ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta SC C.V. SRL Dornești a chemat în judecată pe pârâtul M.F.P.

– C.A.A.F.I.P.A.S.M. prin D.G.F.P.S., solicitând anularea Deciziei nr. 061 din

19 februarie 2007 și a Deciziei nr. 351 din 11 octombrie 2006 emise de pârâtă.

Până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, reclamanta a solicitat suspendarea

executării deciziilor atacate.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din

27 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 160/39/2007, a admis cererea și a

dispus suspendarea executării celor două decizii, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

Instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr.

554/2004.

În acest sens, Curtea de

Apel a constatat că reclamanta a dovedit condiția urgenței, întrucât sigilarea

instalațiilor de producere a alcoolului duce la blocarea activității și este de

natură să producă pagube deosebite, ireparabile, constând în imposibilitatea

onorării contractelor în curs, pierderea pieței de desfacere și a forței de

muncă, putând genera intrarea în incapacitate de plată și chiar intrarea în

faliment.

Împotriva sus - menționatei

încheieri a declarat recurs pârâtul M.F.P., în prezent M.E.F., pentru motive pe

care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentul - pârât a arătat că admisibilitatea unei cereri de

suspendare a executării actului administrativ potrivit art. 15 din Legea nr.

554/2004 este condiționată de o justificare temeinică și de iminența producerii

unei pagube, cerințe a căror îndeplinire trebuie dovedită de partea interesată.

A mai arătat că măsura

suspendării este facultativă, în sensul că rămâne la latitudinea Instanței,

care apreciază în raport cu cele două cerințe menționate, care în cauză nu au

fost îndeplinite.

În consecință, recurentul - reclamant

a solicitat modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare

ca nefondată.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimata - reclamantă a arătat, în esență, că recursul a rămas fără

obiect, pentru că acțiunea principală în contencios administrativ a fost

soluționată prin sentința nr. 73 din 7 mai 2007 a Curții de Apel Suceava, care a constatat că la rândul său cererea de chemare în judecată a

rămas fără obiect ca urmare a împlinirii perioadei de 6 luni pentru care

autoritatea fiscală dispusese suspendarea autorizației de antrepozit fiscal,

prin actele administrative deduse judecății.

Pe fondul cauzei, intimata -

reclamantă a arătat că soluția Curții de Apel este corectă, deoarece în speță,

au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării

actului administrativ.

În dovedirea apărărilor

sale, intimata - reclamantă a depus la dosar copia sentinței nr. 73 din 7 mai 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte

constată că soluționarea acțiunii de fond prin sentința menționată nu lipsește

de obiect prezentul recurs.

Instanța de Fond a fost

investită cu o cerere de suspendare a executării formulată în cadrul acțiunii

principale având ca obiect anularea actului administrativ atacat, în temeiul

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caz în care suspendarea dăinuie până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Totodată, trebuie menționat

că Instanța de control judiciar are de verificat legalitatea încheierii de

suspendare a executării în raport cu împrejurările de fapt și de drept

existente la data pronunțării acesteia, iar nu în funcție de evoluția ulterioară

a litigiului de fond.

Din această perspectivă,

Înalta Curte constată că Instanța de Fond a reținut în mod corect îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 15, corelat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, în

forma în vigoare la data respectivă, pe baza analizei situației concrete în

care se afla reclamanta ca urmare a suspendării autorizației sale de antrepozit

fiscal.

De altfel, criticile

formulate de recurentul - pârât sub acest aspect au un caracter general și

imprecis, nereferindu-se la circumstanțele cauzei.

Este adevărat că măsura

suspendării executării actului administrativ are caracter facultativ, dar a

fost concepută de legiuitor ca un mijloc de protecție a particularilor contra

abuzurilor administrației, o garanție suplimentară a respectării principiului

legalității în activitatea administrativă.

De aceea, Instanța nu poate

aprecia temeinicia cererii de suspendare în mod arbitrar, ci prin raportare

strictă, pe de o parte, la condițiile prevăzute de lege și pe de altă parte, la

scopul reglementării, astfel cum a fost menționat mai sus.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

neexistând motive de casare sau de modificare a sentinței, conform art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.F.P. (în prezent M.E.F.) prin D.G.F.P.S. împotriva încheierii din

27 martie 2007 pronunțată de Curtea de Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 160/39/2007, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2007.