ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 949/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 949/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2007,
reclamantul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de
Mediu, suspendarea vremelnică a Deciziei nr. 230 din 2 august 2007 până la
soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind anularea acesteia,
acțiune ce formează obiectul Dosarului nr. 329/39/2007 al Curții de Apel
Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 120 din 10
septembrie 2007, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că decizia a cărei suspendare se solicită este act
administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reținut că,
suspendarea executării unui act administrativ poate fi cerută numai în
condițiile și cazurile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, iar
reclamantul a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 581 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul C.A., fără a-l încadra în drept.
Recurentul susține că
instanța de fond a interpretat și coroborat fundamental greșit textele de lege
aplicabile. Arată că deși art. 14 din Legea nr. 554/2004 statuează condițiile
și modalitățile de soluționare a cererii de suspendare a unui act
administrativ, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acestea se
circumscriu procedurii speciale a ordonanței președințiale, definită de codul
de procedură civilă fără limitări ale materiilor în care se aplică.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivului de recurs expus precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a stabilit
în mod corect că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 230 din 2
august 2007 emisă de intimata Garda Națională de Mediu nu poate fi examinată
prin prisma dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. care reglementează procedura
specială a ordonanței președințiale, întrucât Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ conține dispoziții exprese în această materie.
Potrivit art. 28 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Codului
de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul
raporturilor de putere. Câtă vreme însă instituția suspendării executării actului
administrativ este reglementată atât din punctul de vedere al condițiilor de
admisibilitate cât și al procedurii de soluționare a cererii în Legea nr. 554/2004,
nu există nici o rațiune pentru invocarea dispozițiilor art. 581 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca
nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.
274 C. proc. civ. recurentul, căzut în pretenții, va fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul C.A. împotriva sentinței nr. 120 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata
sumei de 833 lei cheltuieli de judecată către intimata Garda Națională de
Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2008.