ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4204/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4204/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra recursului de față;
Prin
sentința penală nr. 227 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția l-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București.
În
temeiul art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, s-au recunoscut
următoarele hotărâri pronunțate de către autoritățile judiciare italiene: sentința
penală nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 pronunțată de Tribunalul din Milano,
secția V penală, rămasă definitivă la data de 22 decembrie 2005 prin care inculpatul
Ș.D.N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare; sentința penală nr. 9284/06
din data de 09 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală,
rămasă definitivă la data de 09 decembrie 2006 prin care inculpatul Ș.D.N. a fost
condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare; sentința penală nr. 2251/07 din data
de 27 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția IV penală, rămasă
definitivă la data de 14 aprilie 2007 prin care inculpatul Ș.D.N. a fost condamnat
la pedepsele de 1 an și 3 luni închisoare și 500 euro amendă; sentința penală
nr. 5238/07 din data de 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția
X penală, rămasă definitivă la data de 09 octombrie 2007 prin care inculpatul Ș.D.N.
a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare și 1.200 euro amendă; sentința
penală nr. 7230/08 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul din Milano,
secția VI penală, rămasă definitivă la data de 16 decembrie 2008 prin care inculpatul
Ș.D.N. a fost condamnat la pedepsele de 4 luni închisoare; sentința penală nr. 328/08
din data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă
la data de 24 noiembrie 2008 prin care inculpatul Ș.D.N. a fost condamnat la pedepsele
de 5 ani închisoare și 1.500 euro amendă.
S-a dispus transferarea condamnatului Ș.D.N.
din Republica Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării
pedepsei de 6 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă, astfel cum a fost stabilită
prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul
de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie
2009.
S-a interzis condamnatului ca pedeapsă
accesorie pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64
lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice
sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat).
S-a dedus din pedeapsă perioada deja executată
de condamnat, de la 04 octombrie 2007 la zi.
S-a dispus emiterea unui mandat de executare
cu privire la pedeapsa de 6 ani și 5 luni închisoare, la data rămânerii definitive
a sentinței penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă
de 320 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond
a reținut următoarele:
Prin Rezoluția nr. 2340/lI-5/2011 din data
de 13 martie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța
Curții de Apel București, secția l-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 162
alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii
și punerii în executare a unui număr de șase sentințe penale pronunțate de instanțe
italiene (și anume sentința penală nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 pronunțată
de Tribunalul din Milano, secția V penală, rămasă definitivă la data de 22 decembrie
2005; sentința penală nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul
din Milano, secția V penală, rămasă definitivă la data de 09 decembrie 2006; sentința
penală nr. 2251/07 din data de 27 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano,
secția IV penală, rămasă definitivă la data de 14 aprilie 2007; sentința penală
nr. 5238/07 din data de 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția
X penală, rămasă definitivă la data de 09 octombrie 2007; sentința penală nr. 7230/08
din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția VI penală,
rămasă definitivă la data de 16 decembrie 2008 și sentința penală nr. 328/08 din
data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă la
data de 24 noiembrie 2008), ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile
judiciare din Republica Italia de transferare a condamnatului Ș.D.N., într-un penitenciar
din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani și 5
luni închisoare și 2.000 euro amendă, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând sesizarea, pe baza documentelor
și a informațiilor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenției
europene asupra transferării persoanelor condamnate (adoptată la Strasbourg în anul
1983 și ratificată de România prin Legea nr. 76/1996), Curtea a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 5771/05 din
19 mai 2005 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală, rămasă definitivă
la 22 decembrie 2005, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.D.N. la o pedeapsă de
3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 496 C. pen. italian, în
fapt reținându-se în sarcina acestuia că la data de 21 octombrie 2003, fiind legitimat
de politie în orașul Milano, și-a declinat o identitate falsă, cu date de stare
civilă ale unui cetățean italian.
Prin sentința penală nr. 9284/06 din
09 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală, rămasă definitivă
la 09 decembrie 2006, inculpatul Ș.D.N. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7
luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 477, art. 482, art. 61 n2
și respectiv art. 494 C. pen. italian, în fapt reținându-se că persoana condamnată
a falsificat o carte de identitate aparținând cetățeanului italian
S.D.,
pe care a aplicat fotografia sa, iar la data de 01 mai 2003 acesta și-a declinat
în fața poliției italiene identitatea falsă, prezentându-le cartea de identitate
falsificată în maniera descrisă anterior.
Prin sentința penală nr. 2251/07 din
27 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția IV penală, rămasă
definitivă la 14 aprilie 2007, față de inculpatul Ș.D.N. s-a dispus condamnarea
la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare și 500 euro amendă pentru infracțiunile
prevăzute de art. 10 și art. 14 din Legea nr. 497/1974, motivat de împrejurarea
că asupra acestuia a fost găsită o armă de vânătoare, pe care o deținea ilegal,
cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la 02 octombrie 2006.
Prin sentința penală nr. 5238/07 din
10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția X penală, rămasă definitivă
la 09 octombrie 2007, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare
și 1.200 euro amendă pentru infracțiunile prevăzute de art. 100, art. 628 alin.
