ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2010

Deliberând în legătură cu admisibilitatea cererii de contestație în anulare formulată de condamnat pe baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1.a. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală, nr. 267 din 21 octombrie 2008, pronunțată în rejudecarea cauzei în fond în dosar nr. 4357./2/2008 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în legătură cu cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Ungaria privind transferul persoanei condamnate Z.I.S.

în vederea continuării într-un penitenciar din România a executării pedepsei închisorii pe viață aplicate prin sentința penală nr. GB.262/03./193 din 5 mai 2005 a Tribunalului Capitalei astfel cum a rămas definitivă prin sentința penală nr. 2 B f 898/05/46 din 13 decembrie 2005 a Capitalei și sentința penală nr. 2 B f 898/05/53 din 24 ianuarie 2006 a aceluiași organ judiciar al statului străin solicitant și în consecință; În conformitate cu dispozițiile art. 145, art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 a recunoscut efectele hotărârilor judecătorești amintite din Republica Ungaria și a dispus transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei închisorii pe viață aplicată în condițiile menționate a condamnatului S.I.Z.

[sentința penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 fiind rămasă definitivă prin nerecurare, potrivit comunicărilor aflate la dosar - la data de 30 decembrie 2008, a fost emis de către Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 431/2008 din 2 martie 2008 în baza căruia numitul S.I.Z. a fost arestat de I.P.J. Bihor la data de 16 aprilie 2009, iar ulterior depus și înmatriculat sub nr. 50081/2009 în Penitenciarul Oradea]. b. la data de 22 aprilie 2009 condamnatul S.I.Z. din Penitenciarul Oradea prin scrisoare recomandată (f.14) s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cerere de contestație în anulare înregistrată administrativ sub nr. 17135 din 24 aprilie 2009 (f.2) pentru cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc.

pen. („când partea dorește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această imposibilitate”) în care sens sub aspect procedural a susținut că „la termenul din 21 octombrie 2008 la care s-a judecat cauza având ca obiect recunoașterea sentințelor ungare a fost în imposibilitate de a se prezenta fiind într-un penitenciar din Ungaria, iar organele ungare nu au avut competența să-i asigure prezența la proces”/ iar pe fondul cererii amintite a criticat sentința penală 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor ilicite săvârșite în Republica Ungaria în infracțiunile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și distrugere și în mod corespunzător și a tratamentului penal sancționator potrivit legislației penale române incidente.

Cererea amintită a fost înaintată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu adresa nr. 3/R/2009 din 7 mai 2009 către Curtea de Apel București, secția I penală, pe rolul căreia a fost înregistrată ca procedură extraordinară de contestație în anulare, formând obiectul dosarului nr. 4274/2/2009 [a cărei judecare a declinată ulterior prin încheierea din ședința publică de la 5 noiembrie 2009, în temeiul art. 29 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., urmare calificării juridice a cererii ca recurs peste termen prevăzut de art. 385 3 raportat la art. 365 C. proc. pen., în favoarea Înaltei Curți de Casație li Justiție, secția penală).

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 4249 din 17 decembrie 2009 a asimilat procesual cererea de contestație în anulare amintită căii ordinare de atac a recursului dispunând respingerea sa ca inadmisibil în considerarea declarației anterioare exprese a persoanei transferabile făcută la data de 19 decembrie 2008 în Penitenciarul Szeged în fața autorităților judiciare ungare cu ocazia comunicării sentinței penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, că nu înțelege să exercite căile de atac prevăzute de lege, neînregistrând de altfel nici o altă declarație separată în termenul de 10 zile de la comunicare la autoritatea penitenciară respectivă împotriva hotărârii amintite.

c) la data de 21 decembrie 2009 condamnatul S.Z.I., aflat în Penitenciarul Giurgiu a adresat Curții de Apel București, secția I penală, o nouă cerere de contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței amintite ca procedură jurisdicțională contencioasă ce a format obiectul dosarului nr. 12097/2/2009, învederând că „prin prezenta cerere solicit ca cererea mea anterioară formulată să fie judecată drept contestație în anulare pentru aceleași motive arătate inițial”; ulterior, prin sentința penală nr. 74 din 17 martie 2010 judecarea cererii amintite, după ascultarea concluziilor condamnatului asistat de apărător ales și ale procurorului de ședință în același sens, a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 42 raportat la art. 389 alin. (1) C. proc.

pen. [„contestația în anula pentru cazurile prevăzute în art.386 lit. a), c) și e) – în speță fiind invocat acela prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. - se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere”]. 2. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată în condițiile anterior arătate cu solicitarea condamnatului S.I.Z. de a se examina pe calea contestației în anulare - în speță cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. - legalitatea sub aspect procedural a hotărârii de recunoaștere și transfer în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii pe viață aplicată în Republica Ungaria, va respinge ca inadmisibil demersul judiciar extraordinar amintit pentru considerentele arătate în continuare . Pentru cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc.

pen. invocat de condamnat poate fi atacată cu contestație în anulare numai hotărârea penală pronunțată de instanța de recurs, care este o decizie; în speță este atacată cu contestație în anulare sentința penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, hotărâre prin care a fost judecată cauza în primă instanță, rămasă definitivă ca atare în baza declarației exprese a persoanei transferabile de a nu recurge împotriva acestei sentințe, cale de atac a recursului prevăzută de lege, precum și a conduitei procesuale ulterioare a persoanei transferabile de neexercitare a unui recurs peste termen admisibil astfel cum s-a expus anterior la pct.1 lit. a); ca atare hotărârea atacată excede câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc.

pen., contestația în anulare pendinte urmând a fi respinsă ca inadmisibilă în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 4249 din 17decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4274/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.