ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele Prin sentința penală nr. 260 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 8542/2/2007 (2829/2007), în raport de dispozițiile art. 145, 146 și 149 din Legea nr. 302/2004, s-au dispus următoarele: S-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a recunoscut sentința penală nr. 14. B. XI 636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda, modificată prin sentința nr. 28. Bf. XI. 7951/2006/21 a Tribunalului Budapestei. S-a dispus transferarea condamnaților P.N. și T.C., într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de câte 8 ani închisoare.
S-a dedus prevenția de la 26 octombrie 2004 la zi, pentru condamnatul P.N. și de la 22 august 2005 la zi, pentru condamnatul T.C. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 40 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a reținut următoarele: Prin rezoluția din 27 noiembrie 2007 dispusă în lucrarea nr. 4386/11-5/2007 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul art. 145 – art. 146 din Legea nr. 302/2004 modificată, în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 14. B. XI. 636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda, modificată prin sentința nr. 28. Bf.
XI. 7951/2006/21 a Tribunalului Budapestei - Ungaria și a punerii ei în executare în România în sensul transferării persoanelor condamnate. La dosarul cauzei au fost depuse copia dispozițiilor legale penale românești corespondente dispozițiilor legale maghiare în temeiul cărora au fost condamnați cei doi cetățeni români, adresa nr. 328213 din 5 octombrie 2007 a D.G.P. din care reiese că cei doi condamnați au cetățenia română, sentințele în original și cu traducerile din limba maghiară prin care cele două persoane transferabile au fost condamnate, procesele-verbale prin care se atestă acordul la transfer al condamnaților, adresa autorității centrale maghiare către cea din România prin care solicită transferul, copia certificată a dispozițiilor legale maghiare în baza cărora cele două persoane au fost condamnate.
Din analiza actelor și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința penală nr. 14. B. XI. 636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda, modificată prin sentința nr. 28. Bf. XI. 7951/2006/21 a Tribunalului Budapestei ca instanță de apel, inculpatul P.N. a fost condamnat, la 8 ani închisoare și 10 ani expulzare de pe teritoriul Republicii Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, tâlhărie și jaf, iar inculpatul T.C. a fost condamnat, la 8 ani închisoare și 10 ani expulzare de pe teritoriul Republicii Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie, fapte prevăzute de art. 322 paragraful 1 și paragraful 2 pct. B, art. 197 paragraful 1 și paragraful 2 pct. C, art. 198 paragraful 1 și paragraful 2 pct. 3 și art. 321 paragraful 1 și paragraful 3 pct. c C. pen., al Republicii Ungare, fapte penale care au corespondență în legislația românească în infracțiunile prevăzută de art. 211 și 197 C. pen.
român. S-a constat că sentințele penale maghiare îndeplinesc condițiile art. 115 alin. (l) și ale art. 116 din Legea nr. 302/2004 în sensul că: - sunt pronunțate de instanța competentă a unui alt stat; România și-a asumat o asemenea obligație; - a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O.; - hotărârile nu au fost pronunțate pentru o infracțiune politică sau militară, ci pentru infracțiuni de drept comun; - s-a respectat ordinea de drept a statului român; - hotărârile penale pot produce efecte juridice în România potrivit legii Române, infracțiunile găsindu-și corespondent în dispozițiile art. 211 și 197 C. pen. român; - nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva acelorași persoane din România; - nu au fost condamnați în alt stat, iar soluția să fie recunoscută în România.
De asemenea, s-a constat că au fost respectate și dispozițiile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în sensul că cei doi condamnați și-au dat consimțământul la recunoașterea hotărârilor penale, în fața autorității judecătorești străine competente. În ce privește transferarea persoanelor condamnate s-a constat că sunt respectate întocmai dispozițiile art. 129 din Legea nr. 302/2004 în sensul că: - condamnații sunt cetățeni romani; - hotărârea de condamnare este definitivă; - la data sesizării instanței românești, condamnații mai au de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei; - transferul este consimțit de condamnați; - faptele pentru care au fost condamnați constituie infracțiuni și potrivit legii române și dispozițiile art. 134 din Legea nr. 302/2004 au fost îndeplinite în sensul atașării tuturor înscrisurilor ajutătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, numai cu privire la inculpatul T.C., criticând hotărârea sub aspectul greșitei deduceri a prevenției executate de condamnat. În motivele scrise de recurs s-a invocat faptul că în mod greșit, prin sentința penală nr. 260 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a dedus prevenția pentru condamnatul T.C. de la 22 august 2005 la zi, având în vedere faptul că în sentința penală nr. 14.B.XI.636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda se reține că numitul T.C. a fost „ în reținere de extrădare în perioada 10 iulie 2005 - 21 august 2005 și în arestare preventivă din data de 22 august 2005.”.
S-a mai reținut că acest aspect este dovedit și prin sentința penală nr. 14.B.XI.636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda, dar și prin procesul - verbal întocmit de B.E.P. al Tribunalului Județean Pesta. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 14. B. XI. 636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda, modificată prin sentința nr. 28. Bf. XI 7951/2006/21 a Tribunalului Budapestei ca instanță de apel, inculpatul P.N. a fost condamnat la 8 ani închisoare și 10 ani expulzare de pe teritoriul Republicii Ungaria pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, tâlhărie și jaf, iar inculpatul T.C.
a fost condamnat la 8 ani închisoare și 10 ani expulzare de pe teritoriul Republicii Ungaria pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie, fapte prevăzute de art. 322 paragraful 1 și paragraful 2 pct. B, art. 197 paragraful 1 și paragraful 2 pct. C, art. 198 paragraful 1 și paragraful 2 pct. 3 și art. 321 paragraful 1 și paragraful 3 pct. c C. pen., al Republicii Ungare, fapte penale care au corespondență în legislația românească în infracțiunile prevăzută de art. 211 și 197 C. pen. român.
În conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel este sesizată de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, în vederea recunoașterii hotărârii străine și a punerii ei în executare, conform dispozițiilor art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată, în conformitate cu dispozițiile alin. (6) al aceluiași text de lege, curtea de apel emite mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justiției îl transmite autorității centrale competente din statul de condamnare, în vederea transferării persoanei condamnate.
Conform art. 145 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, iar conform art. 146 alin. (2) lit. c) din aceeași lege, „va deduce integral din pedeapsă perioada de privațiune de libertate deja executată de condamnat.” Întrucât din actele dosarului rezultă că intimatul condamnat T.C. s-a aflat în reținere de extrădare în perioada 10 iulie 2005 - 21 august 2005 și în arestare preventivă din data de 22 august 2005, iar prin hotărârea recurată prima instanță, deși a recunoscut corect hotărârea instanței maghiare, a reținut și a dedus greșit prevenția în ceea ce privește pe condamnatul T.C., respectiv de la 22 august 2005 la zi, hotărârea pronunțată este greșită în raport cu dispozițiile legale evocate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 149 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 260 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul condamnat T.C. și va casa în parte sentința recurată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentinței penale nr. 260 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul condamnat T.C. Casează în parte sentința și rejudecând în fond: în baza art. 146 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deduce din pedeapsa de executat de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 14. B. 636/2005/44 a Tribunalului Central al Sectoarelor din Buda, așa cum a fost modificată prin sentința nr. 24. Bf. XI 7951/2006/21 a Tribunalului Budapesta, prevenția de la 10 iulie 2005 la zi pentru intimatul condamnat T.C.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.