ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4801/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 august

2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, în dosarul nr. 2025/2005, a fost admisă sesizarea din

oficiu și s-a rectificat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței

penale nr. 73 din 24 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2025/2005, în sensul

că a fost menținută arestarea provizorie a persoanei extrădate G.M., până la

predarea acesteia conform dispozițiilor art. 54 pct. 3 din Legea nr. 302/2004.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 195 C.

proc. pen., a luat în discuție îndreptarea erorii materiale strecurată în

dispozitivul sentinței penale nr. 73 din 24 iunie 2005, în dosarul nr. 2025/2005,

în sensul că a fost menținută arestarea provizorie a persoanei extrădate G.M.,

până la predarea acesteia conform dispozițiilor art. 54 pct. 3 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri

de ședință a declarat, în termen legal, recurs persoana extrădată G.M., fără a

arăta în scris motivele.

Examinând recursul declarat

împotriva încheierii din 9 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și familie, în raport cu excepția pusă în

discuție din oficiu, față de art. 385

9

alin. (3) și (4) cu referire

la art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., referitoare la dispozițiile

privind compunerea completului de judecată la judecarea cauzei în primă

instanță la curtea de apel, respectiv art. 57 din Legea nr. 304/2004 așa cum a

fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (M. Of. nr. 653/22.07.2005),

intrată în vigoare la 25 iulie 2005 corelate cu art. XIII din același act

normativ, față de data la care a fost pronunțată încheierea recurată, Înalta

Curte apreciază recursul persoanei extrădate ca fiind fondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 57 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 247/2005 intrată în vigoare la 25 iulie 2005 în alin. (1) al art.

menționat se prevede că: „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă

instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet

format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și

de asigurări sociale.”

Potrivit art. XIII din Legea

nr. 247/2005, legiuitorul a stipulat că la data intrării în vigoare a prezentei

legi, orice dispoziție contrară se abrogă.

Din interpretarea

prevederilor mai sus menționate și în funcție de forța juridică a actului

normativ prin care au fost făcute modificările arătate, respectiv o lege

organică ulterioară legilor speciale existente la momentul apariției și

intrării în vigoare a acesteia, rezultă că începând cu data de 25 iulie 2005

judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanță și în competența

curților de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, în

condițiile în care legiuitorul a folosit ca tehnică juridică abrogarea expresă

indirectă, nefiind aplicabil în conflictul dintre normele generale cu cele

speciale principiul derogării acestora din urmă de la dreptul comun „specialia

generalibus derogant”

În contextul cauzei concrete

rezultă că, la data de 9 august 2005, curtea de apel competentă în materia

extrădării în condițiile Legii nr. 302/2004 a judecat cauza ce îi revenea, în

primă instanță în complet format din doi judecători, încălcându-se dispozițiile

legale mai sus menționate, prevederile referitoare la compunerea completului de

judecată fiind sancționate cu nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. (2)

C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte

consideră recursul persoanei extrădate ca fiind întemeiat pentru motivul arătat

și în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare cu

respectarea dispozițiilor legale în vigoare în prezent și în materia compunerii

completului de judecată la soluționarea cererilor de extrădare, precum și a

termenelor impuse în această materie, care presupun celeritate, aceleiași

instanțe, Curtea de Apel București.

Din verificarea datelor

referitoare la arestarea provizorie în vederea extrădării dispusă față de

persoana extrădată G.M. rezultă că acesta a fost arestat provizoriu prin

încheierea nr. 3/ F din 4 martie 2005 pe timp de 30 de zile, ce a fost

prelungită succesiv, iar prin sentința penală nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

rămasă definitivă prin decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost menținută arestarea provizorie pe o perioadă de 30

de zile de la 11 iulie 2007 până la 9 august 2005.

Potrivit art. 45 alin. (6)

din Legea nr. 302/2004, fiecare prelungire acordată nu va putea depăși 30 de

zile, iar durata totală a măsurii arestării provizorii nu va putea depăși 180

zile.

Astfel, în condițiile

cauzei, față de persoana extrădată s-a luat măsura arestării provizorii în

vederea extrădării la data de 4 martie 2005, durata totală a celor 180 zile

împlinindu-se la data de 30 august 2005, situație față de care Înalta Curte va

dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este

arestat în altă cauză.

Totodată, Înalta Curte, în

temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 145

1

C. proc. pen., va dispune obligarea de a nu părăsi țara față de persoana

extrădată G.M., până la predarea acesteia autorităților turce prin punerea în

executare a sentinței penale nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, rămasă

definitivă prin decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul G.M. împotriva încheierii din 9 august 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 2025/2005.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel București.

Dispune punerea de îndată în

libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 45 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 145

1

C. proc. pen.,

dispune obligarea de a nu părăsi țara față de persoana extrădată G.M., până la

predarea acesteia autorităților turce.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.