Decizia nr. 4204/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 227/2012 a Curții de Apel București

Prin sentința penală nr. 5771/05 din 19 mai 2005 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală, rămasă definitivă la 22 decembrie 2005, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.D.N. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 496 C. pen. italian, în fapt reținându-se în sarcina acestuia că la data de 21 octombrie 2003, fiind legitimat de politie în orașul Milano, și-a declinat o identitate falsă, cu date de stare civilă ale unui cetățean italian.

Prin sentința penală nr. 9284/06 din 09 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală, rămasă definitivă la 09 decembrie 2006, inculpatul Ș.D.N. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 477, art. 482, art. 61 n2 și respectiv art. 494 C. pen. italian, în fapt reținându-se că persoana condamnată a falsificat o carte de identitate aparținând cetățeanului italian S.D., pe care a aplicat fotografia sa, iar la data de 01 mai 2003 acesta și-a declinat în fața poliției italiene identitatea falsă, prezentându-le cartea de identitate falsificată în maniera descrisă anterior.

Prin sentința penală nr. 2251/07 din 27 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția IV penală, rămasă definitivă la 14 aprilie 2007, față de inculpatul Ș.D.N. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare și 500 euro amendă pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 și art. 14 din Legea nr. 497/1974, motivat de împrejurarea că asupra acestuia a fost găsită o armă de vânătoare, pe care o deținea ilegal, cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la 02 octombrie 2006.

Prin sentința penală nr. 5238/07 din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția X penală, rămasă definitivă la 09 octombrie 2007, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 1.200 euro amendă pentru infracțiunile prevăzute de art. 100, art. 628 alin. (1), (3), art. 61 n7 C. pen. italian și respectiv art. 110, art. 62 n2 C. pen. italian și art. 12 și art. 14 din Legea nr. 497/1974; în fapt s-a reținut în sarcina acuzatului că, la data de 26 august 2006, împreună cu un grup de persoane - parte neidentificate - înarmați cu pistoale și mascați au pătruns în incinta unui bar din Milano și sub amenințarea cu arma asupra personalului au sustras bani și bunuri.

Prin sentința penală nr. 7230/08 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția VI penală, rămasă definitivă la 16 decembrie 2008, față de inculpatul Ș.D.N. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 477 și art. 482 C. pen. italian, în sarcina persoanei condamnate reținându-se că a falsificat cartea de identitate aparținând cetățeanului italian A.G.L. prin substituirea fotografiei cu propria sa fotografie.

În sfârșit, prin sentința penală nr. 328/08 din 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă la 24 noiembrie 2008, inculpatul Ș.D.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 1.500 euro amendă pentru infracțiunile prevăzute de art. 110 și art. 628 alin. (I) și (III) C. pen. italian, ca situație de fapt, instanța reținând că, la data de 03 iulie 2006 împreună cu mai mulți inculpați, persoana condamnată a sustras suma de 28.000 euro dintr-o filială a „Cassa Rurale Alta Văile di Sole e Pejo" din localitatea M.C., după ce i-au amenințat pe funcționari cu arma și i-au imobilizat, închizându-i în grupul sanitar. Din informațiile comunicate de către autoritățile judiciare din Republica Italiană cu privire la situația executării pedepsei, a rezultat că prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009 s-a stabilit că pedeapsa principală rezultată din acumularea totală a pedepselor anterior menționate este de 7 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă din care se scade o perioadă deja executată de 1 an închisoare, astfel încât pedeapsa totală pe care condamnatul trebuie încă să o execute este aceea de 6 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă. Potrivit aceluiași document, precum și certificatului de executare a pedepselor concurente emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale din 09 decembrie 2010, executarea acestei pedepse rezultante a început la data de 04 octombrie 2007 și urmează a se împlini la termen la data de 03 martie 2014, cu posibilitatea eliberării anticipate pentru o perioadă de 225 de zile. În raport cu faptele reținute în hotărârile definitive de condamnare anterior menționate, Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate. Astfel, faptele reținute în sarcina condamnatului prin cele șase sentințe penale pronunțate de instanțele italiene au corespondent și în legislația penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de prezentare sub o identitate falsă prev. de art. 293 C. pen. (pentru faptele din sentința penală nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 a Tribunalului din Milano, secția V penală, respectiv sentința penală nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 a Tribunalului din Milano, secția V Penală), fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. (pentru faptele din sentințele penale nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală și nr. 7230/08 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția VI penală), nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. (pentru fapta din sentința penală nr. 2251/07 din data de 27 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția IV penală) și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) C. pen. (pentru fapta din sentința penală nr. 5238/07 din data de 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția X penală), respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. e) și alin. (2) lit. a) și b) C. pen. (pentru fapta din sentința penală nr. 328/08 din data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul din Trento). În ceea ce privește felul și durata pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită spre executare prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a constatat că aceasta este compatibilă cu legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menționate, precum și celorlalte dispoziții incidente [art. 34 lit. e) C. pen. și art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen.]. Prin declarația din data de 27 septembrie 2010, condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecințele juridice care decurg din acest consimțământ. În cursul judecării acestei cauze, condamnatul a fost legal citat, la actualul loc de deținere din Republica Italia (Penitenciarul Augusta), neexprimând vreo poziție din care să rezulte că și-a retras consimțământul la transferare. Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a conchis că, în privința condamnatului Ș.D.N., sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată. Astfel, toate cele șase hotărâri de condamnare pronunțate împotriva persoanei transferabile Ș.D.N. în statul italian sunt definitive și executorii, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare acesta mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii și a consimțit în mod liber la realizarea transferării, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanțele italiene constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român. În consecință, Curtea, în temeiul art. 162 raportat la art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut cele șase hotărâri de condamnare anterior menționate și a dispus transferarea condamnatului Ș.D.N. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă, respectând felul și durata acesteia (astfel cum a fost stabilită spre executare de către autoritățile italiene). În ceea ce privește executarea pedepsei amenzii de 2000 euro, stabilită în sarcina persoanei transferabile de către autoritățile judiciare ale statului solicitant, această dispoziție a fost dată în aplicarea deciziei nr. 3/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, la data de 12 martie 2012, publicată în M. Of., Partea I nr. 281 din 27/04/2012 prin care admițându-se recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a stabilit că în cazul în care printr-o hotărâre penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât și condamnarea la pedeapsa amenzii, instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare în integralitatea ei și al transferării persoanei condamnate, se pronunță atât cu privire la transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate, cât și cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare, decizie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 414 5 alin. (4) C. proc. pen. De asemenea, corespunzător dispozițiilor din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Sentința a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Prin motivele de recurs, Ministerul Public a solicitat casarea sentinței recurate și în rejudecare să se dispună transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare și urmând a se deduce prevenția de la 02 octombrie 2006 la zi. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat. Înalta Curte retine că deși instanța de fond a recunoscut toate hotărârile de condamnare ale privitoare la persoana transferabilă Ș.D.N., în mod greșit a dispus transferarea acestuia în România pentru continuarea executării unei pedepse rezultante, astfel cum a fost stabilită prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, întrucât acest înscris stabilea doar restul de pedeapsă rămas neexecutat nu pedeapsa în integralitatea ei. Înalta Curte reține că prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a stabilit că pedeapsa principală rezultată din acumularea totală a pedepselor anterior menționate este de 7 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă și nu cea de 6 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă cum în mod greșit a reținut instanța Curții de Apel București prin sentința recurată. De asemenea, potrivit aceleiași Ordonanțe de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, din această pedeapsă principală rezultantă respectiv, cea de 7 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă, urmează a se deduce perioada deja executată, de la 02 octombrie 2006 la zi și nu de la data de 04 octombrie 2007 la zi cum în mod greșit a dedus instanța Curții de Apel București prin sentința recurată. Totodată, Înalta Curte va înlătura dispoziția privind interzicerea condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), întrucât prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009 nu s-a stabilit și pedeapsa accesorie. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 227 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală, privind pe intimatul condamnat persoană solicitată Ș.D.N. Se va casa în parte sentința recurată numai în ceea ce privește durata pedepsei închisorii pentru care s-a dispus transferarea condamnatului Ș.D.N. în vederea continuării executării acesteia într-un penitenciar din România, perioada executată care trebuie dedusă și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și rejudecând: Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană solicitată în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.