ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3106/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3106/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 53 din 9 martie 2009 Curtea de Apel București a calificat sesizarea
Biroului Executări Penale de cadrul Curții de Apel, secția a ll-a penală și
pentru cauze cu minori și familie, ca o cerere de revizuire și a trimis-o la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării actelor de
cercetare.
Pentru a hotărî
astfel, instanța fondului a motivat că prin sentința penală nr. 73 din 24 iunie
2005 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 4558 din 27
iulie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de
extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia,
dispunându-se extrădarea cetățeanului turc G.M.
Prin decizia
penală nr. 4801 din 31 august 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a
înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara
până la predarea acestuia către autoritățile turce.
S-a mai reținut
în sentința recurată că la data de 10 aprilie 2007 cetățeanul turc G.M. a
dobândit statutul de refugiat politic, și potrivit art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 122/2006 persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau i s-a acordat
protecție subsidiară este protejată împotriva expulzării, extrădării sau
returnării sale în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori
libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supusă la torturi,
tratamente inumane sau degradante.
Sesizarea
Curții de Apel București făcută de Biroul Executări penale a fost înregistrată
ca o contestație la executare. Inițial instanța a fost sesizată de Direcția
Drept Internațional și Tratate.
Instanța a mai
reținut că potrivit art. 23 din Legea nr. 302/2004 nu pot fi extrădate printre
alții persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România iar potrivit
art. 23 alin. (2) din aceeași lege, calitatea de cetățean român sau refugiat
politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra
extrădării, iar pentru situația în care această calitate este recunoscută între
data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data comunicată pentru
predare se va pronunța o nouă hotărâre în cauză.
În raport de
dispozițiile alin. (2) mai sus citate ale art. 23 din Legea nr. 302/2004 Curtea
de Apel București a apreciat că pronunțarea unei hotărâri noi în cauză nu poate
fi făcută în cadrul procesual al contestației la executare întrucât nu există
unul din cazurile reglementate de art. 461 C. proc. pen.
Pe de altă
parte, instanța fondului a motivat că nici soluționarea „din nou a cererii de
extrădare, fără a ține seama de precedenta hotărâre nu poate
fi
considerată o rezolvare a situației
întrucât există o hotărâre judecătorească definitivă de extrădare".
A mai motivat că
în lipsa unor dispoziții exprese privind procedura în cadrul căruia trebuie să
aibă loc pronunțarea unei hotărâri aceasta s-ar putea înfăptui doar pe calea
unei căi extraordinare de atac respectiv aceea a revizuirii
prev. de
art. 394 lit. a) C. proc.
pen. când s-au descoperit faptei sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanțe la soluționarea cauzei.
Prin urmare, a
calificat sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curții de Apel
București ca o cerere de revizuire și conform art. 399 C. proc. pen. a trimis-o
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru efectuarea actelor de
cercetări.
Împotriva
sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care
a criticat-o pentru greșita calificare a sesizării ca fiind o cerere de
revizuire.
Recursul este fondat.
Înalta Curte
observă că situația juridică a persoanei extrădabile G.M. este cea reținută de
instanța fondului.
Pe de o parte
prin sentința penală nr. 73/2005 a Curții de Apel București a admis cererea de
extrădare a acestuia iar pe de altă parte prin hotărârea nr. 2013078/R/CB din 10
aprilie 2007 Oficiul Național pentru Refugiați a acordat cetățeanului turc
statutul de refugiat.
Pentru justa
soluționare a cauzei Curtea va examina două dispoziții legale aplicabile în
materie, respectiv art. 6 din Legea nr. 122/2006 și art. 23 din Legea nr.
302/2004.
I.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 122/2006 privind „azilul în România - articol ce
poartă denumirea marginală „nereturnarea -1) împotriva solicitantului de azil
nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la
frontieră ori de pe teritoriul României cu excepția cazurilor prevăzute la art.
44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.
2)
Persoana care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție subsidiară este
protejată împotriva expulzării, extrădării ori returnării în țara de origine
sau în orice stat în care viața ori libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în
care ar fi supusă la tortură, tratamente neomenoase ori degradante.
3)
Fără a se aduce atingere
prevederilor alin. (2) și fără a afecta în mod automat forma de protecție de
care beneficiază, persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a
acordat protecție subsidiară poate fi îndepărtată de pe teritoriul României,
dacă:
a)
există motive temeinice ca persoana
în cauză să fie considerată un pericol la adresa securității statului român,
sau
b)
persoana în cauză fiind condamnată
pentru o infracțiune gravă, printr-o hotărâre definitivă, constituie un pericol
la adresa ordinii publice din România.
4) în sensul
prezentei legi, prin infracțiune gravă se înțelege orice infracțiune pentru
care legea prevedea pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este
de peste 5 ani.
II) Conform art. 23 din
Legea nr. 302/2004,
1)
Nu pot fi extrădați din România:
a)
cetățenii români, dacă nu
sunt întrunite condițiile
prev. de
art.24;
b)
persoanele străine cărora li
s-a acordat dreptul de azil în România;
c)
persoanele străine care se
bucură în România de imunitate de jurisdicție în condițiile și în limitele
stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale.
d)
Persoanele străine citate
din străinătate în vederea audierii ca părți, martori sau experți, în fața unei
autorități judiciare române solicitante, în limitele imunității conferite prin
convenție internațională;
2)
Calitatea de cetățean român sau
refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a
hotărârii asupra extrădării.
Dacă
această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii
de extrădare și data comunicată pentru predare se va pronunța o nouă hotărâre
în cauză.
