ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor

si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 307 din 2 august 2012, Curtea de Apel București,

Secția a ll-a

penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București.

A dispus recunoașterea și punerea în

executare a sentinței penale

nr. 943/2009

din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul din Milano, modificată prin

sentința penală nr. 1905/2010 din data de 14

iunie 2010 a Curții de Apel din Milano -

Secția a III-a, definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011

a Curții

Supreme de Casație, la

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată condamnatului

G.G.

A dispus

transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei de 5 ani

închisoare.

A dedus perioada detenției de la 05

septembrie 2008 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția

din data de 05 iulie 2012 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București

înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 12 iulie 2012 sub nr. 5663/2/2012, a

fost

sesizată această instanță în vederea recunoașterii sentinței penale

nr. 943/2009 din data de 07 mai 2009 a

Tribunalului din Milano, modificată prin

sentința nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curții de Apel din

Milano, Secția a

Treia, definitivă

la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curții Supreme

de Justiție și în vederea punerii în executare a

acestora, în conformitate cu

dispozițiile art. 158 din Legea nr. 302/2004

republicată, privind persoana condamnată G.G.

În motivarea sesizării s-a arătat că,

prin adresa nr. 43940/2012 din

29 mai 2012

Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a

transmis, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 302/2004 republicată,

cererea formulată de autoritățile

judiciare

din Republica Italiană prin care s-a solicitat transferarea persoanei

condamnate G.G. într-un penitenciar din România

pentru a continua

executarea

pedepsei cu închisoarea de 5 ani aplicată de către instanțele statului

solicitant.

Cererea formulată

de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele

prevăzute de art.

6 pct. 2 din Convenției Europene asupra transferării persoanelor

condamnate

adoptată la Strasbourg în 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârile de

condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, expunerea situației de fapt,

document privind situația executării pedepsei, document din care rezultă

acordul la transferarea persoanei

condamnate.

Din verificările

efectuate a rezultat că numitul G.G. este

cetățean român, fiind îndeplinită astfel condiția prev.

de art. 3 lit. a) din Convenției

Europene asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg în

1983

și a art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

În urma

consultării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea

Bazelor de Date

. Acesta

este titular al

pașaportului emis de

Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și

Evidența Pașapoartelor Simple al județului Neamț la data de 31 ianuarie

2005.

Din informațiile

și documentele comunicate de statul de condamnare, în

aplicarea Acordului încheiat între

Republica Italiană și România cu privire la

transferul

persoanelor condamnate cărora Ie-a fost aplicată măsura expulzării sau

a

însoțirii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003 și ratificat de

România prin Legea nr. 83/2006, a rezultat că

prin sentința penală nr. 943/2009 din data de 7 mai 2009 numitul G.G. a fost

condamnat de către Tribunalul din Milano la o pedeapsă de 8 ani închisoare,

precum și 1000 euro amendă pentru

săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, tăinuire, violare de domiciliu, port și posesie

ilegală de armă prev. de art. 110, art. 628 alin.

(1), art. 628 alin. (3) n. 1, art. 628 alin. (3) n. 2

C. pen. Italian, art. 110, art. 614 alin. (1), art.

614 alin. (2), art. 614 alin. (4), art. 61

n. 2 C. pen. Italian, art. 110, 81 alin. (2), art. 7 din Legea nr.

895/1967, art. 4 din

Legea nr. 895/1967, art. 648, art. 697 C. pen.

Italian, art. 110, art. 648,

art. 61 alin. (1)

1bis, art. 61 n. 2 C. pen. italian și art. 110, art. 648 art. 61 alin. (1) 1

bis,

art. 61 n.2 C. pen. italian, dispunând totodată și expulzarea

condamnatului de pe teritoriul statului italian

după executarea pedepsei.

Acesta sentință

a fost modificată prin sentința nr. 1905/2010 din data de

14 iunie 2010 a

Curții de Apel din Milano Secția a lll-a în sensul că pedeapsa

aplicată

numitului G.G. a fost redusă la 5 ani închisoare, rămânând

definitivă la

data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curții Supreme de

Casație

de respingere a

recursului, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg și art. 143 lit. b) din

Legea nr. 302/2004.

Din datele

comunicate de autoritățile italiene a rezultat că numitul G.G.

a fost arestat

de la data de 5 septembrie 2008, durata condamnării urmând a se

împlini la data

de 4 septembrie 2013. În consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3

lit. c) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg

și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentința

penală nr. 943/2009 din data de 7 mai 2009 a Tribunalului

din Milano s-a reținut faptul

că:

În data de 4

septembrie 2008, în localitatea Verano Brianza, inculpatul G.G. în concurs cu

alte persoane, cu scopul de a-și procura un beneficiu ilicit,

prin acte de

violență și amenințări exercitate față de mai multe persoane, a sustras

bunuri de valoare

și suma de 4000 euro din vila proprietatea numitului Casa Fabio,

unde a pătruns

prin efracție având fața deghizată. La aceeași dată a deținut ilegal

în locuri

publice pistoale semiautomate și cartușe, iar în localitatea Sesto San

Giovani a

dobândit autoturismul, cunoscând

proveniența

acestuia din furt.

Examinând

materialul cauzei, prima instanță că este îndeplinită condiția

dublei

incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct.

1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului G.G., având

corespondent în legislația penală română și realizând conținutul constitutiv al

infracțiunilor

de tâlhărie, tăinuire și nerespectarea regimului armelor și munițiilor

prev. de art. 211

alin. (1), (2) lit. a) și (2

1

) lit. a), c), art. 221 și art. 279 C.

pen. român

pedepsită cu

închisoare de la 7 ani la 20 de ani.

Astfel cum

rezultă din cererea din data de 24 octombrie 2011 numitul G.G.

și-a manifestat

acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării

pedepsei.

De asemenea,

autoritățile italiene au adus la cunoștința autorităților române

că potrivit art.

6 alin. (1) din Acordul încheiat între Republica Italiană și România cu

privire la

transferul persoanelor condamnate cărora Ie-a fost aplicată măsura

expulzării sau a

însoțirii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003, Italia

aplică procedura

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană asupra

transferării

persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, excluzând

aplicarea procedurii conversiunii

pedepsei.

În consecință,

prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului a

constatat că în speță sunt îndeplinite

cerințele art. 143 și urm. din Legea

nr. 302/2004

modificată și nu există nici un impediment la transferul persoanei

condamnate,

cetățean român,

împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

Analizând actele

și lucrările dosarului înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 304/2004, intitulat "Condițiile

transferării":

Transferarea

unei persoane condamnate in vederea executării pedepsei

poate avea loc numai in următoarele

condiții:

a) condamnatul

este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea

este definitiva;

c)

la data primirii cererii

de transferare, condamnatul mai are de executat cel

puțin 6 luni din

durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului intre

statele

implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa

neexecutata este mai mica de 6 luni;

d)

transferul este

consimțit de către persoana condamnata sau daca, in

raport cu vârsta

ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua

state considera

necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere in cazul

evadatului care se refugiază in statul de executare al cărui resortisant

este;

e)

faptele care au

atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii

statului de executare;

f)

statul de

condamnare si statul de executare trebuie sa se pună de acord

asupra acestei

transferări; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

La termenul din

data de astăzi, 28 februarie 2013, prin adresa Ministerului

Justiției - Serviciul de cooperare

judiciară internațională în materie penală,

înaintată

de către Ministerul Justiției din Italia, s-a comunicat că la data de 28

ianuarie 2013, intimatul persoană transferabilă a

fost eliberat, cu consecința

anulării procedurii de către autoritățile

italiene.

În aceste

condiții, având în vedere cele comunicate de Ministerul Justiției din

Italia, potrivit

căreia persoana transferabilă G.G. a fost eliberată,

înalta Curte

constată că nu este îndeplinită condiția transferării de la lit. c) a art. 143

din Legea nr. 304/2004,

în sensul ca acesta să mai aibă de executat cel puțin 6 luni

din durata pedepsei.

În consecință,

înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

, va admite

recursul declarat de parchet, va casa sentința penală atacată și, în

rejudecare, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, privind persoana transferabilă G.G.

Onorariul pentru

apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de

Apel București

împotriva

sentinței penale nr. 307 din 02 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București - Secția a ll-a Penală, privind pe

condamnatul persoană transferabilă G.G.,

casează sentința penală

atacată

și, rejudecând:

Respinge

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

privind persoana transferabilă G.G.

Onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului condamnat

persoană

transferabilă G.G., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 februarie 2013.