ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2008

HOTĂRÂRE
06.02.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință din Camera de

Consiliu de la 16 ianuarie

2008 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007) s-a dispus admiterea cererii

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a prelungit arestarea

provizorie a persoanei extrădabile K.M.D.

Onorariu translator pentru 3 ore, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Pe fondul cauzei a fost acordat termen la data de 8 februarie 2008,

orele 9,00, pentru când se va cita persoana extrădabilă la locul de

reținere. S-a menținut delegația avocatului din

oficiu de la acest termen.

S-a dispus emiterea unei adrese la

Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București în atenția

procurorului general pentru a solicita autorităților

turce să înainteze copie de pe sentința de condamnare din 5 august 2005,

pronunțată în lipsă de către Curtea

cu Juri din Ankara, definitivă la data de

28 octombrie 2005 prin

nerecurare, de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii de 6 ani și 3 luni

aplicată prin această sentință, precum și pentru

a comunica dacă, în cazul extrădării i se vor asigura persoanei

extrădabile

garanțiile respectării drepturilor procesuale, având în

vedere faptul că sentința de condamnare a fost pronunțată în lipsa acestuia,

relațiile fiind

necesare pentru a se

respecta dreptul acestuia la un proces echitabil.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 8

decembrie 2007, Curtea de

Apel București a dispus prin încheierea de ședință din acea dată, arestarea

provizorie în vederea extrădării a

persoanei

extrădabile K.M.D., cetățean de origine turcă și a fost emis în acest sens

mandatul de arestare provizorie nr. 22 din 08 decembrie 2007

pentru 29

de zile, începând cu data de 09 decembrie 2007 până la 06 ianuarie 2008,

inclusiv.

Soluția a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5923/2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursului declarat de

persoana extrădabilă.

Având în vedere și situația de fapt care

a impus arestarea provizorie

în vederea extrădării s-a

constatat că este necesară prelungirea arestării provizorii pentru a se putea

satisface cerințele dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004,

interval de timp necesar pentru completarea probatoriului.

În continuare, Curtea de Apel București a procedat conform

dispozițiilor art. 48 și 54 din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente s-a dispus

prelungirea arestării provizorii

pe o perioadă de 30 zile,

de la 17 ianuarie 2008 la 15 februarie 2008 inclusiv și pentru a se administra

probatoriile solicitate, pe care l-a încuviințat astfel cum au fost formulate,

a amânat cauza.

Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs

persoana extrădabilă K.M.D., fără a arăta în

scris motivele.

În recurs, la termenul de judecată de la 4 februarie 2008, Înalta

Curte, conform art. 302 alin. (2), raportat la art. 6 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., constatând întemeiată cererea formulată de recurentul persoană

extrădabilă pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, a amânat cauza

pentru 6 februarie 2008.

La termenul de astăzi, întrebat fiind, de către instanță, recurentul

persoană extrădabilă prin intermediul

interpretului, dacă are apărător ales,

acesta a afirmat că nu a reușit

să-și angajeze apărător, fiind de acord să fie asistat de apărătorul din oficiu

desemnat.

Apărătorul recurentului persoană extrădabilă, în concluziile orale, în

dezbateri a solicitat în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea

recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond, revocarea măsurii

arestării preventive și punerea în libertate a acestuia, arătând că recurentul

este refugiat politic în Germania de 15 ani, perioadă în care nu a avut

probleme cu justiția; solicitarea de extrădare se fundamentează pe o hotărâre

din 1993, așa-zisa hotărâre din 1995, fiind

rezultatul

unui demers de verificare a hotărârii din 1993, verificare care s-a

făcut

în lipsa petiționarului.

Concluziile parchetului asupra recursului

declarat, precum și poziția

recurentului persoană

extrădabilă, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D. împotriva

încheierii pronunțate de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate,

cât și din oficiu, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală așa cum a fost modificat

prin Legea nr. 224/2006 raportat la art. 385

6

Curte apreciază recursul persoanei extrădabile ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

corect și temeinic motivat prima

instanță a examinat

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, având ca obiect prelungirea măsurii arestării provizorii

dispusă

față persoană extrădabilă Kutiay Mehmet Dara pe o durată de 30

zile.

Înalta Curte constată că în cauză, prima instanță a analizat judicios

actele și lucrările dosarului, reținând că autoritățile turce au solicitat

inițial arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului K.M.D., acesta,

fiind urmărit internațional pentru punerea în executare a unei pedepse de 6 ani

și 3 luni închisoare aplicată prin sentința emisă la

data de 5 august 2005 în dosarul nr. 1992/120 Essas, în lipsă,

împotriva sa de către Tribunalul pentru Cauze penale nr. 11 din Ankara pentru

săvârșirea

infracțiunii de participare la o organizație teroristă

prevăzută de art. 168

2

,

art. 31,

art. 33, art. 40, art. 59

2

, art. 112

3

și art. 113 C. pen.

turc,

art. 68/D, art. 71 din Legea nr.

5237 și art. 5 din Legea privind combaterea

terorismului.

