ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1896/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 318 din 13 februarie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.N.F.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.,

având ca obiect anularea Ordinului nr. 520 din 27 septembrie 2005 privind

constituirea, organizarea și funcționarea Comisia de disciplină, constituită la

nivelul pârâtei, suspendarea activității acesteia, precum și obligarea pârâtei

să emită un nou ordin, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1210/2005, în

sensul numirii membrilor reclamantului în cadrul comisiei respective.

Pentru a hotărî astfel Instanța

de Fond a reținut că, prin ordinul contestat, s-a aprobat componența comisiei

de disciplină din cadrul A.N.A.F.

Instanța a mai reținut că,

potrivit anexei 1 a acestui ordin, membrii comisiei au fost desemnați din organizațiile

sindicale reprezentative în cadrul A.N.A.F., respectiv S.F.P. – A.N.A.F., F.N.S.F.

și A.F.S.F.P.S.L.

În ceea ce îl privește pe

reclamant, Instanța a apreciat că, deși potrivit sentinței civilă nr. 7655 din

14 octombrie 2004, a Judecătoriei Sector 1 București, s-a constatat

reprezentativitatea acestuia la nivelul unităților A.N.A.F., în conformitate cu

dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, nu se poate

vorbi de o nelegală compunere a Comisiei de disciplină atâta vreme cât

reglementarea din art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1210/2003

stipulează că membrii titulari sunt desemnați de către conducătorii instituției

publice și de către organizația sindicală reprezentativă, fără a face vreo

distincție în privința acesteia din urmă.

Pe cale de consecință, Instanța

de Fond a apreciat că atâta vreme cât, dintre cele două sindicate ce-și dispută

reprezentativitatea la nivelul A.N.A.F., respectiv reclamantul S.N.F.P. și F.N.S.F.P.S.L.,

ultima a participat cu membri desemnați în Comisia de disciplină, dispoziția

legală, privind componența acestei comisii, a fost respectată în spiritul ei și

nu există motiv de anulare a Ordinului contestat, cu atât mai mult cu cât

reclamantul nici nu a făcut dovada reprezentativității sale în fața pârâtei în

ciuda demersurilor acesteia din urmă de a depune hotărârea judecătorească sus

menționată și statutul organizației.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.N.F.P., fără a-l motiva în

drept.

Recurentul critică hotărârea

fondului pentru greșita reținere a situației de fapt. Susține că nu a stat în

pasivitate, dar intimata - pârâtă a ignorat sentința civilă nr. 7655 din 14

octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 care constată reprezentativitatea sa

potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996. Mai arată că Instanța

de Fond a motivat în drept hotărârea atacată numai prin invocarea H.G. nr. 208/2005

prin care a fost abrogată H.G. nr. 1574/2003, fără să rețină și prevederile

Legii nr. 130/1996.

În fine, recurentul conchide

că fiind două sindicate reprezentative la nivelul A.N.A.F., Comisia de disciplină

trebuia să cuprindă membri ai ambelor organizații sindicale, după cum rezultă

din litera și spiritul art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (1) lit. c) din H.G. nr.

1210/2003.

În recurs intimata nu a

formulat întâmpinare.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată:

Potrivit art. 3 alin. (1)

din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice: „în cadrul fiecărei autorități și instituții publice se constituie, pin

act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice,

comisia de disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare

și propune sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publice care le-au

săvârșit”.

În concret, art. 5 alin. (1)

lit. b) din același act normativ dispune că desemnarea propriu - zisă a

membrilor titulari ai Comisiei de disciplină se face de către conducătorul

instituției publice și de organizația sindicală reprezentativă la nivel de

unitate.

Instanța de Fond, examinând

actul administrativ atacat: Ordinul nr. 520 din 27 septembrie 2005 privind

constituirea, organizarea și funcționarea Comisiei de disciplină din cadrul

A.N.A.F., emis de președintele A.N.A.F., a constatat în mod corect că este

legal, fiind în acord cu textele legale enunțate.

Necontestat, prin sentința

civilă nr. 32/ FED din 14 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, s-a constatat reprezentativitatea F.N.S.F. la nivelul M.F.P. aparat

propriu, A.N.A.F. și instituții subordonate, pe o perioadă de 4 ani, respectiv

până la data de 14 iunie 2009.

Instanța de Fond nu a

ignorat sentința civilă nr. 7655 din 14 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care în temeiul art. 17 din Legea nr. 130/1996,

republicată, s-a constatat că recurentul - reclamant este reprezentativ la

nivelul A.N.A.F., referindu-se la aceasta de mai multe ori în cuprinsul

sentinței atacate.

Numai că analizând cele două

hotărâri judecătorești, judecătorul fondului a reținut că la nivelul A.N.A.F.

își dispută reprezentativitatea două organizații sindicale, din care numai una

și-a desemnat reprezentanții în Comisia de disciplină, fără ca această

împrejurare să atragă anularea actului administrativ în discuție.

Concluzia fondului este

legală.

Pentru ca un act

administrativ să fie anulat trebuie demonstrat, conform teoriei nulităților din

dreptul civil, aplicată principial și în dreptul administrativ, că la momentul

emiterii sale s-a încălcat o normă juridică ce reglementează condițiile de fond

(stabilite prin norme de drept administrativ material) sau de formă (stabilite

prin reguli de drept administrativ procesual) impuse de lege.

O astfel de dovadă nu s-a

făcut în cauză.

Astfel, în temeiul art. 3 alin.

(1) din H.G. nr. 1210/2003, precitat, conducătorul A.N.A.F. a solicitat

organizațiilor sindicale constituite la nivelul instituției publice să facă

dovada reprezentativității lor și să-și desemneze membri în Comisia de

disciplină.

Acest demers, în privința

recurentului - reclamant, s-a realizat prin adresele din 24 iunie 2005 și din

26 iulie 2005. La niciuna din acestea recurentul - reclamant nu a răspuns. Tăcerea

sau pasivitatea acestuia nu puteau impune instituției publice A.N.A.F. să amâne

sine die constituirea comisiei de disciplină.

Fără a prezenta nici o

justificare, recurentul - reclamant răspunde la adresele menționate abia la

data de 14 octombrie 2005, ulterior emiterii actului administrativ.

Acest context factual,

conduce la concluzia că ordinul atacat este legal, fiind emis cu respectarea

legii, recurentul - reclamant neputând obține anularea lui prin invocarea

propriei turpitudini.

Cum din examinarea hotărârii

atacate nu rezultă că există vreun motiv care să conducă la modificare ori

casare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de

față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 318 din 13 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2007.