(1), (3), art. 61 n7 C. pen. italian și respectiv art. 110, art. 62 n2 C. pen. italian
și art. 12 și art. 14 din Legea nr. 497/1974; în fapt s-a reținut în sarcina acuzatului
că, la data de 26 august 2006, împreună cu un grup de persoane - parte neidentificate
- înarmați cu pistoale și mascați au pătruns în incinta unui bar din Milano și sub
amenințarea cu arma asupra personalului au sustras bani și bunuri.
Prin sentința penală nr. 7230/08 din
16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția VI penală, rămasă definitivă
la 16 decembrie 2008, față de inculpatul Ș.D.N. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă
de 4 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 477 și art. 482 C.
pen. italian, în sarcina persoanei condamnate reținându-se că a falsificat cartea
de identitate aparținând cetățeanului italian A.G.L. prin substituirea fotografiei
cu propria sa fotografie.
În sfârșit, prin sentința penală
nr. 328/08 din 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă
la 24 noiembrie 2008, inculpatul Ș.D.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani
închisoare și 1.500 euro amendă pentru infracțiunile prevăzute de art. 110 și
art. 628 alin. (I) și (III) C. pen. italian, ca situație de fapt, instanța reținând
că, la data de 03 iulie 2006 împreună cu mai mulți inculpați, persoana condamnată
a sustras suma de 28.000 euro dintr-o filială a „Cassa Rurale Alta Văile di Sole
e Pejo" din localitatea M.C., după ce i-au amenințat pe funcționari cu arma
și i-au imobilizat, închizându-i în grupul sanitar.
Din informațiile comunicate de către autoritățile
judiciare din Republica Italiană cu privire la situația executării pedepsei, a rezultat
că prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul
de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie
2009 s-a stabilit că pedeapsa principală rezultată din acumularea totală a
pedepselor
anterior menționate este de 7 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro
amendă
din care se scade o perioadă deja executată de 1 an închisoare, astfel încât pedeapsa
totală pe care condamnatul trebuie încă să o execute este aceea de 6 ani și 5 luni
închisoare și 2.000 euro amendă. Potrivit aceluiași document, precum și certificatului
de executare a pedepselor concurente emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din
Milano - Biroul Executări Penale din 09 decembrie 2010, executarea acestei pedepse
rezultante a început la data de 04 octombrie 2007 și urmează a se împlini la termen
la data de 03 martie 2014, cu posibilitatea eliberării anticipate pentru o perioadă
de 225 de zile.
În
raport cu faptele reținute în hotărârile definitive de condamnare
anterior menționate, Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări,
prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și de
art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Astfel, faptele reținute în sarcina condamnatului
prin cele șase sentințe
penale pronunțate de instanțele italiene
au corespondent și în legislația penală
română, acestea întrunind
elementele constitutive ale infracțiunilor de prezentare
sub
o identitate falsă prev. de art. 293 C. pen. (pentru faptele din sentința
penală
nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 a Tribunalului din Milano, secția V penală,
respectiv sentința penală nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 a
Tribunalului
din Milano, secția V Penală), fals material în înscrisuri oficiale prev.
de
art. 288 C. pen. (pentru faptele din sentințele penale nr. 9284/06 din data
de
09 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția V penală și
nr.
7230/08 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția VI
penală), nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279
alin.
(1) C. pen. (pentru fapta din sentința penală nr. 2251/07 din data de 27
februarie
2007 pronunțată de Tribunalul din Milano, secția IV penală) și tâlhărie
prev.
de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2
1
) lit. a), b) C.
pen. (pentru fapta din
sentința penală nr. 5238/07 din data de
10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul din
Milano, secția X penală),
respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. e) și
alin.
(2) lit. a) și b) C. pen. (pentru fapta din sentința penală nr. 328/08 din
data
de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul din Trento).
În
ceea ce privește felul și durata pedepsei principale, astfel
cum a fost stabilită spre executare prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente
nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări
Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a constatat că aceasta este compatibilă cu
legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menționate, precum
și celorlalte dispoziții incidente [art. 34 lit. e) C. pen. și art. 53 pct. 1
lit. b) C. pen.].
Prin declarația din data de 27 septembrie
2010, condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un
penitenciar din România,
pentru continuarea executării pedepsei
închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecințele juridice care decurg din
acest consimțământ.
În
cursul judecării acestei cauze, condamnatul a fost legal citat,
la actualul loc de deținere din Republica Italia (Penitenciarul Augusta), neexprimând
vreo poziție din care să rezulte că și-a retras consimțământul la transferare.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea
a conchis că, în privința condamnatului Ș.D.N., sunt îndeplinite toate condițiile
prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, toate cele șase hotărâri de condamnare
pronunțate împotriva persoanei transferabile Ș.D.N. în statul italian sunt definitive
și executorii, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii
cererii de transferare acesta mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei
închisorii și a consimțit în mod liber la realizarea transferării, iar faptele care
au atras condamnarea sa de către instanțele italiene constituie infracțiuni și potrivit
legii penale a statului român.
