ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1008/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 338/F din 05

septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis cererea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A dispus

recunoașterea Sentinței penale nr. 10.B.33496/2004/24 din 18 mai 2005

pronunțată de Tribunalul Central din Pesta, definitivă prin Decizia penală nr.

24.Bf.8100/2005/6 din 13 octombrie 2005 dată de Curtea Metropolitană din Pesta

prin care persoana transferabilă M.F.G., a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. ungar ce are corespondență în

Dispozițiile art. 20/211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C.

pen. român, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și aplicarea măsurii de

siguranță a expulzării pe o durată de 5 ani de pe teritoriul Republicii

Ungaria.

A dispus, luând act

și de consimțământul persoanei transferabile, transferarea lui M.F.G. pentru

continuarea executării pedepsei aplicate într-un penitenciar din România.

A computat prevenția

persoanei transferabile din data de 29 ianuarie 2003 și data de 30 ianuarie

2009 și a dedus perioada deja executată de la 29 martie 2011 (data

încarcerării) la zi.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin Adresa nr. 87015/2011,

Ministerul Justiției - Direcția Drept internațional și Cooperare judiciară a

trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul

prevederilor Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile

din Republica Ungaria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.F.G.

într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 3 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin Hotărârea nr. 10.B.33496/2004/24 din 18 mai 2005

a Tribunalului Central din Pesta, definitivă prin Hotărârea nr. 24. Bf

8100/2005/6 din 13 octombrie 2005 a Curții Metropolitane din Pesta.

În privința

condamnatului s-a dispus de asemenea și expulzarea sa de pe teritoriul

Republicii Ungaria pe o perioadă de 5 ani.

La data de 20 martie

2012 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală,

sesizarea formulată în temeiul art. 158 și urm. din Legea nr. 302/2004

republicată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București cu privire la transferarea persoanei condamnate M.F.G., în vederea

continuării executării pedepsei aplicate de instanțele judecătorești maghiare

într-un penitenciar din România.

Cererea formulată de

autoritățile maghiare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2

din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg

1983).

S-a mai constatat de

prima instanță că în cauză sunt în mod cumulativ întrunite cerințele prevăzute

de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată și de Convenția de la Strasbourg

(1983) pentru admiterea cererii.

Împotriva sus-menționatei

sentinței a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă M.F.G. și, prin

apărătorul din oficiu, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce urmează a se

pronunța în cauză, în raport de procesul-verbal aflat la dosar, din care

rezultă că solicită transferul în România.

Recursul este

nefondat.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că

acesta nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de

instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.

În această ordine de

idei, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat întocmai procedura

prevăzută de lege în această materie.

Se reține astfel că,

în mod corect prima instanță a constatat că în cauză sunt în mod cumulativ

întrunite cerințele prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată și

de Convenția de la Strasbourg (1983) pentru admiterea cererii, în raport de

actele aflate la dosar.

Astfel, potrivit

informațiilor reținute în Rezoluția nr. 52/II/5/2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București se constată că cererea formulată de autoritățile

maghiare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată pentru conformitate de pe

hotărârea definitivă de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive, de pe

dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate,

declarația cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate.

Din verificările

efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală

de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor

de Date a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel

îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a)

din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și

documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției

europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în

anul 1983, a rezultat că prin Hotărârea nr. 10.B.33496/2004/24 din data de 18

mai 2005 emisă de Tribunalul Central din Pesta, definitivă prin Hotărârea nr.

24.Bf.8100/2005/6 din data de 13 octombrie 2005 emisă de Curtea Metropolitană

din Pesta numitul M.F.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6

luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen. maghiar, precum și la măsura de siguranță a expulzării pe

o durată de 5 ani de pe teritoriul Republicii Ungaria.

Sentința de mai sus a

rămas definitivă la data de 13 octombrie 2005, astfel încât se constată că este

îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b)

din Legea nr. 302/2004.

Din situația

executării pedepsei comunicată de autoritățile maghiare a rezultat că persoana

condamnată a fost reținută de pe 29 ianuarie 2003 până pe 30 ianuarie 2003, iar

durata executării pedepsei se împlinește la data de 24 septembrie 2014, iar din

durata pedepsei a fost dedusă durata reținerii preventive. În consecință este

îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c)

din Legea nr. 302/2004.

În fapt, s-a reținut

că în data de 29 ianuarie 2003, împreună cu alte două persoane, în timp ce afla

într-o stație de tramvai au încercat să-l deposedeze, prin amenințarea cu un

cuțit, pe numitul H.A. de un telefon mobil tip S C 35.

Examinând materialul

cauzei se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de

art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg,

fapta reținută în sarcina persoanei condamnate de a sustrage bunuri prin

folosirea de violențe având corespondent în legislația penală română, realizând

conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211

alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Persoana condamnată a

arătat că dorește să fie transferată în România în vederea continuării

executării pedepsei într-un penitenciar din România, astfel că este îndeplinită

condiția prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea 302/2004.

În această succesiune

juridică, în esență, se reține că:

- persoana condamnată

este cetățean român;

- pedeapsa a fost

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar, având corespondent în legislația penală

română în dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.;

- durata executării pedepsei

se împlinește la data de 24 septembrie 2014;

- persoana condamnată

a declarat că dorește să fie transferată într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei.

Ca atare,

constatându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege, fiind

întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004

republicată, privind condițiile transferării și de Convenția de la Strasbourg

(1983) și după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l

respinge, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.F.G.

împotriva Sentinței penale nr. 338/F din data de 05 septembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - LM