ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

În baza Rezoluției nr. 422/11-5/2012 din data de 13 martie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Adresa nr. 422/11/5/2012 din data de 21 martie 2012, a sesizat Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a Sentinței penale nr. 3.B.222/2010/23 pronunțată la data de 16 septembrie 2010 de Tribunalul Județean Bacs - Kiscun, modificată prin Hotărârea nr. Bf.I.489/2010/11 pronunțată de Curtea Mare din Szeged, rămasă definitivă și executorie, ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Ungaria privind transferarea persoanei condamnate L.D.F., cetățean român  pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare, aplicată în statul solicitant, într-un penitenciar din România.

Prin Sentința penală nr. 148 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a recunoscut Hotărârea nr. 3.B.222/2010/23 pronunțată la data de 16 septembrie 2010 de Tribunalul Județean Bacs - Kiscun, modificată prin Hotărârea nr. Bf. 1.489/2010/11 din data de 22 martie 2011, pronunțată de Curtea Mare din Szeged, rămasă definitivă și executorie.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate L.D.F., cetățean român, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor politice, pe o perioadă de 13 ani.

S-a dispus deducerea din pedeapsă, perioada de la 15 decembrie 2009 la 17 aprilie 2012 și reținerea din data de 14 ianuarie 2009.

S-a dispus emiterea mandatului.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 RON se suportă din fondul Ministerului Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 3.B.222/2010/23, pronunțată la data de 16 septembrie 2010 de Tribunalul Județean Bacs - Kiscum, modificată prin Hotărârea nr. Bf. 1.489/2010/11, pronunțată de Curtea Mare din Szeged, L.D.F. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 166 alin. (1) și alin. (2) lit. b), cu referire la art. 16 C. pen. maghiar. La pronunțarea condamnării, instanța de judecată din statul de condamnare a reținut următoarea situație de fapt:

- în seara de 15 decembrie 2009, în jurul orei 21,00, L.D.F. a mers la locuința părții vătămate H.P., în vârstă de 70 ani, din localitatea Lajosmizse - Republica Ungaria, cu intenția de a sustrage bunuri. Ajuns aici, în timp ce se afla pe terasa imobilului, a fost văzut de partea vătămată în direcția căreia a executat trei focuri cu un pistol cu gaze pe care îl avea asupra sa. După ce H.P. a căzut la pământ, L.D.F. l-a lovit de mai multe ori cu pumnul și cu un băț telescopic, totodată l-a prins cu mâinile de gât, a încercat să-l omoare prin sugrumare și, în timpul încăierării, L.D.F. a sustras de la gâtul părții vătămate un lănțișor din aur. Strigătele părții vătămate au fost auzite de doi vecini care au sărit în ajutor. Unul dintre vecini, pe nume C.T., a încercat să recupereze lănțișorul și să-l rețină pe L.D.F., însă, în cele din urmă, acesta a reușit să fugă.

Tot prin hotărârea menționată mai sus, instanța de judecată a dispus ca L.D.F. să satisfacă pedeapsa de 1 an închisoare, inițial aplicată cu suspendare pe o perioadă de probă de 2 ani, pronunțată prin Hotărârea nr. 2.B.60/2009/2 din 15 ianuarie 2009 de Judecătoria Orașului Keskemet, rămasă definitivă prin Hotărârea nr. 3.Bf.72/2009/22, pronunțată la data de 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Județean Bacs - Kiscum.

S-a arătat că potrivit informațiilor comunicate de către autoritățile judiciare ungare, persoana transferabilă a fost reținută pentru o zi, la data de 14 ianuarie 2009, în cauza penală în care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pe o durată de 2 ani închisoare iar executarea pedepsei de 13 ani a început la data de 15 decembrie 2009 și urmează a fi considerată executată la data de 14 decembrie 2022.

În raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă de condamnare, Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.

Astfel, faptele respective au corespondent în legea penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la art. 176 lit. d) C. pen., cât și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) cu referire la alin. (2) C. pen., infracțiunii pedepsite cu pedeapsa închisorii.

Felul și durata pedepselor principale, astfel cum au fost stabilite spre executare prin hotărârea definitivă de condamnare a instanței ungare, sunt compatibile cu legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menționate, precum și celorlalte dispoziții incidente (art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen.).

În Procesul-verbal B.F./2010/12 din data de 22 martie 2011, ora 10:25, tradus în limba română, aflat în dosarul parchetului, între altele s-a consemnat cererea condamnatului în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecințele juridice care decurg din acest consimțământ.

Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a concluzionat că, în privința condamnatului, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, hotărârea străină de condamnare este definitivă și executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii și a consimțit, în mod liber, la realizarea transferării, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanța din statul solicitant constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român.

Cu Adresa din 13 august 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului declarat de persoana transferabilă împotriva Sentinței penale nr. 148 din 17 aprilie 2012. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 august 2012.

Examinând înscrisurile cu care a fost înaintat dosarul în recurs, Înalta Curte constată că persoana transferabilă L.D.F. nu a declarat recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România.

Astfel, din dovada de comunicare a hotărârii din data de 18 iulie 2012, rezultă că persoana transferabilă L.D.F. a luat cunoștință de conținutul acesteia, cu mențiunea că nu declară recurs.

Prin urmare, se constată că dosarul a fost înaintat din eroare Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului declarat de persoana transferabilă L.D.F. și se va lua act că în cauză nu s-a declarat recurs împotriva Sentinței penale nr. 148 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Ia act că în cauză nu s-a declarat recurs de către condamnatul-persoană transferabilă L.D.F. împotriva Sentinței penale nr. 148 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința publică, azi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N