ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată la Tribunalul București, reclamantul G.A. a solicitat anularea Ordinului nr. 1105/2005 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la încetarea de drept a raportului de serviciu, pe motivul îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4177 din 24 octombrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 2605 din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G.A.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cazul reclamantului nu a existat acordul conducătorului instituției publice de a-și continua activitatea. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs G.A., care a motivat că din cuprinsul Legii nr. 164/2001 rezultă că pensionarii militari pot cumula pensia cu salariul și că pot lucra în sectorul public pe durată nedeterminată. Recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a fost încadrat la data de 1 decembrie 1997, în funcția de revizor contabil, la data respectivă fiind pensionar, iar de la date de 1 octombrie 2000 a îndeplinit funcția de Șef Serviciu Audit Public Intern, funcție publică din care a fost eliberat la data emiterii ordinului contestat.

Astfel, Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1105 din 20 iunie 2005 a fost emis în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 39/2005, potrivit căreia s-a modificat art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, în sensul că încetarea raporturilor de serviciu a funcționarilor publici poate avea loc la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcționarului public. Susținerile reclamantului-recurent, în sensul că încetarea raporturilor de serviciu în baza ordinului contestat este nelegală, întrucât nu se găsește în situația de a îndeplini condițiile de pensionare, fiind deja pensionar, sunt nefondate.

Astfel, recurentul ignoră dispozițiile enunțate în preambulul O.U.G. nr. 39/2005, potrivit căruia adoptarea unei astfel de modificări a statutului funcționarilor publici „se impune pentru a permite conducătorilor autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală, care nu își exprimă acordul cu privire la continuarea activității, să constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu în cazul funcționarilor publici care, deși îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, nu solicită pensionarea pentru limită de vârstă”. În aceste condiții instanța, în mod corect a reținut că legalitatea încetării raporturilor de serviciu ale recurentului este determinată de aplicarea în cauză a dispozițiilor O.U.G.

nr. 39/2005 și aplicarea principiului de drept „cine poate mai mult poate și mai puțin”, în sensul că pentru comunicarea raportului de muncă pentru funcționarii publici care deși îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu solicită pensionarea pentru limită de vârstă este necesar acordul conducătorilor cu privire la continuarea activității. De altfel, această posibilitate de a da sau nu acordul pentru continuarea activității acestor persoane este prevăzută și în art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia „Asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului”.

În aceste condiții, este evident că legiuitorul a intenționat să sublinieze în mod special această posibilitate și în ceea ce-i privește pe funcționarii publici. Având în vedere considerentele prezentate recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentințe civile nr. 2605 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.