ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 307 din 2 august 2012, Curtea de Apel București, Secția a ll-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 943/2009 din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul din Milano, modificată prin sentința penală nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curții de Apel din Milano - Secția a III-a, definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curții Supreme de Casație, la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată condamnatului G.G. A dispus transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.

A dedus perioada detenției de la 05 septembrie 2008 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de 05 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 iulie 2012 sub nr. 5663/2/2012, a fost sesizată această instanță în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 943/2009 din data de 07 mai 2009 a Tribunalului din Milano, modificată prin sentința nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curții de Apel din Milano, Secția a Treia, definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curții Supreme de Justiție și în vederea punerii în executare a acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind persoana condamnată G.G.

În motivarea sesizării s-a arătat că, prin adresa nr. 43940/2012 din 29 mai 2012 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italiană prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate G.G. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea de 5 ani aplicată de către instanțele statului solicitant.

Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, expunerea situației de fapt, document privind situația executării pedepsei, document din care rezultă acordul la transferarea persoanei condamnate. Din verificările efectuate a rezultat că numitul G.G. este cetățean român, fiind îndeplinită astfel condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983 și a art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

În urma consultării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date . Acesta este titular al pașaportului emis de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Neamț la data de 31 ianuarie 2005. Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Acordului încheiat între Republica Italiană și România cu privire la transferul persoanelor condamnate cărora Ie-a fost aplicată măsura expulzării sau a însoțirii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003 și ratificat de România prin Legea nr. 83/2006, a rezultat că prin sentința penală nr. 943/2009 din data de 7 mai 2009 numitul G.G.

a fost condamnat de către Tribunalul din Milano la o pedeapsă de 8 ani închisoare, precum și 1000 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, tăinuire, violare de domiciliu, port și posesie ilegală de armă prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), art. 628 alin. (3) n. 1, art. 628 alin. (3) n. 2 C. pen. Italian, art. 110, art. 614 alin. (1), art. 614 alin. (2), art. 614 alin. (4), art. 61 n. 2 C. pen. Italian, art. 110, 81 alin. (2), art. 7 din Legea nr. 895/1967, art. 4 din Legea nr. 895/1967, art. 648, art. 697 C. pen. Italian, art. 110, art. 648, art. 61 alin. (1) 1bis, art. 61 n. 2 C. pen. italian și art. 110, art. 648 art. 61 alin. (1) 1 bis, art. 61 n.2 C. pen. italian, dispunând totodată și expulzarea condamnatului de pe teritoriul statului italian după executarea pedepsei.

Acesta sentință a fost modificată prin sentința nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curții de Apel din Milano Secția a lll-a în sensul că pedeapsa aplicată numitului G.G. a fost redusă la 5 ani închisoare, rămânând definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curții Supreme de Casație de respingere a recursului, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004. Din datele comunicate de autoritățile italiene a rezultat că numitul G.G. a fost arestat de la data de 5 septembrie 2008, durata condamnării urmând a se împlini la data de 4 septembrie 2013. În consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentința penală nr. 943/2009 din data de 7 mai 2009 a Tribunalului din Milano s-a reținut faptul că: În data de 4 septembrie 2008, în localitatea Verano Brianza, inculpatul G.G. în concurs cu alte persoane, cu scopul de a-și procura un beneficiu ilicit, prin acte de violență și amenințări exercitate față de mai multe persoane, a sustras bunuri de valoare și suma de 4000 euro din vila proprietatea numitului Casa Fabio, unde a pătruns prin efracție având fața deghizată. La aceeași dată a deținut ilegal în locuri publice pistoale semiautomate și cartușe, iar în localitatea Sesto San Giovani a dobândit autoturismul, cunoscând proveniența acestuia din furt.

Examinând materialul cauzei, prima instanță că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului G.G., având corespondent în legislația penală română și realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie, tăinuire și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și (2 1 ) lit. a), c), art. 221 și art. 279 C. pen. român pedepsită cu închisoare de la 7 ani la 20 de ani. Astfel cum rezultă din cererea din data de 24 octombrie 2011 numitul G.G. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

De asemenea, autoritățile italiene au adus la cunoștința autorităților române că potrivit art. 6 alin. (1) din Acordul încheiat între Republica Italiană și România cu privire la transferul persoanelor condamnate cărora Ie-a fost aplicată măsura expulzării sau a însoțirii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003, Italia aplică procedura prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, excluzând aplicarea procedurii conversiunii pedepsei. În consecință, prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004 modificată și nu există nici un impediment la transferul persoanei condamnate, cetățean român, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 304/2004, intitulat "Condițiile transferării": Transferarea unei persoane condamnate in vederea executării pedepsei poate avea loc numai in următoarele condiții: a) condamnatul este resortisant al statului de executare; b) hotărârea este definitiva; c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni; d) transferul este consimțit de către persoana condamnata sau daca, in raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei.

Consimțământul nu se cere in cazul evadatului care se refugiază in statul de executare al cărui resortisant este; e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare; f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se pună de acord asupra acestei transferări; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc. La termenul din data de astăzi, 28 februarie 2013, prin adresa Ministerului Justiției - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală, înaintată de către Ministerul Justiției din Italia, s-a comunicat că la data de 28 ianuarie 2013, intimatul persoană transferabilă a fost eliberat, cu consecința anulării procedurii de către autoritățile italiene.

În aceste condiții, având în vedere cele comunicate de Ministerul Justiției din Italia, potrivit căreia persoana transferabilă G.G. a fost eliberată, înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția transferării de la lit. c) a art. 143 din Legea nr. 304/2004, în sensul ca acesta să mai aibă de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În consecință, înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. , va admite recursul declarat de parchet, va casa sentința penală atacată și, în rejudecare, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana transferabilă G.G. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 307 din 02 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a ll-a Penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă G.G., casează sentința penală atacată și, rejudecând: Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana transferabilă G.G. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului condamnat persoană transferabilă G.G., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013.