ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4249/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind judecarea contestației în anulare formulată de către petentul condamnat contestator S.Z.I. împotriva sentinței penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare și trimiterea acesteia, spre competentă soluționare, la Înalta Curte de Casație și Justiție. S-au reținut, în esență, următoarele: Petentul condamnat contestator S.Z.I.

a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen de 10 zile de la data încarcerării sale într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei detenției pe viață, ca urmare a recunoașterii sentinței penale nr. 6 B 262/03/193 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Capitalei și sentinței penale nr. 2 Bf 898/05/53 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel a Capitalei din Republica Ungară, în conformitate cu dispozițiile art. 145, art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Prin sentința penală nr. 232 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele din Republica Ungaria și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei detenției pe viață. Prin decizia penală nr. 2197 din 18 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de către condamnat, a casat sentința penală nr. 232 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, motivând că nu a fost respectată procedura de citare cu condamnatul S.Z.I.

în Republica Ungaria, iar transferarea acestuia s-a efectuat la inițiativa statului de condamnare. În fond, după casare, prin sentința penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele din Republica Ungaria și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei detenției pe viață. Această sentință a rămas definitivă prin nerecurare. Din conținutul contestației formulate, prima instanță a reținut că, în realitate, condamnatul critică soluția instanței de fond, sentința penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite, cu aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele aplicate în Republica Ungaria.

Față de natura acestor critici, s-a reținut că pot fi evaluate ca făcând obiectul unui recurs peste termen, iar competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Investită cu soluționarea recursului declarat de condamnatul S.Z.I. împotriva sentinței penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 pct. 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, printre altele, sentințele pronunțate de curțile de apel. Calea de atac ordinară a recursului poate fi însă exercitată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri. Or, în cauză, sentința recurată de condamnat a rămas definitivă, prin neexercitarea căii de atac a recursului în termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Așa fiind, recursul este inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi ordinare de atac. Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul S.Z.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană condamnată S.Z.I. împotriva sentinței penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4357/2/2008. Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.