ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2007,

reclamanta A.J.V.P.S. Suceava a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R.

– D.G.C.S.C. București și I.T.R.S.V. Suceava, să se constate nulitatea

raportului nr. 223126/ M.G. din 9 martie 2007 întocmit de ministerul pârât cu

privire la rezilierea contractelor de gestionare pentru un număr de cinci

fonduri de vânătoare, anularea actelor subsecvente emise de cei doi pârâți și

obligarea acestora la plata de daune în sumă de 45.000 lei, reprezentând

valoarea prejudiciului rezultat din dezorganizarea C.V.P.S. Gura Humorului din

structura asociației reclamante, precum și valoarea cotizațiilor neîncasate ca

urmare a măsurii de reziliere.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

inadmisibilă prin sentința nr. 146 din 5 noiembrie 2007, cu motivarea că

raportul contestat în cauză nu reprezintă un act administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, întrucât

cuprinde numai constatări și propuneri ale organelor de control și nu produce

efecte juridice.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța competentă după materie.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a respins în mod nelegal acțiunea sa ca inadmisibilă, dat

fiind că actul administrativ contestat în cauză și anume, raportul nr. 223.126/M.G.

din 9 martie 2007 a produs efecte juridice, prin emiterea dispoziției nr.

223.821/M.G. din 17 mai 2007 de obligare a I.T.R.S.V. Suceava la rezilierea unui

număr de cinci contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare.

De asemenea, recurenta a

criticat modul de aplicare a Legii nr. 554/2004, arătând că aceeași instanță

s-a considerat legal investită pentru cererea de suspendare, care a fost

judecată prin încheierea nr. 312/39 din 1 octombrie 2007, dar a apreciat că

legea respectivă nu poate fi aplicată pentru fondul pricinii.

În cazul constatării

necompetenței materiale, recurenta a arătat că trebuia sesizată instanța

competentă pentru a fi judecată pe fond acțiunea în anulare formulată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit.

c) teza I din Legea nr. 554/2004, actul administrativ unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Față de definiția legală a

actului administrativ, instanța de fond a constatat corect că actul dedus

judecății are un caracter preparator, a cărui legalitate nu poate fi contestată

pe calea unei acțiuni distincte de cererea de anulare a deciziei finale.

Raportul nr. 223.126/MG din 9

martie 2007 cuprinde constatările și propunerile organelor de control din

cadrul M.A.D.R. și nu reprezintă un act administrativ de sine stătător, ci o

operațiune administrativă, care nu produce efecte juridice proprii, urmând a fi

avută în vedere la emiterea actelor administrative.

Contrar susținerilor din

recurs, dispoziția nr. 223.821/MG din 17 mai 2007 privind rezilierea unor

contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare, a fost emisă pe baza

constatărilor și propunerilor din raportul contestat, ceea ce dovedește că prin

conținutul său, acest ultim act nu a produs efectul de reziliere contractuală,

fiind necesară întocmirea unui alt act administrativ.

În consecință, instanța de

fond a dat o corectă calificare juridică actului contestat, stabilind judicios

că legalitatea acestuia nu poate fi examinată decât în condițiile prevăzute de art.

18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Conform acestei reglementări, instanța

competentă să soluționeze acțiunea în anularea unui act administrativ este de

asemenea competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Recurenta a criticat neîntemeiat

și modul de aplicare a Legii nr. 554/2004, fără a avea în vedere că

inadmisibilitatea acțiunii a fost constatată în raport de natura juridică a

actului contestat în cauză și nu pentru considerente de necompetență materială.

Din acest motiv, urmează a fi respinse ca lipsite de relevanță în cauză

apărările recurentei că Legea nr. 554/2004 a fost totuși aplicată pentru

soluționarea cererii de suspendare a executării și că trebuia stabilită

instanța competentă material să se pronunțe asupra fondului pricinii.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.J.V.P.S. Suceava împotriva sentinței civile nr. 146 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008