ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3561/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul penal nr. 821/2005, s-a respins, ca nefondată, opoziția de extrădare. A admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia, privind pe cetățeanul turc G.M. și a dispus extrădarea acestuia din România în Turcia. În baza art. 60 din Legea nr. 302/2004 a amânat extrădarea până la soluționarea cauzelor penale pe care G.M. le are pe rolul instanțelor de judecată din România. A menținut arestarea provizorie preventivă a persoanei extrădabile până la predarea efectivă a acesteia, conform art. 59 din Legea nr. 302/2004.

Cheltuielile judiciare și cele necesitate de extrădare vor fi suportate de statul român, iar onorariul interpretului de limba turcă din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Cu adresa nr. 1024/II-5/2005, din 11 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis acestei instanțe cererea de extrădare nr. 2004/720 din 27 decembrie 2004, formulată de Parchetul Republican Diyarbakir, Republica Turcia, prin care se solicită extrădarea, din România, în Turcia, a numitului G.M. Anterior, cu adresa nr. 586/II-5/2005 din 4 martie 2005, același parchet a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei sus-menționate.

Odată cu cererea de extrădare au fost trimise actele anexe prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, respectiv copii autentice ale mandatului de arestare în lipsă, o expunere a faptelor pentru care se solicită extrădarea și o copie a dispozițiilor legale din Turcia, aplicabile în cauză. Din examinarea dosarului cauzei se constată că G.M. este urmărit pentru punerea în executare a mandatului de arestare nr. 2004/273, emis la 1 noiembrie 2004 de Tribunalul Penal nr. 5 din localitatea Diyarbakir, în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii de apartenență la o organizație teroristă, P.K.K., respectiv furnizarea de arme și muniții membrilor organizațiilor teroriste și estorcate de bani de la traficanții de droguri în vederea finanțării organizațiilor teroriste, prevăzute de art. 31, art. 33, art. 40, art. 59, art. 102, art. 103, art. 125 și art. 168 C. pen.

turc și art. 1, art. 3 – art. 5 și art. 17 din Legea antiterorism a Republicii Turcia. Faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile constau în aceea că, împreună cu alte persoane, a plecat din localitatea natală pentru a adera la organizația teroristă P.K.K., în cadrul căreia a preluat numele de cod K. Acesta s-a aflat în partea de nord a Irakului pentru instruire/antrenament în gherilă și s-a reîntors în Turcia în anul 2000. Activitatea sa consta în perceperea unor taxe de la traficanții de droguri, sume care erau preluate în cadrul organizației teroriste. Potrivit informațiilor furnizate de statul solicitant, pedeapsa maximă aplicabilă în cauză potrivit legislației turcești este de 10 ani închisoare.

Prin încheierea nr. 3/ F din 4 martie 2005, pronunțată în cauză, s-a dispus în baza art. 45 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie, pe timp de 30 zile, a cetățeanului turc G.M., în vederea extrădării în Turcia și ulterior, această măsură a fost prelungită, succesiv, până la 11 iunie 2005, inclusiv. În cauză, persoana extrădabilă G.M. a formulat opoziție la extrădare, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi extrădat, deoarece: - cererea se referă la o infracțiune conexă unei infracțiuni politice, în cuprinsul H.G. nr. 784/2004, privind lista persoanelor fizice și juridice suspecte de săvârșirea sau de finanțarea actelor de terorism, nefiind menționat numele său și nici al organizației teroriste P.K.K.; - nu putea comite în anul 2004, în Turcia, faptele de care este acuzat, pentru că se afla încă din anul 2002, în România; - nu are certitudinea că va avea parte de un proces echitabil în fața instanțelor judiciare turcești.

Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana în cauză nu este cea urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare. Sub acest aspect, opoziția la extrădare formulată de G.M. nu este întemeiată, având în vedere următoarele considerente: Numele, prenumele și celelalte date de identificare ale persoanei extrădabile identificată și arestată preventiv provizoriu, la 4 martie 2005, în vederea extrădării, corespund datelor de identificare ale persoanei la care se referă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia. În cererea de extrădare privind pe G.M., autoritățile judiciare turcești menționează, printre altele, că organizația teroristă P.K.K.

