ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la

Tribunalul București, reclamantul G.A. a solicitat anularea Ordinului nr. 1105/2005

emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, referitor la încetarea de drept a raportului de serviciu, pe

motivul îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului

minim de cotizare pentru pensionare.

Tribunalul București, prin

sentința civilă nr. 4177 din 24 octombrie 2006, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2605

din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul G.A.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în cazul reclamantului nu a existat

acordul conducătorului instituției publice de a-și continua activitatea.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs G.A., care a motivat că din cuprinsul Legii nr. 164/2001

rezultă că pensionarii militari pot cumula pensia cu salariul și că pot lucra

în sectorul public pe durată nedeterminată.

Recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a fost

încadrat la data de 1 decembrie 1997, în funcția de revizor contabil, la data

respectivă fiind pensionar, iar de la date de 1 octombrie 2000 a îndeplinit

funcția de Șef Serviciu Audit Public Intern, funcție publică din care a fost

eliberat la data emiterii ordinului contestat.

Astfel, Ordinul Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1105

din 20 iunie 2005 a fost emis în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 39/2005,

potrivit căreia s-a modificat art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999,

privind statutul funcționarilor publici, în sensul că încetarea raporturilor de

serviciu a funcționarilor publici poate avea loc la data îndeplinirii

cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare

pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare

pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcționarului public.

Susținerile

reclamantului-recurent, în sensul că încetarea raporturilor de serviciu în baza

ordinului contestat este nelegală, întrucât nu se găsește în situația de a

îndeplini condițiile de pensionare, fiind deja pensionar, sunt nefondate.

Astfel, recurentul ignoră

dispozițiile enunțate în preambulul O.U.G. nr. 39/2005, potrivit căruia

adoptarea unei astfel de modificări a statutului funcționarilor publici „se

impune pentru a permite conducătorilor autorităților și instituțiilor publice

din administrația publică centrală și locală, care nu își exprimă acordul cu

privire la continuarea activității, să constate încetarea de drept a

raporturilor de serviciu în cazul funcționarilor publici care, deși îndeplinesc

condițiile prevăzute de lege, nu solicită pensionarea pentru limită de vârstă”.

În aceste condiții instanța,

în mod corect a reținut că legalitatea încetării raporturilor de serviciu ale

recurentului este determinată de aplicarea în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 39/2005

și aplicarea principiului de drept „cine poate mai mult poate și mai puțin”, în

sensul că pentru comunicarea raportului de muncă pentru funcționarii publici

care deși îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu solicită pensionarea

pentru limită de vârstă este necesar acordul conducătorilor cu privire la

continuarea activității.

De altfel, această

posibilitate de a da sau nu acordul pentru continuarea activității acestor

persoane este prevăzută și în art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, potrivit

căruia „Asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege

pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepția pensiei

anticipate și pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai

cu acordul angajatorului”.

În aceste condiții, este

evident că legiuitorul a intenționat să sublinieze în mod special această

posibilitate și în ceea ce-i privește pe funcționarii publici.

Având în vedere

considerentele prezentate recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.A. împotriva sentințe civile nr. 2605 din 26 octombrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.