Din examinarea
textelor de la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 și de la art. 23 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 rezultă că în principiu sunt exceptate de la
extrădare persoanele care au căpătat în România statutul de refugiat, respectiv
au dobândit azil în țară.
Curtea observă
însă că potrivit art. 6 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 122/2006 excepția
de la extrădare sau nereturnare are un caracter relativ. Astfel, potrivit alin.
(1), (3) și (4) din lege pot fi extrădate, returnate, expulzate persoanele la
care face referire art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului și pot fi îndepărtate de pe teritoriul României
persoanele care deși au dobândit calitate de refugiat sunt considerate pericol
la adresa securității statului român sau care au comis infracțiuni grave
respectiv din cele pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al
cărui maxim special este de peste 5 ani.
Din
interpretarea textelor legale și citate rezultă că instanța care are de
soluționat o cerere de extrădare din România a unui refugiat trebuie să aibă în
vedere la judecarea cauzei circumstanțele la care se referă art. 6 din Legea
nr. 122/2006.
Mai rezultă că
această calitate de refugiat trebuie avută în vedere potrivit legii în
procedura extrădării până la momentul convenit pentru predarea efectivă.
Din
interpretarea textului art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rezultă că
legea distinge două modalități de soluționare în justiție a cererii de
extrădare a persoanei care a fost recunoscută ca refugiat, după momentul în
care refugiatul a dobândit această calitate.
1.
Dacă persoana supusă
extrădării avea calitatea de refugiat înainte de pronunțarea unei soluții
definitive chestiunea extrădării trebuie considerată definitiv rezolvată.
2.
În cazul persoanei supuse
extrădării care dobândește calitatea de refugiat după ce hotărârea de extrădare
rămâne definitivă, dar înainte de data convenită pentru predare, dispozițiile
art. 23 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 302/2004 prevăd expres că „se va
pronunța o nouă hotărâre în cauză".
Contrar
aprecierii instanței Curții de Apel București, Înalta Curte observă că în
raport de textele legale arătate, în cadrul noii proceduri de judecată nu este
obligatorie respingerea cererii de extrădare formulată de autoritatea străină
chiar atunci când persoana supusă extrădării a dobândit statutul de refugiat.
în acest sens s-au arătat deja limitele excepției, caracterul relativ și
textele legale care trebuie avute în vedere la judecarea extrădării
refugiatului.
Ca
atare în „noua hotărâre" este posibil ca un refugiat să fie sau să nu fie
extrădat.
Chestiunea care
a făcut obiectul hotărârii atacate în cauză se referă la calea legală prin care
se realizează pronunțarea unei noi hotărâri în situația în care persoana supusă
extrădării a dobândit calitatea de refugiat după o procedură de judecată
definitivă.
Așa cum s-a
arătat, textul art. 23 alin. (2) teza a II-a arată că „se va purta o nouă
hotărâre în cauză".
Înalta Curte
consideră că prin această expresie legiuitorul a înțeles că va avea loc o nouă
procedură de judecată în care instanța competentă va avea în vedere noua
calitate a persoanei supuse extrădării - aceea de refugiat cu toate efectele pe
care le prezumă această calitate dar și cu luarea în considerare a
circumstanțelor în care un refugiat poate fi extrădat potrivit legii române.
Curtea consideră
că „noua hotărâre" se va da într-o nouă judecată și nu în procedura unei
căi extraordinare de atac. Aceasta deoarece dobândirea statutului de refugiat
nu realizează condițiile de exercitare a unei căi extraordinare de atac, acest
lucru rezultând din simpla lecturare a cazurilor de revizuire sau contestație
în anulare.
Curtea de Apel
București a sugerat luarea în considerare a cazului de revizuire
prev. de
art. 394 lit. a) C. proc.
pen. pentru pronunțarea unei noi hotărâri în cauza de față, fără să observe că
dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte sau împrejurări
care ..existau la data judecării cauzei dar n-au ajuns la cunoștința
instanței."
Or, în cauza de
față persoana supusă chiar nu avea calitatea de refugiat la data pronunțării
primei hotărâri.
Așa fiind,
Curtea observă că prin efectul legii respectiv a art. 23 alin. (II) teza a II-a
din Legea nr. 302/2004 în ipoteza arătată prima hotărâre, este desființată de
drept, devenind caducă.
Ceea ce
interesează în noua judecată nu este identitatea persoanei ci calitatea de
refugiat.
Desigur că în
noua judecată sunt aplicabile regulile din titlul II a Părții speciale astfel
că noua hotărâre dată în procedura arătată va fi supusă recursului.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciată că Ministerul Justiției a sesizat Curtea
de Apel București pentru a procedat conform art. 23 alin. (2) teza a II-a din
Legea nr. 302/2004 chiar dacă nu a făcut-o în mod expres.
Prin urmare în
cauză nu sunt aplicabile prevederile de la art. 461 sau art. 394 lit. a) C.
proc. pen., Curtea de Apel București fiind sesizată cu cererea de extrădare a
persoanei extrădabile G.M. având calitatea de refugiat, calitate care impune o
nouă judecată care să țină seama de textele legale referitoare la refugiat,
protecția și limitele protecției acestuia în procedura extrădării.
Întrucât
instanța fondului nu a procedat în realitate la judecarea cauzei în procedura
extrădării refugiatului supus extrădării înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) alin. ultim va admite recursul procurorului, va casa sentința
recurată și va trimite cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București împotriva sentinței penale nr. 53 din 9 martie 2009 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
privind pe persoana extrădabilă G.M.
Casează sentința
penală recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași
instanță - Curtea de Apel București.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 2 octombrie 2009.