.R.S.V.S. a contractelor de gestionare

pentru 5 fonduri de vânătoare, măsură pe care o consideră nelegală

și

a cărei executare îi aduce grave prejudicii.

Prin încheierea de la 1

octombrie 2007, Curtea de Apel

Suceava,

secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de

suspendare a executării actului administrativ,

raport din 9 martie 2007 emis de M.A.D.R. – D.

G.C.S.C.

Pentru a

hotărî astfel, prima Instanță a apreciat că reclamanta

nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor cumulative prevăzute de

art. 14 și art. 15 din Legea 554/2004 modificată.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs reclamanta,

arătând că este

nelegală și netemeinică, fără a indica vreunul dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin

cererea de recurs, recurenta - reclamantă critică, în esență,

încheierea atacată, pe următoarele aspecte:

- actul

juridic atacat este lovit de nulitate absolută, întrucât a

fost emis de o

autoritate inexistentă la data respectivă și semnat de

o persoană fără calitate oficială;

- în cazul

în care rezilierea contractelor devine efectivă și

vânătorii nu mai pot exercita vânătoarea, fie nu vor

mai plăti

cotizațiile, fie vor cere returnarea

celor achitate, creându-se astfel o

pagubă în patrimoniul reclamantei.

Recursul

este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14

alin. (1) și ale art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004, în soluționarea unei

cereri de suspendare a executării actului administrativ, Instanța trebuie să

verifice

îndeplinirea a trei condiții

cumulative și anume: existența unei

reclamații

administrative împotriva actului administrativ sau a unei

acțiuni judecătorești privind anularea acestuia,

existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube în

patrimoniul

părții pretins vătămate

prin respectivul act administrativ a cărui

suspendare se solicită.

Prima

condiție este îndeplinită prin aceea că reclamanta a

solicitat prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 9209/1/2007 și anularea actului

a cărui suspendare s-a solicitat prin

capăt separat de cerere formulat în cadrul

aceleiași acțiuni.

În ceea ce privește condiția

existenței unui „caz bine

justificat",

din textul legal rezultă că legiuitorul nu a indicat în mod

expres și, nici măcar cu titlu exemplificativ

situațiile care se pot încadra în această sintagmă, lăsând acest aspect la

aprecierea și

interpretarea judecătorului, în funcție de datele concrete

ale fiecărei spețe deduse judecății.

Din

regimul juridic aplicabil actului administrativ se deprinde ca trăsături

principale legalitatea acestuia și emiterea în regim de

putere publică, aspecte care

determină și forța juridică specială acestuia și anume executarea lui „ex

oficio", fiind titlu executoriu

prin el însuși, adică de imediată aplicare.

Instanța

învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui astfel de

act administrativ, trebuie să verifice, dacă

la emiterea actului s-a creat în

realitatea juridică o aparență de legalitate, care să dea și forța juridică a

executării imediate și din

oficiu,

iar pentru aceasta trebuie să se raporteze și la aspecte de fond ale cauzei,

fără însă a-l antama în totalitate.

Or, din susținerile recurentei -

reclamante, formulate în

motivarea cererii

de suspendare rezultă că aceasta se plânge de fapt de eventualitatea rezilierii

unor contracte de gestionare a fondurilor

de vânătoare, care a fost

propusă prin raportul din

9 martie 2007,

măsură pe care poate să o dispună doar

I.T.R.S.V.S.,

cum din actele dosarului nu rezultă că până la data soluționării

cererii de suspendare în primă Instanța s-ar fi

dispus de autoritatea

competentă,

printr-un act administrativ executoriu măsura rezilierii

contractelor menționate, nu se poate vorbi de

existența unui caz

bine justificat,

nefiind posibilă suspendarea executării unei

propuneri de reziliere.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, nici această condiție nu este îndeplinită,

având în vedere că, însăși

instituția

recurentă afirmă în motivele de recurs că există

eventualitatea creării unei pagube, în situația în care ar deveni

efectivă

rezilierea, recunoscând astfel că, de fapt, nici măcar

măsura rezilierii nu este executorie, fiind deci exclusă iminența

apariției

vreunui prejudiciu.

Prin urmare,

constatându-se că încheierea atacată este legală

și temeinică, se va respinge

recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.J.

V.P.S.S., împotriva încheierii din

1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008

Irevocabilă.