ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 329 din 11 iulie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut sentința penală din data de 8 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 3 noiembrie 2006, Sentința penală din data de 14 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 23 noiembrie 2006, Sentința penală din data de 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Milano, definitivă la data de 07 martie 2008, sentința penală din data de 01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano.

A dispus transferarea persoanei condamnate P.C.M. din Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor de 6 luni închisoare, 8 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare și 3 ani închisoare. A constatat că din pedeapsa ce urmează a fi executată se scade durata de 22 zile de detenție deja executată, precum și perioada executată de la 6 octombrie 2006 la 27 octombrie 2006. Potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român iar onorariu avocatului din oficiu în sumă de 320 RON va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a stabilit că la data de 07 septembrie 2010 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 1770/11-5/2010 Adresa nr. 54188/2010 din data de 27 august 2010 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, prin care a transmis acestei unități cererea nr. TCE-033.006.005-1147/GE din data de 14 mai 2010 formulată de Ministerul Justiției din Republica Italiană prin care a solicitat transferarea persoanei condamnate P.C.M., într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor aplicate față de acesta de către instanțele de judecată din statul solicitant. Curtea a constatat că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea lui P.C.M.

având corespondent în legislația penală română, conform certificatului de legislația aplicabilă în cauză. Totodată, Curtea a stabilit. că, din actele înaintate de autoritățile italiene, a rezultat că P.C.M. a fost arestat în România, la data de 27 august 2007 în baza mandatului de arestare emis de judecătorul pentru anchete preliminare de la Tribunalul din Milano la data de 13 februarie 2007, ajuns în Italia la data de 3 octombrie 2007. De asemenea, a fost îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, la data primirii cererii de transferare numitul P.C.M. având de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub toate aspectele, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta: Transferarea persoanelor condamnate, ca formă a cooperării judiciare internaționale în materie penală, este reglementată prin Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983. Din analiza lucrărilor rezultă că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. a) și d) din Legea nr. 302/2004 modificată, în sensul că, numitul este cetățean român și are domiciliul în România, conform Adresei nr. 2007889 din 17 septembrie 2010 a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și nr. 3246022 din 16 septembrie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, la data de 10 februarie 2011, prin care condamnatul și-a exprimat acordul de a fi transferat în vederea executării pedepsei pronunțate.

Deși Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru transferarea persoanei condamnate, prevăzute de Legea nr. 302/2004, întrucât condamnatul este cetățean român, hotărârile prin care i-au fost aplicate pedepsele cu închisoarea cu durata de 6 luni închisoare, 8 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare și 3 ani închisoare sunt definitive, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea acestuia constituie infracțiuni, potrivit legii penale a statului roman, condamnatul consimțind la transfer, constată că această procedură nu mai poate fi aplicată pentru că la data de 08 iulie 2011, condamnatul a fost eliberat de autoritățile italiene, astfel cum rezultă din adresa trimisă de autoritățile italiene.

Pe de alta parte, Curtea constată că declarația de consimțământ a statului solicitant nu mai este necesară, în raport de conținutul adresei invocate anterior. Față de aceste considerente, reținând că persoana condamnată a fost eliberată ca urmare a executării pedepsei aplicate prin sentința a cărei recunoaștere s-a solicitat, Curtea va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale din data de 01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 17 iunie 2008 și punerea în executare a acesteia, sentința privind pe condamnatul P.C.M. Va constata că persoana condamnată P.C.M. nu mai poate fi transferată, aceasta fiind eliberată din penitenciar ca urmare a executării pedepsei pronunțate prin sentința sus menționată.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis, urmând a se casa sentința penală sus-menționată și, rejudecând în fond, se va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea persoanei condamnate P.C.M. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 329 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează sentința penală sus-menționată și, rejudecând în fond, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea persoanei condamnate P.C.M. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM