ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007) s-a dispus admiterea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile K.M.D. Onorariu translator pentru 3 ore, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pe fondul cauzei a fost acordat termen la data de 8 februarie 2008, orele 9,00, pentru când se va cita persoana extrădabilă la locul de reținere. S-a menținut delegația avocatului din oficiu de la acest termen.

S-a dispus emiterea unei adrese la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în atenția procurorului general pentru a solicita autorităților turce să înainteze copie de pe sentința de condamnare din 5 august 2005, pronunțată în lipsă de către Curtea cu Juri din Ankara, definitivă la data de 28 octombrie 2005 prin nerecurare, de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii de 6 ani și 3 luni aplicată prin această sentință, precum și pentru a comunica dacă, în cazul extrădării i se vor asigura persoanei extrădabile garanțiile respectării drepturilor procesuale, având în vedere faptul că sentința de condamnare a fost pronunțată în lipsa acestuia, relațiile fiind necesare pentru a se respecta dreptul acestuia la un proces echitabil.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 8 decembrie 2007, Curtea de Apel București a dispus prin încheierea de ședință din acea dată, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile K.M.D., cetățean de origine turcă și a fost emis în acest sens mandatul de arestare provizorie nr. 22 din 08 decembrie 2007 pentru 29 de zile, începând cu data de 09 decembrie 2007 până la 06 ianuarie 2008, inclusiv. Soluția a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5923/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursului declarat de persoana extrădabilă. Având în vedere și situația de fapt care a impus arestarea provizorie în vederea extrădării s-a constatat că este necesară prelungirea arestării provizorii pentru a se putea satisface cerințele dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, interval de timp necesar pentru completarea probatoriului.

În continuare, Curtea de Apel București a procedat conform dispozițiilor art. 48 și 54 din Legea nr. 302/2004. Pentru aceste considerente s-a dispus prelungirea arestării provizorii pe o perioadă de 30 zile, de la 17 ianuarie 2008 la 15 februarie 2008 inclusiv și pentru a se administra probatoriile solicitate, pe care l-a încuviințat astfel cum au fost formulate, a amânat cauza. Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs persoana extrădabilă K.M.D., fără a arăta în scris motivele. În recurs, la termenul de judecată de la 4 februarie 2008, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2), raportat la art. 6 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., constatând întemeiată cererea formulată de recurentul persoană extrădabilă pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, a amânat cauza pentru 6 februarie 2008. La termenul de astăzi, întrebat fiind, de către instanță, recurentul persoană extrădabilă prin intermediul interpretului, dacă are apărător ales, acesta a afirmat că nu a reușit să-și angajeze apărător, fiind de acord să fie asistat de apărătorul din oficiu desemnat. Apărătorul recurentului persoană extrădabilă, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestuia, arătând că recurentul este refugiat politic în Germania de 15 ani, perioadă în care nu a avut probleme cu justiția; solicitarea de extrădare se fundamentează pe o hotărâre din 1993, așa-zisa hotărâre din 1995, fiind rezultatul unui demers de verificare a hotărârii din 1993, verificare care s-a făcut în lipsa petiționarului. Concluziile parchetului asupra recursului declarat, precum și poziția recurentului persoană extrădabilă, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D.

împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală așa cum a fost modificat prin Legea nr. 224/2006 raportat la art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul persoanei extrădabile ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod corect și temeinic motivat prima instanță a examinat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect prelungirea măsurii arestării provizorii dispusă față persoană extrădabilă Kutiay Mehmet Dara pe o durată de 30 zile.

Înalta Curte constată că în cauză, prima instanță a analizat judicios actele și lucrările dosarului, reținând că autoritățile turce au solicitat inițial arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului K.M.D., acesta, fiind urmărit internațional pentru punerea în executare a unei pedepse de 6 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința emisă la data de 5 august 2005 în dosarul nr. 1992/120 Essas, în lipsă, împotriva sa de către Tribunalul pentru Cauze penale nr. 11 din Ankara pentru săvârșirea infracțiunii de participare la o organizație teroristă prevăzută de art. 168 2 , art. 31, art. 33, art. 40, art. 59 2 , art. 112 3 și art. 113 C. pen. turc, art. 68/D, art. 71 din Legea nr. 5237 și art. 5 din Legea privind combaterea terorismului.

În fapt, s-a reținut că la data de 15 mai 1992, persoana extrădabilă a primit grenade de mână, un revolver și mai multe cartușe de la un membru al organizației teroriste P.K.K., iar una din aceste grenade a explodat în cinematograful A. Potrivit informațiilor furnizate de statul turc, armamentul era destinat atacării Ministerului Afacerilor Interne, Televiziunii Turce și Cinematografului A. Faptele reținute în sarcina sus-numitului au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen., art. 32 alin. (1) Iit. c) din Legea nr. 535/2004 și art. 33 lit. a) din Legea nr. 535/2004, pedepsite cu închisoare de la 3 la 20 ani.

Măsura arestării provizorie a persoanei extrădabile K.M.D. a fost luată de către Curtea de Apel București, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 9 decembrie 2007, până la data de 06 ianuarie 2008 prin încheierea de ședință de la data de 8 decembrie 2007, măsură ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5923 din 9 decembrie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 31 decembrie 2007, aceeași primă instanță a dispus prelungirea duratei arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 07.01.2008 până la data de 16 ianuarie 2008 inclusiv.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București, în temeiul art. 44 și următoarele din Legea nr. 302/2004 cu cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia împotriva numitului K.M.D., cetățean turc, urmărit internațional pentru punerea în executare a unei pedepse de 6 ani și 3 luni închisoare. La termenul din 16 ianuarie 2008, la instanța de fond, reprezentantul parchetului, în conformitate cu dispozițiile art. 24 1 Din Legea nr. 302/2004 a solicitat emiterea unei adrese în vederea comunicării de către statul solicitant, dacă, în cazul extrădării, i se vor asigura persoanei extrădabile garanțiile respectării drepturilor procesuale, având în vedere faptul că sentința de condamnare a fost pronunțată în lipsa acestuia, relațiile fiind necesare pentru a se respecta dreptul acestuia la un proces echitabil.

Față de cererea formulată, apărătorul persoanei extrădabile a arătat că nu se opune solicitării și că are probatorii de administrat, în sensul că solicită o copie de pe sentința de condamnare, cu mențiunea definitivă și copie a mandatului de executare a acestei pedepse privative de libertate, acestea nefiind comunicate la dosar, invocând ca temei în drept art. 38 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 302/2004. Reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus probei solicitate, aspecte ce rezultă din partea introductivă a încheierii atacate.

Înalta Curte consideră că prima instanță în mod legal și motivat a dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile K.M.D., pe perioada menționată, în mod concret, în condițiile în care instanța a fost sesizată legal cu o cerere de extrădare, încuviințându-se administrarea de probe, așa încât au fost respectate condițiile stipulate de legiuitor în conținutul art. 46 alin. (6), așa cum a fost modificat prin Legea nr. 224/2006 cu referire la art. 45 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004. Așadar, în contextul cauzei a fost judicios apreciată necesitatea prelungirii arestării provizorii a persoanei extrădabile, nu numai în raport cu subzistența în continuare a condițiilor prevăzute de lege care au condus la luarea măsurii arestării provizorii, dar și pentru administrarea probelor încuviințate, în scopul judecării cererii de extrădare.

Înalta Curte consideră că încheierea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurent nu pot fi avute în vedere, acestea, vizând aspecte ce țin de soluționarea pe fond a cererii de extrădare, excedând obiectului prezentei cauze. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007). În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul persoană extrădabilă se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007). Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul persoană extrădabilă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2008.