ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2845/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 01 septembrie

2006, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. și

C.E.P.H.A. a sectorului 6, București, anularea Deciziei nr. 4822 din 30 iulie

2006 emisă de prima pârâtă și încadrarea sa în gradul II accentuat de handicap.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că decizia menționată este nelegală, având în vedere că din

actele pe care le-a prezentat comisiei rezultă că îndeplinește condițiile

pentru încadrarea în gradul II, accentuat, de handicap, iar nu în gradul III de

handicap.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 659 din 01

martie 2007, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că, prin certificatul din 30 mai 2006, C.E.P.H.A. a sectorului 6, București, s-a constatat că reclamantul are un grad de handicap

mediu, nerevizuibil.

Urmare contestației

formulate de reclamant împotriva acestui certificat, prin Decizia nr. 4822/2006

C.S.E.P.H.A., a constatat că acesta se încadrează în gradul III de handicap cu

diagnosticul clinic hipoacuzie de percepție profundă U.D., cofoză U.S., sechele

post otitice, protezat U.S., decizie cu caracter permanent, nerevizuibil.

A mai reținut Instanța că

prin actele depuse, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor

prevăzute de Ordinul M.S. nr. 726/2002 pentru încadrarea în categoria

persoanelor cu handicap accentuat.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul O.I., fără a-l motiva în

drept.

Recurentul critică hotărârea

fondului sub aspectul ignorării înscrisurilor care demonstrau că poate fi

încadrat în gradul de handicap accentuat sau chiar grav, începând cu data de 28

mai 2003. Indică în acest sens: actele medicale emise de M.S., audiogramele și

biletele de ieșire din sanatoriu din anii 2004 - 2006.

La rândul său, intimata C.S.E.P.H.A.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

A susținut că Instanța de Fond

a examinat actele medicale prezentate de reclamant dar a respins acțiunea întrucât

acesta nu a dovedit că îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul M.S. nr. 726/2002

pentru a putea fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap accentuat.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticii formulate ce poate fi încadrată în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., a apărării cuprinse în întâmpinare, precum și din oficiu, în baza

aceluiași text, Înalta Curte constată:

Actul administrativ cenzurat

de Curtea de Apel este Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4822 din 20

iulie 2006, emisă de C.S.E.P.H.A., din cadrul A.N.P.H., prin care recurentul - reclamant

a fost încadrat în gradul de handicap „Mediu Gr. III”, cu diagnosticul clinic hipoacuzie

de percepție profundă U.D., cofoză U.S., sechele post otitice, protezat U.D.

Atât în cererea de chemare

în judecată, cât și în motivele de recurs se invocă depășirea limitelor puterii

discreționare, de apreciere, a comisiei superioare asupra handicapului său,

reflectat în diagnosticele clinice stabilite în decursul anilor. Fără a indica un

act medical concret care să ateste încadrarea sa în gradul de handicap accentuat,

recurentul trimite la toate actele medicale pe care le-a depus la dosarul

cauzei (atât la dosarul de fond cât și, din nou, la dosarul de recurs),

solicitând Înaltei Curți să verifice conformitatea dintre diagnosticul indicat în

acestea și cel avut în vedere de comisie la stabilirea gradului de handicap.

Analizând toate actele

medicale prezentate de recurent Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de

Instanța de Fond este la adăpost de orice critică, recursul fiind nefondat.

Astfel, potrivit criteriilor

stabilite prin Ordinul M.S. nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se

stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție

specială a acestora, pot fi încadrate în categoria persoanelor cu handicap

accentuat numai persoanele: 1) cu hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce

cu demutizare slabă/ nulă, cu tulburări grave de comunicare (surdomutitate) și

2) cu tulburări de auz bilaterale, dobândite precoce (copilărie, adolescență),

cu pierdere de peste 70 db., calculată pe audiogramă, ce se protejează greu,

asociate cu tulburări psihice și de limbaj.

La fiecare din cele două

puncte indicate în ordin toate criteriile (condițiile) pentru stabilirea

gradului de handicap sunt prevăzute cumulativ. Astfel, chiar dacă hipoacuzia U.D.

este congenitală sau dobândită în copilărie (aspect ce rezultă, de exemplu, din

certificatul medical nr. 308/18 mai 2006 emis de I.F.A.C.F ORL - D.H. pentru a

putea fi încadrat în gradul de handicap solicitat trebuie probate, între altele,

și tulburarea gravă de comunicare, respectiv tulburarea psihică.

Or, în cauză nu există nici

un element din care să rezulte că recurentul ar avea astfel de tulburări. Mai

mult, el nici măcar nu le invocă.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul O.I. împotriva sentinței civile nr. 659 din 1 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2007.