ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3106/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 9 martie 2009 Curtea de Apel București a calificat sesizarea Biroului Executări Penale de cadrul Curții de Apel, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie, ca o cerere de revizuire și a trimis-o la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării actelor de cercetare. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a motivat că prin sentința penală nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 4558 din 27 iulie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia, dispunându-se extrădarea cetățeanului turc G.M.

Prin decizia penală nr. 4801 din 31 august 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la predarea acestuia către autoritățile turce. S-a mai reținut în sentința recurată că la data de 10 aprilie 2007 cetățeanul turc G.M. a dobândit statutul de refugiat politic, și potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau i s-a acordat protecție subsidiară este protejată împotriva expulzării, extrădării sau returnării sale în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supusă la torturi, tratamente inumane sau degradante.

Sesizarea Curții de Apel București făcută de Biroul Executări penale a fost înregistrată ca o contestație la executare. Inițial instanța a fost sesizată de Direcția Drept Internațional și Tratate. Instanța a mai reținut că potrivit art. 23 din Legea nr. 302/2004 nu pot fi extrădate printre alții persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România iar potrivit art. 23 alin. (2) din aceeași lege, calitatea de cetățean român sau refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării, iar pentru situația în care această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data comunicată pentru predare se va pronunța o nouă hotărâre în cauză.

În raport de dispozițiile alin. (2) mai sus citate ale art. 23 din Legea nr. 302/2004 Curtea de Apel București a apreciat că pronunțarea unei hotărâri noi în cauză nu poate fi făcută în cadrul procesual al contestației la executare întrucât nu există unul din cazurile reglementate de art. 461 C. proc. pen. Pe de altă parte, instanța fondului a motivat că nici soluționarea „din nou a cererii de extrădare, fără a ține seama de precedenta hotărâre nu poate fi considerată o rezolvare a situației întrucât există o hotărâre judecătorească definitivă de extrădare". A mai motivat că în lipsa unor dispoziții exprese privind procedura în cadrul căruia trebuie să aibă loc pronunțarea unei hotărâri aceasta s-ar putea înfăptui doar pe calea unei căi extraordinare de atac respectiv aceea a revizuirii prev. de art. 394 lit. a) C. proc.

pen. când s-au descoperit faptei sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei. Prin urmare, a calificat sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curții de Apel București ca o cerere de revizuire și conform art. 399 C. proc. pen. a trimis-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru efectuarea actelor de cercetări. Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a criticat-o pentru greșita calificare a sesizării ca fiind o cerere de revizuire. Recursul este fondat. Înalta Curte observă că situația juridică a persoanei extrădabile G.M. este cea reținută de instanța fondului. Pe de o parte prin sentința penală nr. 73/2005 a Curții de Apel București a admis cererea de extrădare a acestuia iar pe de altă parte prin hotărârea nr. 2013078/R/CB din 10 aprilie 2007 Oficiul Național pentru Refugiați a acordat cetățeanului turc statutul de refugiat.

Pentru justa soluționare a cauzei Curtea va examina două dispoziții legale aplicabile în materie, respectiv art. 6 din Legea nr. 122/2006 și art. 23 din Legea nr. 302/2004. I. Potrivit art. 6 din Legea nr. 122/2006 privind „azilul în România - articol ce poartă denumirea marginală „nereturnarea -1) împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României cu excepția cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului. 2) Persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție subsidiară este protejată împotriva expulzării, extrădării ori returnării în țara de origine sau în orice stat în care viața ori libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supusă la tortură, tratamente neomenoase ori degradante.

3) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (2) și fără a afecta în mod automat forma de protecție de care beneficiază, persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție subsidiară poate fi îndepărtată de pe teritoriul României, dacă: a) există motive temeinice ca persoana în cauză să fie considerată un pericol la adresa securității statului român, sau b) persoana în cauză fiind condamnată pentru o infracțiune gravă, printr-o hotărâre definitivă, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România. 4) în sensul prezentei legi, prin infracțiune gravă se înțelege orice infracțiune pentru care legea prevedea pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste 5 ani.

II) Conform art. 23 din Legea nr. 302/2004, 1) Nu pot fi extrădați din România: a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prev. de art.24; b) persoanele străine cărora li s-a acordat dreptul de azil în România; c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale. d) Persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părți, martori sau experți, în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunității conferite prin convenție internațională; 2) Calitatea de cetățean român sau refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării.

Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data comunicată pentru predare se va pronunța o nouă hotărâre în cauză. Din examinarea textelor de la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 și de la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 rezultă că în principiu sunt exceptate de la extrădare persoanele care au căpătat în România statutul de refugiat, respectiv au dobândit azil în țară. Curtea observă însă că potrivit art. 6 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 122/2006 excepția de la extrădare sau nereturnare are un caracter relativ.