În
consecință, Curtea, în temeiul art. 162 raportat la art. 158
din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut cele șase hotărâri de condamnare
anterior menționate și a dispus transferarea condamnatului Ș.D.N. într-un penitenciar
din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani și 5
luni închisoare și 2.000 euro amendă, respectând felul și durata acesteia (astfel
cum a fost stabilită spre executare de către autoritățile italiene).
În
ceea ce privește executarea pedepsei amenzii de 2000 euro,
stabilită în sarcina persoanei transferabile de către autoritățile judiciare ale
statului solicitant, această dispoziție a fost dată în aplicarea deciziei nr. 3/2012
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, la data de 12
martie 2012, publicată în M. Of., Partea I nr. 281 din 27/04/2012 prin care admițându-se
recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară
a dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională
în materie penală, republicată, s-a stabilit că în cazul în care printr-o hotărâre
penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât și condamnarea
la pedeapsa amenzii, instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii hotărârii
penale străine de condamnare în integralitatea ei și al transferării persoanei condamnate,
se pronunță atât cu privire la transferarea persoanei condamnate în vederea executării
pedepsei privative de libertate, cât și cu privire la executarea pedepsei amenzii
aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare, decizie obligatorie, potrivit
dispozițiilor art. 414
5
alin. (4) C. proc. pen.
De asemenea, corespunzător dispozițiilor
din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul
de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie
2009, s-a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei
închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (dreptul
de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de
a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Sentința a fost recurată de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București.
Prin motivele de recurs, Ministerul Public
a solicitat casarea sentinței
recurate și în rejudecare
să se dispună transferarea condamnatului în vederea
continuării
executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare și urmând a se
deduce
prevenția de la 02 octombrie 2006 la zi.
Examinând hotărârea atacată, atât prin
prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât
și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C.
proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat.
Înalta Curte retine că deși instanța de
fond a recunoscut toate hotărârile de condamnare ale privitoare la persoana transferabilă
Ș.D.N., în mod greșit a dispus transferarea acestuia în România pentru continuarea
executării unei pedepse rezultante, astfel cum a fost stabilită prin Ordonanța de
executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul
din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, întrucât acest
înscris stabilea doar restul de pedeapsă rămas neexecutat nu pedeapsa în integralitatea
ei.
Înalta Curte reține că prin Ordonanța de
executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul
din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a stabilit
că pedeapsa principală rezultată din acumularea totală a pedepselor anterior menționate
este de 7 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă și nu cea de 6 ani și 5
luni închisoare și 2.000 euro amendă cum în mod greșit a reținut instanța Curții
de Apel București prin sentința recurată.
De asemenea, potrivit aceleiași Ordonanțe
de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă
Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, din
această pedeapsă principală rezultantă respectiv, cea de 7 ani și 5 luni închisoare
și 2.000 euro amendă, urmează a se deduce perioada deja executată, de la 02 octombrie
2006 la zi și nu de la data de 04 octombrie 2007 la zi cum în mod greșit a dedus
instanța Curții de Apel București prin sentința recurată.
Totodată, Înalta Curte va înlătura dispoziția
privind interzicerea condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei
închisorii a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.
pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice
și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), întrucât
prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul
de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie
2009 nu s-a stabilit și pedeapsa accesorie.
Față de aceste considerente, în baza
art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale
nr. 227 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală, privind pe
intimatul condamnat persoană solicitată Ș.D.N.
Se va casa în parte sentința recurată numai
în ceea ce privește durata pedepsei închisorii pentru care s-a dispus transferarea
condamnatului Ș.D.N. în vederea continuării executării acesteia într-un penitenciar
din România, perioada executată care trebuie dedusă și aplicarea pedepsei accesorii
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.
pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice
și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și rejudecând:
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul condamnat persoană solicitată în sumă de 320 RON se va suporta
din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne
în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 227 din 29 mai
2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală, privind pe intimatul condamnat
persoană solicitată Ș.D.N.
Casează în parte sentința recurată numai
în ceea ce privește durata pedepsei închisorii pentru care s-a dispus transferarea
condamnatului Ș.D.N. în vederea continuării executării acesteia într-un penitenciar
din România, perioada executată care trebuie dedusă și aplicarea pedepsei accesorii
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.
pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice
și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și rejudecând:
Dispune transferarea condamnatului Ș.D.N.
din Republica Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării
pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare și 2.000 euro amendă, astfel cum a fost stabilită
prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul
de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie
2009.
Înlătură dispoziția privind interzicerea
condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în
autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție
implicând exercițiul autorității de stat).
Deduce din pedeapsă perioada deja executată
de condamnat, de la 02 octombrie 2006 la 19 decembrie 2012
Dispune emiterea mandatului de executare
cu privire la pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței
recurate care nu contravin prezentei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul condamnat persoană solicitată în sumă de 320 RON se va suporta
din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 19 decembrie 2012.