ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3561/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55

din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul penal nr. 821/2005, s-a

respins, ca nefondată, opoziția de extrădare.

A admis cererea de extrădare

formulată de autoritățile judiciare din Turcia, privind pe cetățeanul turc

G.M.

și a dispus extrădarea acestuia

din România în Turcia.

În baza art. 60 din Legea

nr. 302/2004 a amânat extrădarea până la soluționarea cauzelor penale pe care

G.M. le are pe rolul instanțelor de judecată din România.

A menținut arestarea

provizorie preventivă a persoanei extrădabile până la predarea efectivă a

acesteia, conform art. 59 din Legea nr. 302/2004.

Cheltuielile judiciare și

cele necesitate de extrădare vor fi suportate de statul român, iar onorariul interpretului

de limba turcă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Cu adresa nr.

1024/II-5/2005, din 11 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a transmis acestei instanțe cererea de extrădare nr. 2004/720 din 27

decembrie 2004, formulată de Parchetul Republican Diyarbakir, Republica Turcia,

prin care se solicită extrădarea, din România, în Turcia, a numitului G.M.

Anterior, cu adresa nr.

586/II-5/2005 din 4 martie 2005, același parchet a solicitat arestarea

provizorie în vederea extrădării persoanei sus-menționate.

Odată cu cererea de

extrădare au fost trimise actele anexe prevăzute de art. 38 din Legea nr.

302/2004, respectiv copii autentice ale mandatului de arestare în lipsă, o

expunere a faptelor pentru care se solicită extrădarea și o copie a

dispozițiilor legale din Turcia, aplicabile în cauză.

Din examinarea dosarului

cauzei se constată că G.M. este urmărit pentru punerea în executare a

mandatului de arestare nr. 2004/273, emis la 1 noiembrie 2004 de Tribunalul

Penal nr. 5 din localitatea Diyarbakir, în lipsă, pentru săvârșirea

infracțiunii de apartenență la o organizație teroristă, P.K.K., respectiv

furnizarea de arme și muniții membrilor organizațiilor teroriste și estorcate

de bani de la traficanții de droguri în vederea finanțării organizațiilor

teroriste, prevăzute de art. 31, art. 33, art. 40, art. 59, art. 102, art. 103,

art. 125 și art. 168 C. pen. turc și art. 1, art. 3 – art. 5 și art. 17 din Legea

antiterorism a Republicii Turcia.

Faptele reținute în sarcina

persoanei extrădabile constau în aceea că, împreună cu alte persoane, a plecat

din localitatea natală pentru a adera la organizația teroristă P.K.K., în

cadrul căreia a preluat numele de cod K.

Acesta s-a aflat în partea

de nord a Irakului pentru instruire/antrenament în gherilă și s-a reîntors în

Turcia în anul 2000.

Activitatea sa consta în

perceperea unor taxe de la traficanții de droguri, sume care erau preluate în

cadrul organizației teroriste.

Potrivit informațiilor

furnizate de statul solicitant, pedeapsa maximă aplicabilă în cauză potrivit

legislației turcești este de 10 ani închisoare.

Prin încheierea nr. 3/ F din

4 martie 2005, pronunțată în cauză, s-a dispus în baza art. 45 din Legea nr.

302/2004, arestarea provizorie, pe timp de 30 zile, a cetățeanului turc G.M.,

în vederea extrădării în Turcia și ulterior, această măsură a fost prelungită,

succesiv, până la 11 iunie 2005, inclusiv.

În cauză, persoana

extrădabilă G.M. a formulat opoziție la extrădare, susținând că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi extrădat, deoarece:

- cererea se referă la o

infracțiune conexă unei infracțiuni politice, în cuprinsul H.G. nr. 784/2004,

privind lista persoanelor fizice și juridice suspecte de săvârșirea sau de

finanțarea actelor de terorism, nefiind menționat numele său și nici al

organizației teroriste P.K.K.;

- nu putea comite în anul

2004, în Turcia, faptele de care este acuzat, pentru că se afla încă din anul

2002, în România;

- nu are certitudinea că va

avea parte de un proces echitabil în fața instanțelor judiciare turcești.

Potrivit art. 51 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe

faptul că persoana în cauză nu este cea urmărită sau că nu sunt îndeplinite

condițiile pentru extrădare.

Sub acest aspect, opoziția

la extrădare formulată de G.M. nu este întemeiată, având în vedere următoarele

considerente:

Numele, prenumele și

celelalte date de identificare ale persoanei extrădabile identificată și

arestată preventiv provizoriu, la 4 martie 2005, în vederea extrădării,

corespund datelor de identificare ale persoanei la care se referă cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia.

În cererea de extrădare

privind pe G.M., autoritățile judiciare turcești menționează, printre altele,

că organizația teroristă P.K.K. și-a schimbat denumirea în K., iar în lista

persoanelor juridice suspecte de săvârșirea sau de finanțarea actelor de

terorism, aprobată prin H.G. nr. 784/2004 este înscris, ca atare, P.K.K. sub

denumirile K.F.D.C., F.D.C.K. și K.A.D.E.K.

