ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2010

Deliberând în legătură cu

admisibilitatea cererii de contestație în anulare formulată de

condamnat pe baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1.a. Curtea de Apel București, secția

I penală, prin sentința penală, nr. 267 din 21 octombrie 2008,

pronunțată în rejudecarea cauzei în fond în dosar nr. 4357./2/2008 a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

legătură cu cererea formulată de autoritățile

judiciare din Republica Ungaria privind transferul persoanei condamnate Z.I.S. în

vederea continuării într-un penitenciar din România a executării

pedepsei închisorii pe viață aplicate prin sentința penală

nr. GB.262/03./193 din 5 mai 2005 a Tribunalului Capitalei astfel cum a

rămas definitivă prin sentința penală nr. 2 B f 898/05/46

din 13 decembrie 2005 a Capitalei și sentința penală nr. 2 B f 898/05/53

din 24 ianuarie 2006 a aceluiași organ judiciar al statului străin

solicitant și în consecință;

În conformitate cu dispozițiile

art. 145, art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004

modificată prin Legea nr. 224/2006 a recunoscut efectele hotărârilor

judecătorești amintite din Republica Ungaria și a dispus

transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării

pedepsei închisorii pe viață aplicată în condițiile

menționate a condamnatului S.I.Z. [sentința penală nr. 267 din

21 octombrie 2008 fiind rămasă definitivă prin nerecurare,

potrivit comunicărilor aflate la dosar - la data de 30 decembrie 2008, a fost emis de către Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția

I penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 431/2008 din 2

martie 2008 în baza căruia numitul S.I.Z. a fost arestat de I.P.J. Bihor la

data de 16 aprilie 2009, iar ulterior depus și înmatriculat sub nr. 50081/2009

în Penitenciarul Oradea].

b. la data de 22 aprilie 2009 condamnatul

S.I.Z. din Penitenciarul Oradea prin scrisoare recomandată (f.14) s-a

adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cerere de

contestație în anulare înregistrată administrativ sub nr. 17135 din

24 aprilie 2009 (f.2) pentru cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc.

pen. („când partea dorește ca la termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta

și de a încunoștiința instanța despre această

imposibilitate”) în care sens sub aspect procedural a susținut că „la

termenul din 21 octombrie 2008 la care s-a judecat cauza având ca obiect

recunoașterea sentințelor ungare a fost în imposibilitate de a se

prezenta fiind într-un penitenciar din Ungaria, iar organele ungare nu au avut

competența să-i asigure prezența la proces”/ iar pe fondul

cererii amintite a criticat sentința penală 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pentru nelegalitate și

netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor ilicite

săvârșite în Republica Ungaria în infracțiunile de ucidere din

culpă, vătămare corporală din culpă și distrugere

și în mod corespunzător și a tratamentului penal

sancționator potrivit legislației penale române incidente.

Cererea amintită a fost

înaintată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu adresa

nr. 3/R/2009 din 7 mai 2009 către Curtea de Apel București,

secția I penală, pe rolul căreia a fost înregistrată ca

procedură extraordinară de contestație în anulare, formând

obiectul dosarului nr. 4274/2/2009 [a cărei judecare a declinată

ulterior prin încheierea din ședința publică de la 5 noiembrie 2009,

în temeiul art. 29 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 385

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., urmare calificării juridice a cererii ca recurs

peste termen prevăzut de art. 385

3

raportat la art. 365 C.

proc. pen., în favoarea Înaltei Curți de Casație li Justiție,

secția penală).

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 4249 din

17 decembrie 2009 a asimilat procesual cererea de contestație în anulare

amintită căii ordinare de atac a recursului dispunând respingerea sa ca

inadmisibil în considerarea declarației anterioare exprese a persoanei

transferabile făcută la data de 19 decembrie 2008 în Penitenciarul

Szeged în fața autorităților judiciare ungare cu ocazia

comunicării sentinței penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală, că nu

înțelege să exercite căile de atac prevăzute de lege,

neînregistrând de altfel nici o altă declarație separată în

termenul de 10 zile de la comunicare la autoritatea penitenciară

respectivă împotriva hotărârii amintite.

c) la data de 21 decembrie 2009

condamnatul S.Z.I., aflat în Penitenciarul Giurgiu a adresat Curții de

Apel București, secția I penală, o nouă cerere de

contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței amintite

ca procedură jurisdicțională contencioasă ce a format

obiectul dosarului nr. 12097/2/2009, învederând că „prin prezenta cerere

solicit ca cererea mea anterioară formulată să fie judecată

drept contestație în anulare pentru aceleași motive arătate

inițial”; ulterior, prin sentința penală nr. 74 din 17 martie

2010 judecarea cererii amintite, după ascultarea concluziilor

condamnatului asistat de apărător ales și ale procurorului de

ședință în același sens, a fost declinată în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, în temeiul art. 42 raportat la art. 389 alin. (1) C. proc. pen. [„contestația

în anula pentru cazurile prevăzute în art.386 lit. a), c) și e) – în

speță fiind invocat acela prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc.

pen. - se introduce la instanța de recurs care a pronunțat

hotărârea a cărei anulare se cere”].

Justiție sesizată în condițiile anterior arătate cu

solicitarea condamnatului S.I.Z. de a se examina pe calea contestației în

anulare - în speță cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc.

pen. - legalitatea sub aspect procedural a hotărârii de recunoaștere

și transfer în vederea continuării executării pedepsei într-un

penitenciar din hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii pe

viață aplicată în Republica Ungaria, va respinge ca inadmisibil

demersul judiciar extraordinar amintit pentru considerentele arătate în

continuare .

Pentru cazul prevăzut de art. 386

lit. b) C. proc. pen. invocat de condamnat poate fi atacată cu

contestație în anulare numai hotărârea penală

pronunțată de instanța de recurs, care este o decizie; în

speță este atacată cu contestație în anulare sentința

penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București,

secția I penală, hotărâre prin care a fost judecată cauza

în primă instanță, rămasă definitivă ca atare în

baza declarației exprese a persoanei transferabile de a nu recurge

împotriva acestei sentințe, cale de atac a recursului prevăzută

de lege, precum și a conduitei procesuale ulterioare a persoanei

transferabile de neexercitare a unui recurs peste termen admisibil astfel cum

s-a expus anterior la pct.1 lit. a); ca atare hotărârea atacată

excede câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen.,

contestația în anulare pendinte urmând a fi respinsă ca

inadmisibilă în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă

contestatorul la plata sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul S.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 4249

din 17decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4274/2/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 620 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2010.