ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1896/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 318 din 13 februarie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.N.F.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., având ca obiect anularea Ordinului nr. 520 din 27 septembrie 2005 privind constituirea, organizarea și funcționarea Comisia de disciplină, constituită la nivelul pârâtei, suspendarea activității acesteia, precum și obligarea pârâtei să emită un nou ordin, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1210/2005, în sensul numirii membrilor reclamantului în cadrul comisiei respective. Pentru a hotărî astfel Instanța de Fond a reținut că, prin ordinul contestat, s-a aprobat componența comisiei de disciplină din cadrul A.N.A.F.

Instanța a mai reținut că, potrivit anexei 1 a acestui ordin, membrii comisiei au fost desemnați din organizațiile sindicale reprezentative în cadrul A.N.A.F., respectiv S.F.P. – A.N.A.F., F.N.S.F. și A.F.S.F.P.S.L. În ceea ce îl privește pe reclamant, Instanța a apreciat că, deși potrivit sentinței civilă nr. 7655 din 14 octombrie 2004, a Judecătoriei Sector 1 București, s-a constatat reprezentativitatea acestuia la nivelul unităților A.N.A.F., în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, nu se poate vorbi de o nelegală compunere a Comisiei de disciplină atâta vreme cât reglementarea din art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1210/2003 stipulează că membrii titulari sunt desemnați de către conducătorii instituției publice și de către organizația sindicală reprezentativă, fără a face vreo distincție în privința acesteia din urmă.

Pe cale de consecință, Instanța de Fond a apreciat că atâta vreme cât, dintre cele două sindicate ce-și dispută reprezentativitatea la nivelul A.N.A.F., respectiv reclamantul S.N.F.P. și F.N.S.F.P.S.L., ultima a participat cu membri desemnați în Comisia de disciplină, dispoziția legală, privind componența acestei comisii, a fost respectată în spiritul ei și nu există motiv de anulare a Ordinului contestat, cu atât mai mult cu cât reclamantul nici nu a făcut dovada reprezentativității sale în fața pârâtei în ciuda demersurilor acesteia din urmă de a depune hotărârea judecătorească sus menționată și statutul organizației. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.N.F.P., fără a-l motiva în drept.

Recurentul critică hotărârea fondului pentru greșita reținere a situației de fapt. Susține că nu a stat în pasivitate, dar intimata - pârâtă a ignorat sentința civilă nr. 7655 din 14 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 care constată reprezentativitatea sa potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996. Mai arată că Instanța de Fond a motivat în drept hotărârea atacată numai prin invocarea H.G. nr. 208/2005 prin care a fost abrogată H.G. nr. 1574/2003, fără să rețină și prevederile Legii nr. 130/1996. În fine, recurentul conchide că fiind două sindicate reprezentative la nivelul A.N.A.F., Comisia de disciplină trebuia să cuprindă membri ai ambelor organizații sindicale, după cum rezultă din litera și spiritul art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (1) lit. c) din H.G.

nr. 1210/2003. În recurs intimata nu a formulat întâmpinare. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice: „în cadrul fiecărei autorități și instituții publice se constituie, pin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, comisia de disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publice care le-au săvârșit”.

În concret, art. 5 alin. (1) lit. b) din același act normativ dispune că desemnarea propriu - zisă a membrilor titulari ai Comisiei de disciplină se face de către conducătorul instituției publice și de organizația sindicală reprezentativă la nivel de unitate. Instanța de Fond, examinând actul administrativ atacat: Ordinul nr. 520 din 27 septembrie 2005 privind constituirea, organizarea și funcționarea Comisiei de disciplină din cadrul A.N.A.F., emis de președintele A.N.A.F., a constatat în mod corect că este legal, fiind în acord cu textele legale enunțate. Necontestat, prin sentința civilă nr. 32/ FED din 14 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a constatat reprezentativitatea F.N.S.F.

la nivelul M.F.P. aparat propriu, A.N.A.F. și instituții subordonate, pe o perioadă de 4 ani, respectiv până la data de 14 iunie 2009. Instanța de Fond nu a ignorat sentința civilă nr. 7655 din 14 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care în temeiul art. 17 din Legea nr. 130/1996, republicată, s-a constatat că recurentul - reclamant este reprezentativ la nivelul A.N.A.F., referindu-se la aceasta de mai multe ori în cuprinsul sentinței atacate. Numai că analizând cele două hotărâri judecătorești, judecătorul fondului a reținut că la nivelul A.N.A.F. își dispută reprezentativitatea două organizații sindicale, din care numai una și-a desemnat reprezentanții în Comisia de disciplină, fără ca această împrejurare să atragă anularea actului administrativ în discuție.

Concluzia fondului este legală. Pentru ca un act administrativ să fie anulat trebuie demonstrat, conform teoriei nulităților din dreptul civil, aplicată principial și în dreptul administrativ, că la momentul emiterii sale s-a încălcat o normă juridică ce reglementează condițiile de fond (stabilite prin norme de drept administrativ material) sau de formă (stabilite prin reguli de drept administrativ procesual) impuse de lege. O astfel de dovadă nu s-a făcut în cauză. Astfel, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003, precitat, conducătorul A.N.A.F. a solicitat organizațiilor sindicale constituite la nivelul instituției publice să facă dovada reprezentativității lor și să-și desemneze membri în Comisia de disciplină.

Acest demers, în privința recurentului - reclamant, s-a realizat prin adresele din 24 iunie 2005 și din 26 iulie 2005. La niciuna din acestea recurentul - reclamant nu a răspuns. Tăcerea sau pasivitatea acestuia nu puteau impune instituției publice A.N.A.F. să amâne sine die constituirea comisiei de disciplină. Fără a prezenta nici o justificare, recurentul - reclamant răspunde la adresele menționate abia la data de 14 octombrie 2005, ulterior emiterii actului administrativ. Acest context factual, conduce la concluzia că ordinul atacat este legal, fiind emis cu respectarea legii, recurentul - reclamant neputând obține anularea lui prin invocarea propriei turpitudini. Cum din examinarea hotărârii atacate nu rezultă că există vreun motiv care să conducă la modificare ori casare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 318 din 13 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2007.