În cererea de extrădare se

menționează că faptele pentru care G.M. a fost dat în urmărire au fost

săvârșite începând cu luna ianuarie 1994 și că acesta a continuat să desfășoare

activități similare ulterior și în străinătate. Se menționează, în aceeași

cerere de extrădare, că în conformitate cu legislația internă din Turcia,

infracțiunea pentru care este urmărit cel în cauză nu este de ordin politic,

militar sau financiar, ci este o infracțiune teroristă. În fine se menționează

că de la data formulării cererii de extrădare în Turcia, în materie de terorism

a apărut un concurs de legi și că persoanei extrădabile i se va aplica legea

cea mai favorabilă, reglementările de ultimă dată corespunzând normelor Uniunii

Europene.

Faptele pentru care persoana

extrădabilă este urmărită internațional au corespondent și în legislația penală

română (Legea nr. 535/2004).

Așa fiind, se constată

îndeplinite dispozițiile art. 26 și art. 28 din Legea nr. 302/2004, privind

dubla incriminare și gravitatea pedepsei în legislația celor două state

implicate în procedură.

În raport de dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 302/2004 și de situația sa personală G.M. nu poate fi

exceptat de la extrădare. Acesta a solicitat statut de refugiu politic în

România, dar nu i s-a acordat. Acesta a săvârșit infracțiuni pe teritoriul

României și a fost trimis în judecată (dosar penal nr. 4764/2004, al

Judecătoriei sectorului 6 București), însă nu se constată impedimente în

angajarea procedurii, din categoria celor prevăzute de art. 3 din Legea nr.

302/2004, putându-se face aplicarea dispozițiilor art. 60 din acea lege.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă G.M. solicitând casarea

acesteia, iar în cadrul rejudecării să se constate că instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care

reglementează publicitatea ședinței de judecată, dispozițiile art. 23 alin. (4)

din Constituție referitoare la durata arestării preventive a unei persoane.

Sub acest aspect este

criticată mențiunea din dispozitivul sentinței prin care s-a dispus menținerea

arestării provizorii a persoanei extrădabile până la predarea efectivă, aceasta

urmând să aibă loc după soluționarea cauzelor penale aflate pe rolul

instanțelor din România, durata în timp a acestora neputând fi stabilită cu

certitudine.

S-a solicitat, de asemenea,

a se constata incidența prescripției răspunderii penale, neîndeplinirea

condiției dublei incriminări prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004,

nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus măsura arestării provizorii a

persoanei extrădabile, încălcarea dispozițiilor art. 3 din C.E.D.O.

Pe cale de consecință

recurentul a solicitat casarea sentinței, respingerea cererii de extrădare și

punerea de îndată în libertate.

Examinând hotărârea recurată

prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Este de esența recursului

faptul că se declanșează un control asupra modului în care instanța de fond a

aplicat și respectat regulile de drept material și de drept procesual.

Pe de altă parte,

dispozitivul hotărârii, parte esențială a acesteia, reprezintă ceea ce instanța

a dispus. De aceea el trebuie să fie concis, explicit și categoric. Ori de câte

ori acesta nu se înțelege, nu este precis ori este confuz, împiedică instanța

de control judiciar să-și exercite atribuțiile în aprecierea legalității și

temeiniciei hotărârii pronunțate.

În cauza supusă analizei,

instanța de fond a dispus în temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

amânarea extrădării până la soluționarea cauzelor penale pe care persoana

extrădabilă le are pe rolul instanțelor de judecată din România.

Dispozițiile art. 60 din

Legea nr. 302/2004 privind „predarea amânată” constituie excepția, stabilind

procedura de urmat în cazul amânării extrădării, inclusiv în ceea ce privește

arestarea provizorie a persoanei extrădabile [(art. 60 alin. (4)].

Pe de altă parte, instanța

de fond a menținut arestarea provizorie a persoanei extrădate până la predarea

efectivă conform art. 59 din aceeași lege. Textul invocat însă, reglementează

termenul pentru predarea extrădatului atunci când nu se dispune amânarea

extrădării, acesta fiind de 15 zile dacă persoana extrădabilă nu va fi preluată

la data stabilită [(art. 59 alin. (5)].

În atare condiții cum

dispozitivul nu este explicit și categoric, hotărârea instanței de fond este

supusă casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

lit. c) C. proc. pen., nefiind rezolvat

fondul cauzei.

În cadrul rejudecării

instanța, în situația în care va aprecia că se impune a se da eficiență

dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 va avea în vedere

procedura stabilită de legea specială privind „predarea amânată” astfel cum

este reglementată de dispozițiile art. 60 din aceeași lege.

Totodată, în cadrul

rejudecării instanța va examina și celelalte motive de recurs invocate de

persoana extrădabilă în recurs.

În temeiul art. 45 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 se va dispune prelungirea măsurii arestării provizorii a

persoanei extrădabile G.M. pe o durată de 30 zile de la data de 11 iunie 2005

la 10 iulie 2005.

În temeiul art. 192 alin.

(6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din

fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de persoana extrădabilă G.M. împotriva sentinței penale nr.

55 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Casează sentința penală

atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

București.

Dispune prelungirea măsurii

arestării provizorie a persoanei extrădabile G.M. pe o durată de 30 zile de la

data de 11 iunie 2005 la 10 iulie 2005.

Onorariul de interpret de

limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2005.