- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 31 mai 2007
Decizia nr. 2833/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2783/2006 a Curții de Apel București
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2783 din 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.C., în contradictoriu cu pârâții M.A. și secția pensii militare din cadrul D.F.C. a M.A. Drept urmare, a constatat că reclamantul întrunea condițiile pentru încadrarea în funcția de șef birou expertiză documente, activități internaționale de stat major și resurse umane din cadrul D.I.E.P.A., a obligat pârâtul M.A. să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale corespunzătoare acestei funcții, începând cu luna ianuarie 2006 și a dispus recalcularea salariilor compensatorii în raport cu aceeași funcție.
Totodată, Instanța de judecată a anulat decizia de pensionare și a obligat secția pensii militare să emită o nouă decizie în raport de noile venituri ale reclamantului. Prin încheierea de ședință din 9 mai 2006, Instanța de Fond a respins excepția de necompetență materială, invocată de reclamant, precum și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei secția pensii militare și lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul M.A. Cu privire la excepția de necompetență materială, Instanța a reținut că obiectul acțiunii se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constând în controlul de legalitate al refuzului de încadrare a reclamantului în funcția câștigată prin concurs, capetele de cerere privind recalcularea salariilor și a drepturilor de pensie având caracter accesoriu, întrucât vizează modalitatea de reparare a pretinsei pagube cauzate reclamantului.
Referitor la celelalte două excepții, s-a reținut că, deși nu este persoană juridică, făcând parte din structura M.A., secția pensii militare are capacitate de drept public, exercitându-și propriile atribuții prevăzute de lege în regim de putere publică, astfel încât poate sta în proces în nume propriu, pe de o parte, și că reclamantul s-a conformat normelor speciale aplicabile militarilor, potrivit Regulamentului de ordine interioară în unitate (R.G. 1), formulând cerere de primire la raport din data de 22 februarie 2005. Pe fond, prima Instanță a reținut, în esență, că argumentele invocate de instituția pârâtă nu sunt în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât nu i se poate refuza unei persoane numirea într-o funcție, doar pe baza faptului că în viitor ar fi posibil să ajungă într-o situație de incompatibilitate sau într-o situație în care numirea în funcție nu ar mai fi posibilă.
Faptul că, între timp, reclamantul a împlinit vârsta pentru promovarea în grad și a promovat efectiv nu poate fi interpretat în defavoarea acestuia, întrucât la data promovării i se refuzase numirea în funcție, astfel încât acesta a luat decizia de promovare în raport de situația în care se afla la acel moment. Împrejurarea că reclamantul beneficiază, în acest mod, atât de venituri suplimentare aferente funcției, cât și de venituri corespunzătoare gradului de colonel, este consecința culpei exclusive a instituțiilor pârâte, care au refuzat la momentul desfășurării concursului numirea în funcție a reclamantului. În plus, reține Instanța de Fond, obținerea unor venituri suplimentare aferente atât funcției solicitate, cât și gradului de colonel, nu vine în contradicție cu nici o dispoziție legală.
Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivare recurentul arată că:
Instanța de Fond a respins în mod eronat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a secției pensii militare, ignorând faptul că această structură nu are personalitate juridică. În plus, M.A. are competența de a reprezenta în Instanță unitățile militare subordonate.
Considerentele fondului nu se bazează pe prevederi legale, ci pe simple aserțiuni fără fundament juridic și chiar ilogice. Recurentul indică faptul că reclamantul nu putea obține venituri aferente funcției solicitate atâta vreme cât nici nu a fost încadrat pe funcția respectivă, pentru a nu fi încălcate prevederile art. 74 din Legea nr. 80/1995.
Au fost interpretate greșit prevederile art. 53 - 56 din Legea nr. 80/1995, precum și cele cuprinse în H.G. nr. 582/2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. Reclamantul nu putea refuza avansarea întrucât acest lucru ar fi echivalat cu dorința acestuia de a nu-și mai continua activitatea în cadrul ministerului.
Nu s-a avut în vedere spiritul dispozițiilor cuprinse în art. 74 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, preferându-se o aplicare brută a legii ce reglementează activitatea militară.
Nu există temei legal pentru obligarea ministerului la plata diferențelor de drepturi salariale începând cu luna ianuarie 2006, în condițiile în care, dacă reclamantul ar fi îndreptățit, acestea ar trebui acordate de la data numirii în funcție și până la data pensionării.
