ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 432 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, a recunoscut sentința penală din data de 16 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, în Dosarul nr. 2.F.k.26.999/2010/23-i, modificată prin decizia din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Capitalei, în Dosar nr. 21 Fkf, 10.782/2010/2011, rămasă definitivă, a dispus transferarea persoanei condamnate B.Z. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani închisoare, a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă și perioada executată de la data de 16 ianuarie 2010 la zi și a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a reține astfel, Curtea de Apel București a reținut că Ia data de 5 septembrie 2012, s-a înregistrat pe rolul acestei Curți sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, în Dosarul nr. 2.Fk.26.999/2010/23-i, modificată prin decizia din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Capitalei în Dosarul nr. 21.Fkf. 10.782/2010/11, ca instanță de apel, rămasă definitivă, privind condamnarea persoanei transferabile B.Z. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, varianta crimă (3 fapte), tentativă la infracțiunea de tâlhărie, varianta crimă, tentativă la infracțiunea de vătămare corporală gravă, varianta crimă, prev. de art. 321 alin. (1) și alin. (3) lit. a), c) și art. 170 alin. (1) și (2) C. pen. ungar, față de acesta dispunându-se și măsura interzicerii exercitării drepturilor civile pe o perioadă de 6 ani.

Examinând actele și lucrările efectuate în acest dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speța dedusă judecății, Curtea de Apei București, secția I penală, a reținut următoarele:

La data de 16 august 2012, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 2426/II-5/2012, adresa nr. 64327/2012 din data de 08 august 2012 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis unității de parchet cererea nr. XX-NBSKFO/1562-17/2012, formulată la data de 22 iunie 2012, de către Ministerul Administrației Publice și Justiției al Republicii Ungare, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.Z. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de acesta de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea dispozițiilor art. 147 alin. (2) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 6, alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, s-a constatat că prin sentința penală din 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta în Dosarul nr. 2.Fk.26.999/2010/23-i, modificată prin decizia din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Capitalei în Dosarul nr. 21.Fkf. 10.782/2010/11, ca instanță de apel, rămasă definitivă, numitul B.Z. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, varianta crimă (3 fapte), tentativă la infracțiunea de tâlhărie, varianta crimă, tentativă la infracțiunea de vătămare corporală gravă, varianta crimă, prev. de art. 321 alin. (1) și alin. (3) lit. a), c) și art. 170 alin. (1) și (2) C. pen. ungar, față de sus-numit dispunându-se și măsura interzicerii exercitării drepturilor civile pe o perioadă de 6 ani.

În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 15/16 ianuarie 2010, numitul B.Z., împreună cu un minor și un major, au deposedat, în loc public, prin violențe fizice și amenințare cu un cuțit, patru părți vătămate de mai multe bunuri și sume de bani, una dintre victime suferind în urma loviturilor aplicate leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 8 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit înscrisului, privind stadiul executării pedepsei emis de către autoritățile judiciare ungare, executarea pedepsei aplicate față de numitul B.Z. a început la data de 16 ianuarie 2010 și încetează la data de 15 ianuarie 2015, sus-numitul fiind încarcerat în Penitenciarul Sopronkohida.

În cauză, s-a procedat la examinarea îndeplinirii condiției dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, rezultând că faptele care au atras condamnarea numitului B.Z. au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate de dispozițiile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. român, iar pedeapsa complementară se regăsește în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., conform certificatului de legislație aplicabil în cauză.

De asemenea, în cauză, s-a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. a) - d) rap. la art. 2 lit. p) din Legea nr. 302/2004 republicată, obținându-se relații cu privire la cetățenia și domiciliul numitului B.Z., conform adreselor nr. 3537362 din 24 august 2012 a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și nr. 1909113 din 11 din 23 august 2012 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, precum și cu privire la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a sus-numitului și la restul de pedeapsă rămasă de executat.

Potrivit procesului-verbal nr. Bv.92/2012/2, întocmit la data de 22 martie 2012 de autoritățile judiciare ungare, numitul B.Z. a fost de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în această materie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința penală din data de 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, în Dosarul nr. 2.F.k.26.999/2010/23-l, modificată prin decizia din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Capitalei, în Dosar nr. 21 Fkf, 10.782/2010/2011, rămasă definitivă, privind pe cetățeanul român B.Z. și a dispus transferarea persoanei condamnate B.Z. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., apreciind că instanța de fond a omis să aplice și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:

- condamnatul B.Z. este cetățean român conform relațiilor obținute de Ia Ministerul Administrației și Internelor;

- hotărârea pusă în executare este definitivă, conform datelor furnizate de autoritățile judiciare ungare;

- la data examinării cererii de transferare, în fond, condamnatul mai avea de executat mai mult de 2 ani de închisoare din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare. Executarea pedepsei a început de la data de 16 ianuarie 2010, urmând a se împlini la data de 15 ianuarie 2015;

- prin procesul-verbal nr. Bv.92/2012/2, întocmit la data de 22 noiembrie 2012 de autoritățile judiciare ungare, numitul B.Z. a fost de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei.

- faptele reținute în sarcina persoanei condamnate B.Z., au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. român, iar pedeapsa complementară se regăsește în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

- statul de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.

În ceea ce privește pedeapsa secundară a interzicerii drepturilor civile pe o perioadă de 6 ani dispusă față de condamnatul B.Z. prin sentința penală din data de 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, în Dosarul nr. 2.F.k.26.999/2010/23-i, modificată prin decizia din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Capitalei, în Dosar nr. 21 Fkf, 10.782/2010/2011, Înalta Curte consideră că aceasta reprezintă o pedeapsă accesorie pentru pedeapsa principală de 5 ani închisoare, ce va însoți această pedeapsă.

În aceste condiții, după efectuarea transferului într-un penitenciar din România, condamnatul B.Z. va continua executarea pedepsei principale aplicate de 5 ani închisoare, dar și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.

Ca urmare, Înalta Curte constatând că instanța de fond nu a recunoscut interzicerea drepturilor civile ca pedeapsă accesorie, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 432 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, va casa în parte sentința și, rejudecând, va interzice intimatului condamnat persoană transferabilă B.Z. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aplicată prin sentința penală din data de 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, în Dosarul nr. 2.F.k.26.999/2010/23-i, modificată prin decizia din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Capitalei, în Dosar nr. 21 Fkf, 10.782/2010/2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 432 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în parte sentința și rejudecând, interzice intimatului condamnat persoană transferabilă B.Z., exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN