ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3655/2008

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința nr. 337 din 6 martie 2006,

Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis contestația formulată de

D.G. în contradictoriu cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină

Veterinară și intervenientul în nume propriu P.V.

A anulat decizia nr. 1687/2004, emisă

de pârâtă, pe care a obligat-o să restituie în natură către reclamantă

imobilele construcții și teren indicate în notificarea nr. 2856 din 18

octombrie 2001 și să emită o decizie motivată privind acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilele sau părțile de imobil ce nu pot fi

restituite în natură.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea în natură a

conacului alcătuit din teren arabil, vie, pădure de salcâm și baltă,

construcțiile aferente, precum și a livezii în suprafață de 10 ha, toate

situate în comuna Belciugatele, județul Călărași.

Notificarea a fost respinsă prin decizia nr.

1862 din 18 decembrie 2001, însă, împotriva acestei decizii, reclamanta a

formulat contestație, admisă de Tribunalul București prin decizia civilă nr.

530 din 31 mai 2004, prin care s-a dispus anularea deciziei și obligarea

pârâtei la soluționarea pe fond a notificării.

Prin decizia nr. 1687 din 14 septembrie

2004 a fost din nou respinsă notificarea, cu motivarea că terenul solicitat nu

face obiectul Legii nr. 10/2001, în condițiile în care reclamanta a primit 50

ha teren conform legilor fondului funciar, iar construcțiile fac obiectul art.

31 din Legea nr. 1/2000.

Tribunalul a mai reținut că reclamanta și

intervenientul au calitatea de moștenitori ai defuncților S.I. și P.E. de la

care, în temeiul Decretului nr. 83/1949, a fost preluată ferma și livada.

Pârâta are drept de proprietate asupra

bunurilor solicitate, iar respingerea notificării este nelegală, pentru că în

temeiul legilor fondului funciar pot fi restituite cel mult 10 ha teren. Pentru

suprafețele de teren rămase, este aplicabilă Legea nr. 10/2001, care

reglementează restituirea tuturor imobilelor preluate în mod abuziv.

Tribunalul a înlăturat susținerile

pârâtei că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că este situat în

extravilan, în raport de prevederile art.

V

alin. (1) și

(2) din Titlul 1 al Legii nr. 247/2005, conform cărora, se trimit spre

soluționare comisiilor de fond funciar doar notificările nesoluționate la data

intrării în vigoare a legii, ce au ca obiect imobile situate în extravilan.

Prin decizia nr. 81 din 6 februarie

2007, Curtea de Apel București, secția a

IV

a civilă, a admis

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe care a schimbat-o în tot, în

sensul că a respins contestația ca nefondată și a obligat intimații la 200 lei

cheltuieli de judecată către apelantă.

Instanța de apel a reținut că instanța

de fond, anulând decizia contestată, a obligat pârâta să restituie în natură și

în echivalent imobilul format din teren și construcții, fără a le identifica,

în condițiile în care reclamanta și intervenientul au solicitat prin notificare

restituirea în natură a conacului-construcții și a livezii în suprafață de 10

ha.

Imobilul solicitat se află în

extravilanul localității, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001.

Contestatorii au primit în baza legilor

fondului funciar suprafața de 50 ha teren din cele 100 ha teren preluate de

stat motiv pentru care nu poate fi aplicat art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs reclamanta.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a arătat că instanța de fond s-a pronunțat în limitele

stabilite de cererea de chemare în judecată.

A mai arătat recurenta, că art. 8 din

Legea nr. 10/2001 nu instituie o limită cantitativă de reconstituire a dreptului

de proprietate. Diferența dintre suprafața ce poate fi acordată pe baza legilor

fondului funciar și cea efectiv preluată face obiectul Legii nr. 10/2001.

Faptul că ulterior soluționării cererii

sale, art. 8 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat, în sensul că sfera

terenurilor exceptate de la restituire a fost extinsă asupra tuturor

terenurilor situate în extravilan, nu are relevanță, datorită normelor

tranzitorii din Legea nr. 247/2005, care au în vedere notificările

nesoluționate.

Recurenta a mai arătat că instanța de

apel a omis să observe că cererea avea ca obiect construcții, care fac în mod

cert obiectul Legii nr. 10/2001 și care nu sunt exceptate de la restituire,

conform art. 8 din legea specială.

După data pronunțării deciziei instanței

de apel, intervenientul P.V.E. a decedat, motiv pentru care, în procedura de

soluționare a recursului, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia,

U.O., U.G., G.R. și G.A.

Criticile formulate sunt fondate, pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Atât prin notificare cât și prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta D.G., care la termenul din 24 ianuarie 2005, în

fata instanței de fond, a cerut introducerea în cauză și a lui P.V.E., alături

de care a formulat notificarea, a solicitat restituirea în natură a imobilului

construcții și teren, respectiv 10 ha livadă, iar instanța de fond s-a

pronunțat asupra ambelor categorii de imobile.

Instanța de apel, însă, s-a limitat în

analiza sa numai asupra aspectelor care țin de regimul juridic al terenului,

raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și, deși a schimbat în tot

sentința și a respins în totalitate contestația, a ignorat faptul că și

construcțiile ce au constituit conacul fac obiectul cererii de chemare în

judecată și al notificării și că s-a formulat un motiv de apel care privește

soluția restituirii în natură a construcțiilor, pronunțată prin sentința

apelată.

Or, neprezentarea motivelor care au

determinat admiterea apelului, inclusiv cu privire la construcții, schimbarea

în tot a sentinței apelate și respingerea contestației face ca decizia

instanței de apel să fie nemotivată, ceea ce atrage incidența motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cum, în lipsa motivării hotărârii

atacate, instanța de control judiciar nu poate cunoaște considerentele de fapt

și de drept care au condus la adoptarea soluției privind construcțiile

solicitate, se impune admiterea recursului, fără a mai fi necesar a fi

verificate și celelalte motive de recurs, casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecarea apelului aceleiași curți de apel.

La rejudecare se vor analiza aspectele care țin

de cererea privind restituirea construcțiilor și se vor avea în vedere toate

celelalte apărări formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta D.G. împotriva deciziei nr. 81 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel

București, secția a IV a civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2008.