ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3102/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta N.E. a chemat în judecată

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București și a solicitat

anularea deciziei nr. 2194 din 14 februarie 2002 emisă de pârâtă prin care a fost

respinsă cererea de restituire a terenului „gârlă” situat în comuna Belciugatele,

județul Călărași.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că solicită restituirea în natură a cotei părți de teren ce i se cuvine ca moștenitoare

a lui T.C.I., tatăl său, fiul lui R.C. și al A.C.T., mama sa, fiica lui N.I.D. care

au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin contractul de vânzare-cumpărare

din 6 mai 1928.

Tribunalul București, secția a V-a civilă

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 731 din 13 septembrie 2002

a respins contestația.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, prin decizia civilă nr. 366 din 23 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta N.E. împotriva sentinței civile nr. 731 din 13 septembrie

2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ,

cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în

sensul Legii nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei civile

nr. 366 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat

recurs reclamanta N.E., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut în esență că a făcut dovada calității sale procesuale active,

a calității sale de moștenitoare a defuncților D.I.N., bunicul matern și C.R., bunicul

patern.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii

constând în restituirea în natură, sau după caz, prin echivalent persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. De prevederile

legii beneficiază, conform art. 4 alin. (2) și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Instanțele de fond și de apel au reținut

corect că reclamanta nu a făcut dovada calității sale procesuale active.

Astfel, aceasta a invocat drept titlu

de proprietate al autorilor săi contractul din 26 mai 1928; în preambulul acestui

act figurează drept cumpărători 83 de persoane; între cele 46 de persoane care au

semnat actul nu figurează D.N. și nici R.C. Terenul ce a făcut obiectul acestui

act nu este determinat ca întindere făcându-se referire la „balta cu stuful ei din

comuna Belciugatele, în actuala ei formă și întindere, astfel cum a rămas în urma

lucrărilor de expropriere și cadastrare”. Nu s-a făcut nici proba modalității de

preluare de către stat, a întinderii suprafeței și a persoanelor din patrimoniul

cărora imobilul a trecut în patrimoniul acestuia după 6 martie 1945.

De asemenea, reclamanta nu a depus certificate

care să ateste calitatea sa de moștenitoare a defuncților D.I.N. și C.R. și cota

parte ce i se cuvine.

Față de considerentele menționate, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta N.E. împotriva deciziei nr. 336/A din 23 iunie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.