ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2013

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 471/F din 27 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 4.B.216/2011 din 33 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Mako -Republica Ungaria privind pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului O.L.G.

A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare. A dedus detenția condamnatului de la 18 ianuarie 2011 la zi. Onorariu avocat oficiu în sumă de 320 RON s-a stabilit a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a reține astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin Rezoluția nr. 2838/II/5/2012 din 04 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată la data de 11 octombrie 2012 sub nr. 8162/2/2012, în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin. (2) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost sesizată această instanță pentru a dispune cu privire Ia cererea de transfer formulată de autoritățile judiciare ungare, referitor la continuarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare de către numitul O.L.G. într-un penitenciar din România.

În motivarea sesizării s-a arătat că la data de 04.10.2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2838/II/5/2012 adresa din 22 noiembrie 2012 a Ministerului Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 rep., cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Ungaria prin care a solicitat transferarea persoanei condamnate O.L.G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de acesta de către instanța de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile ungare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: copia sentinței de condamnare, copia dispozițiilor legale aplicabile, copia procesului-verbal din 23 august 2011 întocmit la penitenciarul cu regim închis și semideschis Szeged, privind audierea condamnatului în legătură cu transferarea sa în România.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată O.L.G. este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 rep.

Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, s-a constatat că prin Sentința nr. 4.B.216/2011/33 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Mako numitul O.L.G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și măsura expulzării de pe teritoriul Republicii Ungare cu interdicția de reintrare pentru o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane în grup criminal organizat pentru obținerea de foloase materiale prin ajutorul oferit mai multor persoane prev. de art. 218 alin. (1) lit. b) și art. 218 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. ungar.

Sentința a rămas definitivă la data de 20 iunie 2011. Din adresa Ministerului Administrației Publice și al Justiției din Ungaria - Direcția Drept Internațional, a rezultat că ultima zi de închisoare a condamnatului va fi la 17 iulie 2013, iar acesta nu poate fi eliberat condiționat.

În consecință, instanța a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 și art 143 lit. e) din Legea nr. 30272004 modif.

În fapt, s-a reținut că numitul O.L.G., în înțelegere cu o altă persoană, a transportat imigranți ilegal din România, prin Ungaria până în Italia, primind în schimb o sumă de bani.

Examinând materialul cauzei, curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată Ia Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate O.L.G., au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de imigranți prev. de art. 7 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, pedepsită cu închisoare de Ia 2 la 7 ani.

Persoana condamnată O.L.G. a fost de acord să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile ungare, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenție și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a mai reținut că persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Szeged din Republica Ungaria.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că în speță sunt îndeplinite toate cerințele art. 146 și urm. din Legea nr. 302/2004 modificată, considerente față de care a admis sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în conformitate cu dispozițiile art. 162 (4) din aceeași lege, a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale pronunțată de autoritățile judiciare din Republica Ungaria privind pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului O.L.G.

A mai dispus, conform dispozițiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004 modif., transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare.

A dedus detenția persoanei condamnate de la 18 ianuarie 2011 la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs persoana transferabilă O.L.G., fără a indica motive de recurs.

Înalta Curte, analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță în mod riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:

- condamnatul O.L.G. este cetățean român conform relațiilor obținute de la Ministerul Administrației și Internelor;

- hotărârea pusă în executare este definitivă, conform datelor furnizate de autoritățile judiciare ungare, de la data de 20 iunie 2011;

- la data examinării cererii de transfer, în fond, condamnatul mai avea de executat 8 luni de închisoare din pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare. Executarea pedepsei a început de la data de 18 ianuarie 2011, urmând a se împlini la data de 17 iulie 2013, iar acesta nu poate fi eliberat condiționat;

- prin procesul-verbal din 23 august 2011, întocmit la penitenciarul cu regim închis și semideschis Szeged, condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România;

- faptele reținute în sarcina persoanei condamnate O.L.G., au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de imigranți prev. de art. 7 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani;

- statul de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.

În urma transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează să continue executarea pedepsei aplicate de 2 ani și 6 luni închisoare.

Ca urmare, Înalta Curte constatând ca fiind întrunite exigențele art. 143, 157, 158, 162 și 152 din Legea nr. 302/2004 republicată, în baza art . 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă O.L.G.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozițiilor art. 189 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă O.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 471/F din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă persoana transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013.

Procesat de GGC - NN