Astfel, potrivit alin. (1), (3) și (4) din lege pot fi extrădate, returnate, expulzate persoanele la care face referire art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului și pot fi îndepărtate de pe teritoriul României persoanele care deși au dobândit calitate de refugiat sunt considerate pericol la adresa securității statului român sau care au comis infracțiuni grave respectiv din cele pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărui maxim special este de peste 5 ani. Din interpretarea textelor legale și citate rezultă că instanța care are de soluționat o cerere de extrădare din România a unui refugiat trebuie să aibă în vedere la judecarea cauzei circumstanțele la care se referă art. 6 din Legea nr. 122/2006.

Mai rezultă că această calitate de refugiat trebuie avută în vedere potrivit legii în procedura extrădării până la momentul convenit pentru predarea efectivă. Din interpretarea textului art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rezultă că legea distinge două modalități de soluționare în justiție a cererii de extrădare a persoanei care a fost recunoscută ca refugiat, după momentul în care refugiatul a dobândit această calitate. 1. Dacă persoana supusă extrădării avea calitatea de refugiat înainte de pronunțarea unei soluții definitive chestiunea extrădării trebuie considerată definitiv rezolvată.

2. În cazul persoanei supuse extrădării care dobândește calitatea de refugiat după ce hotărârea de extrădare rămâne definitivă, dar înainte de data convenită pentru predare, dispozițiile art. 23 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 302/2004 prevăd expres că „se va pronunța o nouă hotărâre în cauză". Contrar aprecierii instanței Curții de Apel București, Înalta Curte observă că în raport de textele legale arătate, în cadrul noii proceduri de judecată nu este obligatorie respingerea cererii de extrădare formulată de autoritatea străină chiar atunci când persoana supusă extrădării a dobândit statutul de refugiat. în acest sens s-au arătat deja limitele excepției, caracterul relativ și textele legale care trebuie avute în vedere la judecarea extrădării refugiatului.

Ca atare în „noua hotărâre" este posibil ca un refugiat să fie sau să nu fie extrădat. Chestiunea care a făcut obiectul hotărârii atacate în cauză se referă la calea legală prin care se realizează pronunțarea unei noi hotărâri în situația în care persoana supusă extrădării a dobândit calitatea de refugiat după o procedură de judecată definitivă. Așa cum s-a arătat, textul art. 23 alin. (2) teza a II-a arată că „se va purta o nouă hotărâre în cauză". Înalta Curte consideră că prin această expresie legiuitorul a înțeles că va avea loc o nouă procedură de judecată în care instanța competentă va avea în vedere noua calitate a persoanei supuse extrădării - aceea de refugiat cu toate efectele pe care le prezumă această calitate dar și cu luarea în considerare a circumstanțelor în care un refugiat poate fi extrădat potrivit legii române.

Curtea consideră că „noua hotărâre" se va da într-o nouă judecată și nu în procedura unei căi extraordinare de atac. Aceasta deoarece dobândirea statutului de refugiat nu realizează condițiile de exercitare a unei căi extraordinare de atac, acest lucru rezultând din simpla lecturare a cazurilor de revizuire sau contestație în anulare. Curtea de Apel București a sugerat luarea în considerare a cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei noi hotărâri în cauza de față, fără să observe că dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte sau împrejurări care ..existau la data judecării cauzei dar n-au ajuns la cunoștința instanței." Or, în cauza de față persoana supusă chiar nu avea calitatea de refugiat la data pronunțării primei hotărâri.

Așa fiind, Curtea observă că prin efectul legii respectiv a art. 23 alin. (II) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 în ipoteza arătată prima hotărâre, este desființată de drept, devenind caducă. Ceea ce interesează în noua judecată nu este identitatea persoanei ci calitatea de refugiat. Desigur că în noua judecată sunt aplicabile regulile din titlul II a Părții speciale astfel că noua hotărâre dată în procedura arătată va fi supusă recursului. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciată că Ministerul Justiției a sesizat Curtea de Apel București pentru a procedat conform art. 23 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 chiar dacă nu a făcut-o în mod expres. Prin urmare în cauză nu sunt aplicabile prevederile de la art. 461 sau art. 394 lit. a) C. proc.

pen., Curtea de Apel București fiind sesizată cu cererea de extrădare a persoanei extrădabile G.M. având calitatea de refugiat, calitate care impune o nouă judecată care să țină seama de textele legale referitoare la refugiat, protecția și limitele protecției acestuia în procedura extrădării. Întrucât instanța fondului nu a procedat în realitate la judecarea cauzei în procedura extrădării refugiatului supus extrădării înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. ultim va admite recursul procurorului, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 53 din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe persoana extrădabilă G.M. Casează sentința penală recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță - Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.