ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 279/F din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a recunoscut sentința penală nr. 4B.J.2972/2005/17 din 15 mai 2006 a Judecătoriei Centrale de Sector Buda, definitivă prin decizia nr. 24 BJ. 1.7965/2006/10 din 05 iunie 2007 a Tribunalului Budapesta, Republica Ungaria, privind pe condamnatul cetățean român S.S. și s-a dispus transferarea acestuia din Republica Ungaria, în România, pentru continuarea executării pedepsei în condițiile art. 145 din Legea 302/2004.

S-a dedus din pedeapsă reținerea din 21-23 august 2005, inclusiv și perioada executată de la 24 august 2005 - la zi, urmând ca cheltuielile judiciare și cele necesitate de transfer să fie suportate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 4948/II-5/2007 din data de 17 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 4 B.J. 2972/2005/17 din 15 mai 2006 a Judecătoriei Centrale de Sector din Buda, definitivă prin decizia penală nr. 24 Bf. 1/7965/2006/10 a Tribunalului Budapesta, Republica Ungaria și a punerii în executare a acesteia, în procedura soluționării cererii de transferare a persoanei condamnate S.S., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei aplicată de autoritățile judiciare ungare.

Din examinarea documentelor comunicate de statul de condamnare a rezultat că, prin sentința penală susmenționată, S.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și privare de libertate din motive josnice, prevăzute de secțiunile 20 pct. 1, art. 321 pct. 1 și art. 175 alin. (1) din Codul penal ungar. În fapt, s-a reținut că S.S., împreună cu altă persoană, la data de 14 august 2005, a pătruns în locuința părții vătămate H.E., în vârstă de 92 ani și, prin amenințări, i-a sustras acestuia suma de 27.000 forinți, în continuare, cei doi imobilizând partea vătămată (i-au legat mâinile și i-au astupat gura cu obiecte de îmbrăcăminte), după care au părăsit locuința acesteia.

Prin hotărârea de condamnare s-a luat față de S.S. și măsura expulzării, pentru 5 ani, de pe teritoriul statului maghiar. S.S. a fost reținut în perioada 21-23 august 2005, arestat preventiv în perioada 24 august 2005 - 05 iunie 2007 și de la 06 iunie 2007 a început executarea pedepsei, ultima zi de detenție fiind 20 august 2008, putând fi liberat condiționat la 21 august 2008. Faptele astfel cum au fost reținute în sarcina condamnatului S.S. au corespondent în legislația penală română realizând conținutul complicității la tâlhărie și infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 - art. 211 C. pen. și art. 189 C. pen., fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.

Din documentele atașate sesizării, a mai rezultat că S.S. și că acesta și-a dat acordul în fața autorităților judiciare maghiare pentru a fi transferat, în vederea continuării executării pedepsei, într-un penitenciar din România. Solicitarea de transfer a fost făcută de Ministerul Justiției Republicii Ungaria, prin intermediul Ministrului Justiției României, existând acordul de principiu al acestor autorități pentru realizarea transferului. În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile transferării, prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de fond, în baza art. 149 și art. 150 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința penală nr. 4B.J.2972/2005/17 din 15 mai 2006 a Judecătoriei Centrale de Sector Buda, definitivă prin decizia nr. 24 BJ.

1.7965/2006/10 din 05 iunie 2007 a Tribunalului Budapesta, Republica Ungaria, privind condamnarea cetățeanului român S.S. și a dispus transferarea acestuia din Republica Ungaria în România, pentru continuarea executării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea acesteia întrucât instanța de fond a omis să menționeze în dispozitiv care este cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată într-un penitenciar din România, ceea ce ar avea drept consecință imposibilitatea punerii în executare a acesteia. Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat. Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 129 din lege și, deși a indicat incidența dispozițiilor art. 145, a omis să precizeze durata și felul pedepsei ce se va executa în România, ceea ce face imposibilă emiterea mandatului de executare a pedepsei, la care face referire art. 149 alin. (6) din aceeași lege și în baza căruia pedeapsa închisorii se poate pune în executare, pentru ca persoana condamnată să poată fi încarcerată într-un penitenciar din România (art. 420 C. proc. pen.). Ca atare, pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și va casa hotărârea recurata, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea complinirii omisiunii precizării duratei și felului pedepsei ce se va executa în România. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. împotriva sentinței penale nr. 279/F din 21 decembrie 2007, a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe intimatul persoană condamnată transferabilă S.S. Casează sentința recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului, iar suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată transferabilă se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008.