În fapt, s-a reținut că la data de 15 mai 1992, persoana extrădabilă a

primit grenade de mână, un revolver și mai multe cartușe de la un membru al

organizației teroriste P.K.K., iar una din aceste grenade a explodat în

cinematograful A. Potrivit informațiilor furnizate de statul turc, armamentul

era destinat atacării Ministerului Afacerilor Interne, Televiziunii Turce și

Cinematografului A.

Faptele reținute în sarcina sus-numitului au corespondent în

legislația română, realizând conținutul

constitutiv al infracțiunilor prevăzute

de art. 217 alin. (4) C. pen., art.

32 alin. (1) Iit. c) din Legea nr. 535/2004 și art. 33 lit. a) din Legea nr. 535/2004,

pedepsite cu închisoare de la 3 la 20 ani.

Măsura arestării provizorie a persoanei extrădabile K.M.D. a fost luată

de către Curtea de Apel București, pe o durată de 29 de zile, începând cu data

de 9 decembrie 2007, până la data de 06 ianuarie 2008 prin încheierea de

ședință de la data de 8 decembrie 2007, măsură ce a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 5923 din 9 decembrie 2007 a înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Ulterior, prin încheierea de ședință din

data de 31 decembrie 2007, aceeași

primă instanță a dispus

prelungirea duratei arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de

10 zile, începând cu data de 07.01.2008 până la data de 16 ianuarie 2008

inclusiv.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța de

fond, respectiv Curtea de Apel București, în temeiul art. 44 și

următoarele din Legea nr. 302/2004 cu cererea de

extrădare formulată de

autoritățile judiciare din Republica Turcia

împotriva numitului K.M.D., cetățean turc, urmărit internațional pentru punerea

în

executare a unei pedepse de 6 ani și 3

luni închisoare.

La termenul din 16 ianuarie 2008, la

instanța de fond, reprezentantul

parchetului, în conformitate cu dispozițiile art. 24

1

Din Legea nr. 302/2004 a solicitat

emiterea unei adrese în vederea comunicării de către statul solicitant, dacă,

în cazul extrădării, i se vor asigura persoanei extrădabile garanțiile

respectării drepturilor procesuale, având în vedere faptul că sentința de

condamnare a fost pronunțată în lipsa acestuia, relațiile fiind necesare pentru

a se respecta dreptul acestuia la un proces echitabil.

Față de cererea formulată, apărătorul

persoanei extrădabile a arătat

că nu se opune solicitării

și că are probatorii de administrat, în sensul că solicită o copie de pe

sentința de condamnare, cu mențiunea definitivă și copie a mandatului de

executare a acestei pedepse privative de libertate, acestea nefiind comunicate

la dosar, invocând ca temei în drept art. 38 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus probei solicitate,

aspecte ce rezultă din partea introductivă a încheierii atacate.

Înalta Curte consideră că prima instanță în mod legal și motivat a

dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile K.M.D., pe

perioada menționată, în mod concret, în condițiile în

care instanța a fost sesizată legal cu o cerere de extrădare,

încuviințându-se administrarea de probe, așa încât au fost respectate

condițiile stipulate de legiuitor în conținutul art. 46 alin. (6), așa cum a

fost modificat prin Legea

nr. 224/2006 cu referire la art. 45 alin. (5)

și (6) din Legea nr. 302/2004.

Așadar, în contextul cauzei a fost judicios apreciată necesitatea

prelungirii arestării provizorii a persoanei extrădabile, nu numai în raport cu

subzistența în continuare a condițiilor prevăzute de lege care au condus la

luarea măsurii arestării provizorii, dar și pentru administrarea

probelor încuviințate, în scopul judecării

cererii de extrădare.

Înalta Curte consideră că încheierea pronunțată de prima instanță este

legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurent nu

pot fi avute în vedere, acestea, vizând aspecte ce țin de soluționarea pe fond

a cererii de extrădare, excedând obiectului prezentei cauze.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă

K.M.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția

a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr.

9196/2/2007 (3040/2007).

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat,

din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul persoană

extrădabilă se va plăti din fondul înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană

extrădabilă K.M.D. împotriva încheierii din 16

ianuarie

2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu

minori și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007).

Obligă recurentul persoană extrădabilă la

plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul persoană

extrădabilă se va plăti din fondul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-08-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4801/2005
a fost menținută arestarea provizorie pe o perioadă de 30 de zile de la 11 iulie 2007 până la 9 august 2005. Potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fiecare prelungire acordată nu va putea depăși 30 de zile, iar durata totală a m
ÎCCJ 2009-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2009
: De la 22 septembrie 2006 la 19 decembrie 2008, pentru recurenții inculpați V.G. și O.O. și de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008 pentru recurenții inculpați K.O. și A.N. Au fost obligați recurenții inculpați K.O., A.N., O. O. și V.
ÎCCJ 2005-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3561/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul penal nr
ÎCCJ 2005-07-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4558/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 55 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul penal
ÎCCJ 2009-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3106/2009
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 9 martie 2009 Curtea de Apel București a calificat sesizarea Biroului Executări Penale de cadrul Curții de Apel, secția a ll-a pe
Sursă