Instanța nu a reținut apărarea ministerului în sensul că atribuțiile comisiei de selecție se limitează doar la selecționarea cadrelor militare care au vocație pentru ocuparea funcției respective, decizia finală, privind numirea în funcție, aparținând unor persoane cu funcții de conducere, conform Ordinul M.A.N. nr. 0150/2003. Prin întâmpinare, intimatul - reclamant T.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele Instanței de Fond. În plus a susținut că nu există suport legal pentru a considera că decizia comisiei de selecție este facultativă pentru persoana competentă să dispună numirea în funcție, întrucât astfel s-ar ajunge, de fapt, la eludarea principiului numirii în funcție prin concurs sau examen. A arătat că Instanța a răspuns motivat și convingător la toate apărările formulate de pârât, neexistând motiv pentru reformarea hotărârii. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi. Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Prin încheierea pronunțată la 9 mai 2006, Instanța de Fond a calificat corect, potrivit art. 84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, stabilind că aceasta se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obiectul vizează controlul de legalitate al refuzului de încadrare a reclamantului în funcția câștigată prin concurs, conform art. 74 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, modificată și completată, și al avizului negativ emis în cadrul unei proceduri administrative de către Secretarul de stat, șef al D.I.E.P.A. din cadrul M.A.N., comunicat prin adresa din 8 februarie 2005. Cât privește capetele de cerere privind recalcularea salariilor și a drepturilor de pensie s-a reținut că acestea au caracter accesoriu, referindu-se la modalitatea de reparare a pretinsei pagube cauzate reclamantului. 1. Prin aceeași încheiere, soluționând excepțiile invocate de M.A.N., Instanța de Fond le-a respins cu motivarea expusă în preambulul prezentelor considerente. Soluția Instanței de Fond este legală. Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a secției pensii militare (singura reiterată prin motivele de recurs) Înalta Curte constată că aceasta a fost corect respinsă, întrucât lipsa personalității juridice este nerelevantă potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Această structură a recurentului are capacitate de drept public, exercitându-și atribuțiile legale în regim de putere publică. Împrejurarea învederată de recurent, referitoare la faptul că reprezintă în Instanță structura în discuție nu poate conduce la o altă concluzie, atât timp cât reprezentarea judiciară nu este legată de capacitatea de folosință ci, potrivit art. 42 C. proc. civ., de capacitatea de exercițiu. 2. Sentința fondului este coerent motivată. Apărările recurentului - pârât au fost respinse în mod întemeiat, textul art. 74 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, modificată și completată, fiind interpretat în corelație cu celelalte dispoziții din această lege și cu principiile de drept consacrate. Faptul că nu s-a indicat un text de lege pentru fiecare considerent formulat nu contravine prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care, practic, aprecierea asupra existenței refuzului nejustificat se cantona la interpretarea unui singur text, cel anterior menționat. Sintagma „venituri aferente funcției solicitate”, utilizată de Judecătorul fondului nu vizează veniturile efectiv obținute ca urmare a îndeplinirii funcției respective, după cum susține tendențios recurentul, ci, veniturile pe care le-ar fi putut obține intimatul - pârât dacă ar fi fost promovat efectiv. 3 și 4. Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, modificată și completată: „la numirea în funcție se va respecta principiul conform căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii să nu fie subordonați altora cu grade mai mici”. Teza recurentului pornește de la premisa că acest text trebuie interpretat în sensul că la numirea în funcție trebuie să se verifice îndeplinirea acestei condiții și în viitor, acesta fiind, în opinia sa, spiritul reglementării. Raționamentul judecătorului fondului este, și în această privință, la adăpost de orice critică. Într-adevăr, nu există nici un temei legal și nici o altă rațiune pentru a accepta punctul de vedere al recurentului, în sensul că la momentul numirii în funcție să se verifice dacă în viitor persoana îndreptățită ar putea să îndeplinească condițiile pentru promovarea în grad înaintea șefului său. Prevederile art. 53 - 56 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată precum și întreaga reglementare cuprinsă în H.G. nr. 582/2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, indicate de recurent în susținerea motivului al III-lea nu pot conduce la o altă concluzie. Rămân la nivelul de simple speculații, considerentele recurentului legate de avansarea obligatorie a intimatului - pârât la împlinirea vârstei pentru promovarea în grad ori la autoexcluderea acestuia din rândul cadrelor militare prin refuzul avansării, întrucât, cum s-a arătat, la momentul refuzului autorității acestea nu erau efective. 6. Este real că numirea în funcție nu intră în competența comisiei de selecție, stabilită de art. 75 1 din Legea nr. 80/1995, art. 51 alin. (1) și art. 52 din H.G. nr. 582/2001 precum și prin dispozițiile art. 7 pct. 2 din Anexa nr. 3 a Ordinului M.A.N. nr. M 145/2001. Numirea în funcție a ofițerilor este o etapă administrativă ulterioară desemnării candidatului câștigător de către comisie, care se realizează în condițiile art. 78 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată, Ordinul M.A.N. nr. M 50/2003. Aceste aspecte nu au constituit însă subiect de dispută la fondul cauzei, astfel că nu au fost examinate de Instanță. Ceea ce s-a stabilit în mod legal a fost că în etapa numirii, în limitele puterii discreționare conferite de reglementările existente, secretarul de stat, șeful D.I.E.P.A. nu putea refuza numirea intimatului - pârât în funcția de șef birou expertiză documente și activități internaționale în cadrul departamentului respectiv invocând prevederile art. 74 din lege, citate anterior, pentru motivele deja expuse. 5. În fine, acesta este singurul motiv de recurs fondat care va atrage admiterea recursului, pentru greșita stabilire a perioadei pentru care se acordă despăgubirile. Instanța fondului, fără a motiva, a reținut că drepturile salariale corespunzătoare funcției urmează să se calculeze începând cu luna ianuarie 2006. Or concursul pentru promovarea în funcție s-a desfășurat la data de 28 ianuarie 2005, etapa numirii fiind ulterioară. În plus, prin Decizia nr. 0110085/2005 emisă de recurent, s-a admis cererea de pensionare pentru activitatea depusă formulată de intimat, stabilindu-se acordarea drepturilor specifice cu începere de la 3 iunie 2005. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., pentru motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica sentința numai în ceea ce privește perioada pentru care este obligat pârâtul să plătească drepturile salariale corespunzătoare funcției, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, indicând această perioadă ca fiind cuprinsă între 1 februarie 2005 și 31 mai 2005. Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 2783 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, numai în ceea ce privește perioada pentru care este obligat pârâtul M.A. să plătească reclamantului T.C. drepturile salariale corespunzătoare funcției, care este cuprinsă între 1 februarie 2005 - 31 mai 2005. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.