și-a schimbat denumirea în K., iar în lista persoanelor juridice suspecte de săvârșirea sau de finanțarea actelor de terorism, aprobată prin H.G. nr. 784/2004 este înscris, ca atare, P.K.K. sub denumirile K.F.D.C., F.D.C.K. și K.A.D.E.K. În cererea de extrădare se menționează că faptele pentru care G.M. a fost dat în urmărire au fost săvârșite începând cu luna ianuarie 1994 și că acesta a continuat să desfășoare activități similare ulterior și în străinătate. Se menționează, în aceeași cerere de extrădare, că în conformitate cu legislația internă din Turcia, infracțiunea pentru care este urmărit cel în cauză nu este de ordin politic, militar sau financiar, ci este o infracțiune teroristă. În fine se menționează că de la data formulării cererii de extrădare în Turcia, în materie de terorism a apărut un concurs de legi și că persoanei extrădabile i se va aplica legea cea mai favorabilă, reglementările de ultimă dată corespunzând normelor Uniunii Europene.

Faptele pentru care persoana extrădabilă este urmărită internațional au corespondent și în legislația penală română (Legea nr. 535/2004). Așa fiind, se constată îndeplinite dispozițiile art. 26 și art. 28 din Legea nr. 302/2004, privind dubla incriminare și gravitatea pedepsei în legislația celor două state implicate în procedură. În raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 302/2004 și de situația sa personală G.M. nu poate fi exceptat de la extrădare. Acesta a solicitat statut de refugiu politic în România, dar nu i s-a acordat. Acesta a săvârșit infracțiuni pe teritoriul României și a fost trimis în judecată (dosar penal nr. 4764/2004, al Judecătoriei sectorului 6 București), însă nu se constată impedimente în angajarea procedurii, din categoria celor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 302/2004, putându-se face aplicarea dispozițiilor art. 60 din acea lege.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă G.M. solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării să se constate că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care reglementează publicitatea ședinței de judecată, dispozițiile art. 23 alin. (4) din Constituție referitoare la durata arestării preventive a unei persoane. Sub acest aspect este criticată mențiunea din dispozitivul sentinței prin care s-a dispus menținerea arestării provizorii a persoanei extrădabile până la predarea efectivă, aceasta urmând să aibă loc după soluționarea cauzelor penale aflate pe rolul instanțelor din România, durata în timp a acestora neputând fi stabilită cu certitudine.

S-a solicitat, de asemenea, a se constata incidența prescripției răspunderii penale, neîndeplinirea condiției dublei incriminări prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile, încălcarea dispozițiilor art. 3 din C.E.D.O. Pe cale de consecință recurentul a solicitat casarea sentinței, respingerea cererii de extrădare și punerea de îndată în libertate. Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Este de esența recursului faptul că se declanșează un control asupra modului în care instanța de fond a aplicat și respectat regulile de drept material și de drept procesual.

Pe de altă parte, dispozitivul hotărârii, parte esențială a acesteia, reprezintă ceea ce instanța a dispus. De aceea el trebuie să fie concis, explicit și categoric. Ori de câte ori acesta nu se înțelege, nu este precis ori este confuz, împiedică instanța de control judiciar să-și exercite atribuțiile în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate. În cauza supusă analizei, instanța de fond a dispus în temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 amânarea extrădării până la soluționarea cauzelor penale pe care persoana extrădabilă le are pe rolul instanțelor de judecată din România.

Dispozițiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 privind „predarea amânată” constituie excepția, stabilind procedura de urmat în cazul amânării extrădării, inclusiv în ceea ce privește arestarea provizorie a persoanei extrădabile [(art. 60 alin. (4)]. Pe de altă parte, instanța de fond a menținut arestarea provizorie a persoanei extrădate până la predarea efectivă conform art. 59 din aceeași lege. Textul invocat însă, reglementează termenul pentru predarea extrădatului atunci când nu se dispune amânarea extrădării, acesta fiind de 15 zile dacă persoana extrădabilă nu va fi preluată la data stabilită [(art. 59 alin. (5)]. În atare condiții cum dispozitivul nu este explicit și categoric, hotărârea instanței de fond este supusă casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță în temeiul dispozițiilor art. 385 15 lit. c) C. proc.

pen., nefiind rezolvat fondul cauzei. În cadrul rejudecării instanța, în situația în care va aprecia că se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 va avea în vedere procedura stabilită de legea specială privind „predarea amânată” astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 60 din aceeași lege. Totodată, în cadrul rejudecării instanța va examina și celelalte motive de recurs invocate de persoana extrădabilă în recurs. În temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 se va dispune prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile G.M. pe o durată de 30 zile de la data de 11 iunie 2005 la 10 iulie 2005. În temeiul art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de persoana extrădabilă G.M. împotriva sentinței penale nr. 55 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București. Dispune prelungirea măsurii arestării provizorie a persoanei extrădabile G.M. pe o durată de 30 zile de la data de 11 iunie 2005 la 10 iulie 2005. Onorariul de interpret de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2005.