ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2845/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 01 septembrie 2006, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. și C.E.P.H.A. a sectorului 6, București, anularea Deciziei nr. 4822 din 30 iulie 2006 emisă de prima pârâtă și încadrarea sa în gradul II accentuat de handicap. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia menționată este nelegală, având în vedere că din actele pe care le-a prezentat comisiei rezultă că îndeplinește condițiile pentru încadrarea în gradul II, accentuat, de handicap, iar nu în gradul III de handicap. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 659 din 01 martie 2007, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că, prin certificatul din 30 mai 2006, C.E.P.H.A. a sectorului 6, București, s-a constatat că reclamantul are un grad de handicap mediu, nerevizuibil. Urmare contestației formulate de reclamant împotriva acestui certificat, prin Decizia nr. 4822/2006 C.S.E.P.H.A., a constatat că acesta se încadrează în gradul III de handicap cu diagnosticul clinic hipoacuzie de percepție profundă U.D., cofoză U.S., sechele post otitice, protezat U.S., decizie cu caracter permanent, nerevizuibil. A mai reținut Instanța că prin actele depuse, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor prevăzute de Ordinul M.S. nr. 726/2002 pentru încadrarea în categoria persoanelor cu handicap accentuat.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul O.I., fără a-l motiva în drept. Recurentul critică hotărârea fondului sub aspectul ignorării înscrisurilor care demonstrau că poate fi încadrat în gradul de handicap accentuat sau chiar grav, începând cu data de 28 mai 2003. Indică în acest sens: actele medicale emise de M.S., audiogramele și biletele de ieșire din sanatoriu din anii 2004 - 2006. La rândul său, intimata C.S.E.P.H.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A susținut că Instanța de Fond a examinat actele medicale prezentate de reclamant dar a respins acțiunea întrucât acesta nu a dovedit că îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul M.S.

nr. 726/2002 pentru a putea fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap accentuat. Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., a apărării cuprinse în întâmpinare, precum și din oficiu, în baza aceluiași text, Înalta Curte constată: Actul administrativ cenzurat de Curtea de Apel este Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4822 din 20 iulie 2006, emisă de C.S.E.P.H.A., din cadrul A.N.P.H., prin care recurentul - reclamant a fost încadrat în gradul de handicap „Mediu Gr. III”, cu diagnosticul clinic hipoacuzie de percepție profundă U.D., cofoză U.S., sechele post otitice, protezat U.D. Atât în cererea de chemare în judecată, cât și în motivele de recurs se invocă depășirea limitelor puterii discreționare, de apreciere, a comisiei superioare asupra handicapului său, reflectat în diagnosticele clinice stabilite în decursul anilor.

Fără a indica un act medical concret care să ateste încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, recurentul trimite la toate actele medicale pe care le-a depus la dosarul cauzei (atât la dosarul de fond cât și, din nou, la dosarul de recurs), solicitând Înaltei Curți să verifice conformitatea dintre diagnosticul indicat în acestea și cel avut în vedere de comisie la stabilirea gradului de handicap. Analizând toate actele medicale prezentate de recurent Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de Instanța de Fond este la adăpost de orice critică, recursul fiind nefondat. Astfel, potrivit criteriilor stabilite prin Ordinul M.S.

nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, pot fi încadrate în categoria persoanelor cu handicap accentuat numai persoanele: 1) cu hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă/ nulă, cu tulburări grave de comunicare (surdomutitate) și 2) cu tulburări de auz bilaterale, dobândite precoce (copilărie, adolescență), cu pierdere de peste 70 db., calculată pe audiogramă, ce se protejează greu, asociate cu tulburări psihice și de limbaj. La fiecare din cele două puncte indicate în ordin toate criteriile (condițiile) pentru stabilirea gradului de handicap sunt prevăzute cumulativ.

Astfel, chiar dacă hipoacuzia U.D. este congenitală sau dobândită în copilărie (aspect ce rezultă, de exemplu, din certificatul medical nr. 308/18 mai 2006 emis de I.F.A.C.F ORL - D.H. pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap solicitat trebuie probate, între altele, și tulburarea gravă de comunicare, respectiv tulburarea psihică. Or, în cauză nu există nici un element din care să rezulte că recurentul ar avea astfel de tulburări. Mai mult, el nici măcar nu le invocă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinței civile nr. 659 din 1 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.